România în criza ceho-ucraineană: SLUGARNICI, PROȘTI, INCONTROLABILI!

România este condusă de o mână de imbecili, de o grupare de impostori, de o mână de incapabili să înțeleagă și să acționeze coerent urmărind interesul național! Poate veți găsi că folosesc o sumă de cuvinte prea dure! Dar, dacă urmărim poziționarea, acțiunile, declarațiile și inițiativele diplomației de la București, începând cu președintele Klaus Iohannis și terminând cu ministrul afacerilor externe, Bogdan Aurescu, vom observa că trădează comportamentul unor SLUGARNICI, PROȘTI, INCONTROLABILI!

Voi evidenția în cele ce urmează nu doar contextul amplu în care liderii de astăzi de la București solidarizează (!?) România cu dispute diplomatice și evenimente de care este total străină, ci mai ales declarațiile unor personalități care încadrează corect realitatea în care trăim. De la americanii Henry Kissinger, care evidențiază că Rusia a avut și are un rol de echilibru în spațiul European, și George Friedmann care declara că principalul scop al SUA este împiedicarea unei relații apropiate Germania-Rusia, că NATO este o umbrelă în care membrii nu contează, dar care acoperă acțiunile brutale derulate de SUA, până la românii Bogdan Aurescu – ministrul de Externe de la București, care este convins (!?) că “noi suntem parte a deciziilor” NATO, și președintele Klaus Iohannis care declară în mod oficial și cu inconștiență sinucigașă că România are spioni infiltrați în zona de conflict de la granița ruso-ucraineană!

Voi lăsa la urmă pozițiile Federației Ruse, care solicită dialog, respectarea normelor diplomatice, încetarea provocărilor coordonate de SUA în Europa, și ale Germaniei, care, prin vocea ministrului Heiko Mass, cere reluarea dialogului cu Moscova simultan cu escaladarea tensiunilor și sancțiunilor unilaterale la adresa Federației Ruse.

Cehia, o jucărie în plus

În urmă cu o săptămână, premierul ceh, Andrej Babis, împreună cu ministrul ceh de Externe, Jan Hamacek, au ieșit public anunțând expulzarea unui număr de 20 de diplomați ruși, acuzând Rusia pentru implicarea în explozia înregistrată la un depozit de muniție din oraşul Vrbetice, la data de 16 Octombrie 2014. Soldat cu doi morți și mai mulți răniți, incidentul a fost repetat la aproape două luni distanță, la data de 4 Decembrie 2014, la același depozit fiind înregistrat o altă explozie, însă cu efecte mult mai mici.

După șase ani și jumătate în care subiectul a fost lăsat în uitare, pe surse de informații americano-britanice, Cehia concluzionează că la baza incidentului de la Vrbetice s-au aflat agenți secreți ruși. Pentru a resuscita resentimentele anti-rusești la nivelul Europei, cazul Vrbetice este pus în legătură cu cazul Serghei Skripal (fost spion rus), otrăvit cu un agent neuro-toxic, în Marea Britanie, în 2018.

Mai mult, pentru a încerca acutizarea reacțiilor, Vrbetice și Skripal sunt lipite de cazul Navalnîi, la rândul lui otrăvit de oamenii răi din Federația Rusă! (am arătat că nu a fost dovedit niciodată acest lucru – vezi AICI)

Acest șir de întâmplări este pus în directă legătură cu reluarea tensiunilor pe tema Dombas-Crimeea, unde Ucraina joacă de aproape zece ani rolul de berbece al SUA în relația cu Federația Rusă.

Pe acest fond, trebuie subliniată o ipoteză de lucru prezentată în Februarie 2015 de George Friedmann, pe care să o suprapunem cu imaginea reală din Aprilie 2021!

Friedman îl bate pe Roubini

Fondatorul și președintele grupului de reflecție Strategic Forecasting Inc. (STRATFOR), George Friedmann (foto stânga) făcea, în Februarie 2015, în timpul prelegerii „Europa: Destinată conflictului?”, ținute la Consiliul Chicago pentru Afaceri Globale (CCGA), o serie de predicții care îl face invidios până și pe marele Nourile Roubini care nu nimerește nicicum prăbușirea economiei chineze.

În cadrul discursului său (vezi integral AICI) George Friedmann a plasat criza din Ucraina “în contextul geopolitic al intereselor SUA”, americanii fiind interesați, în realitate de “relația reală dintre SUA și Germania”! Asta pentru că “o alianță germano-rusă este cea mai mare amenințare pentru Statele Unite”.

Subliniind că “nu există o Europă cu care SUA să aibă relații”, decidenții de la Washington mizând pe relația directă cu diverse state, menționând inițial România și Franța, ulterior țările baltice (Estonia, Letonia, Lituania), Polonia, România și Bulgaria, Friedmann nu se ferește să declare că “Statele Unite acționează în afara NATO”, pentru că toate deciziile NATO “trebuie să fie decise în unanimitate de către toți membrii”, chestiune care încurcă și blochează interesele americane.

