Fiți blestemați!

De-atâta vreme intoxicați pământul românesc,
Cu ură și cu boală, și cu vânzare și ciulini,
Iar cu trădarea voastră, cu zâmbetul câinesc,
Ne obligați să ne-nchinăm din nou la străini!

Străinul a prins rădăcini în pământul cel sfânt,
Din somnul adânc cei drepți sunt din nou tulburați,
Uitarea străbunilor noștri viteji se face rece vânt,
Credința se pierde în noile generații de tineri turbați!

Rânjiți cu ură spre bunici, spre mame, către tați,
Aliniați copiii spre viitorul agramat și criminal,
Din inocența lor mușcați adânc și vă-nfruptați,
Golind de suflet un viitor deja în stadiu terminal!

Fiți blestemați toți cei de ieri și de azi, și de mâine,
Fiți prinși din urmă de lacrimile sfinților noștri martiri,
De cei care-au murit fără lumânare și-o bucată de pâine,
Pentru ca astăzi voi să-anunțați trădarea țării la știri!

Fiți prinși din urmă de blestemul pâmântului nostru,
Fiți înghițiți și uitați de vreme, de ape și ceruri,
Iubirea și iertarea să ardă mocnit în sufletul vostru,
Când fir de nisip veți fi, măcinați de cumplitele geruri!

Dan Tomozei, Mai 2019

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în De departe ... România, Poemele mele, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.