Rezilienţă şi adaptare după şocul referendumului

După ce poporul român, majoritar creştin, a întors spatele unui vot dedicat familiei tradiţionale, deschizând larg opțiunea căsătoriilor între persoane de același gen, întrebarea primită cel mai des în ultimele ore a fost: cum este posibil? Cel mai simplu și cuprinzător răspuns vizează DEZINTERESUL și CONFUZIA! Resping ideea boicotului, deși este cea mai convenabilă scuză. O scuză similară acceptării prostiei ca stare naturală la români, deși …

Nu este pentru prima oară când românii acționează în crasă lipsă de informare, dominați de un dezinteres bolnăvicios, incurabil, contagios. Dacă persoane publice incluse în panoplia intelectualilor au ales să plonjeze în oceanul dezinformării, generând valuri prostești doar de dragul frondei la adresa PSD și a liderului Liviu Dragnea, avem încă odată măsura cu care abordăm realitatea: incapabili să o înțelegem, prin urmare total nepregătiți!

Intelectualul român este ţâfnos, curajos din vârful condeiului, fripturist-duplicitar, în aceeaşi măsură în care preoţimea ortodoxă în majoritate a devenit o congregaţie vândută – cel puţin la nivelul imaginii publice. Cu lideri politici şi intelectuali dominaţi de comportamente imbecilizante, cu o mass media dominate de analfabetism social, românii nu au cum să fie departe. La Referendum, dezinteresul liderilor publici a fost acoperit de nepăsarea oamenilor obosiţi să mai caute adevărul, generând un șoc aidoma Brexitului!

Boicot? Nu! Doar imaginea corectă a societății românești …

Dezinteresul şi confuzia generalizate, confirmate la referendumul din 6-7 octombrie, ne arată pericolul deja solidificat în baza societăţii româneşti. Că a fost vorba de manipulare, prostie crasă, jocuri de interese, trădări pentru mize mici, specifice neamului românesc, nu mai contează! Rezultatul este unul extrem de dureros și de limpede: românii întorc spatele oricărui proiect care priveşte România în dimensiunea ei profundă.

Românii au ajuns o turmă care duce lipsa unui păstor politic real. „Decapitările” ultimilor ani, pornind de la Adrian Năstase şi ajungând la Liviu Dragnea, ne subliniază tradiţia împământenită a trădării. De partea cealaltă, îi avem pe incertul preşedinte Klaus Iohannis şi debusolatul Ludovic Orban, amândoi dominaţi exclusiv de opera egoist-personală. Mai avem o biserică majoritar creştină incapabilă să comunice pe înţelesul oamenilor, dar mai ales să contrabalanseze avalanşa negativă care i se toarnă peste imaginea de biserică seculară.

Prin urmare, avem impostură, trădare, frică, slugărnicie, incapacitate de comunicare. Ce să înveţe poporul român de aici? Comunismul din România a fost trădat după zeci de ani de săpat la baza societății. La fel se face acum, după 30 de ani de falsă democrație, ținta fiind pur și simplu existența statului român în limitele morale și culturale. Globalismul anihilează și anulează condiția de bază a oricărui stat: PROPRIA IDENTITATE!

În absenţa unui partid şi a unui lider care să înţeleagă în mod real pericolul în care se află societatea noastră, România se află în faţa unui iminent proces de dezintegrare, fenomen la care se munceşte de după 1990. Începând de la şcoală, instalarea dezinteresului, urii şi în cele din urmă a silei faţă tot ce înseamnă stat român, procesul sfidării este un fenomen epidemic.

Peste toate, se aștern generații crescutre în necunoaștere, educate în uitarea națională! Prea mulți români au ajuns în situația de a nu mai dori să știe de România, pentru că pur și simplu nu mai au repere. De aici, până la anarhie mai avem un simplu pas, dacă nu cumva ne află în faza de început a fenomenului!

Avem de observat pe cei care se bucură și fac o temă de mândrie din fracturarea zăgazurilor care dau libertate celor care afidează legile firii.