Mai mult, liderul STRATFOR armata americană consider firească intervenția în Ucraina, situația evidențiată de prezența la Kiev a generalului Ben Hodges, la cea vreme comandantul-șef al forțelor terestre americane din Europa (30 Noiembrie 2012 – 15 Decembrie 2017).
Dincolo de angajamentele și sprijinul militar, Hodges a făcut ceea ce legislația SUA interzice și anume a medaliat militari ucraineni (vezi AICI).
“Medaliile nu pot fi acordate străinilor. Dar a făcut-o! Pentru că a vrut să arate că armata ucraineană este armata sa, a comentat Friedmann.

A urmat o supralicitare americană în zona deja menționată, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Bulgaria, fiind transformate într-un “coridor sanitar” aflat la dispoziția SUA, sub umbrela NATO, alianță aflată la discreția deciziilor Washingtonului.

Mai mult, SUA au lansat un program consistent de înarmare a Ucrainei, încălcând odată în plus convențiile internaționale și angajamentele semnate alături de Europa și Rusia.

Așa cum am spus, totul a fost orchestrat pentru ca SUA să construiască “un cordon sanitar, o centură de siguranță, în jurul Rusiei”, spunea în 2015 Friedmann.

Suntem în 2021 și observăm că proiectul a fost realizat (vezi harta*), fiind deja trecut la pasul următor, și anume multiplicarea factorilor generatori de tensiune, în scenă fiind aruncată Cehia și țările aflate la discreția SUA!

* Observați că arhitectura gândită de SUA se suprapune pe proiectul gândit de China în formatul Europa Centrală și de Est – China (17+1)

România execută … ordinului!

În urma disputei diplomatice deschise de Cehia, Moscova a răspuns prompt și cu fermitate în fața solidarității est-europene, țările din “cordonul sanitar” procedând la expulzarea de diplomați ruși.

Printr-un comunicat emis ieri, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la București a anunțat că “autoritățile române au decis declararea persona non grata pe teritoriul României a domnului Alexey Grishaev, adjunct al atașatului militar în cadrul Ambasadei Federației Ruse la București, având în vedere că activitățile și acțiunile sale contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961”. (Vezi AICI)

Care sunt acțiunile care stau la baza deciziei MAE, sunt necunoscute! Singura certitudine este că acțiunea Bucureștiului este un gest de “solidaritate cu Cehia”, care va genera o reacție rapidă la Moscova.

AURESCU sau … aiurescu?

Declarațiile ultimelor zile ne confirmă, cu asupra de măsură, fie un orizont extrem de îngust al diplomației române de astăzi, fie o subordonare dusă până dincolo de limitele ridicolului și umilei slugărnicii, în cazul ministrului Bogdan Aurescu, dar de prostie sinucigașă, în cazul președintelui Iohannis!

Dominat de șabloane, de vorbe fără fond, ministrul Aurescu declară cu superioritate că “orice ameninţare la adresa României este de fapt o ameninţare la adresa NATO şi luăm în serios aceste aspecte”, fără să identifice cu precizie, argumente și fapte sursa amenințărilor.

Mai mult, Aurescu se trezește vorbind pentru proști arătând: “România este NATO, noi participăm la luarea deciziilor în cadrul NATO, noi nu ne luăm după cineva în cadrul NATO, pentru că noi suntem parte a deciziei din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, care în acelaşi timp nu este nimic altceva decât o alianţă defensivă”. Vezi AICI
În fața acestei inocențe impardonabile la nivelul unui ministru de Externe, nu fac decât să reiau declarația lui Friedmann care spunea, fără să clipească:

“Statele Unite acționează în afara NATO”, pentru că toate deciziile NATO “trebuie să fie decise în unanimitate de către toți membrii”!

Mai mult, ministrul Aurescu se dorește superior-sfidător la adresa Federației Ruse, afirmând că a citit „în trecere” un mesaj transmis de E.S. Valery Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România, la 23 Aprilie a.c.
Mesajul viza o serie clarificări pe teme regionale și globale, dar și privind relația bilaterală Rusia-România, partea rusă bătând efectiv obrazul diplomației române pentru nivelul rușinos la care a ajuns!

Este de înțeles pentru ce Aurescu a încercat să treacă la „și altele” mesajul transmis public de diplomația rusă. Pentru că lui Aurescu și celor din jurul lui le trosnesc măselele atunci când Ambasadorul Kuzmin invită la dialog și rațiune, la identificarea elementelor comune: culturale, religioase, economice, umane, și nu la specularea divergențelor pentru a genera false tensiuni.
Pentru a se argumenta, Kuzmin citează din „remarcabilul diplomat român N. Titulescu”, care arăta că „prietenia româno-rusă este înrădăcinată în istorie …” (…) „Istoria arată că Rusia a fost întotdeauna aliatul, iar nu dușmanul României”. (foto dreapta)

Kuzmin mai subliniază și că “un dialog ‘dintr-o poziție de forță’, în limbajul ultimatumurilor, pentru noi ca stat suveran și auto-suficient este cu siguranță inacceptabil”.

Iohannis și spionajul extern!

Dacă ministrul Aurescu este total aiuritor în poziționări și declarații, gurul său spiritual și profesional, președintele Klaus Iohannis, este de-a dreptul o explozie de imbecilitate politică și diplomatică.

Solicitat să ofere “o poziție referitor la faptul că există o profundă îngrijorare legat de ceea ce se întâmplă la granițele Ucrainei”, Iohannis pur și simplu aruncă în aer serviciile române de informații externe:

“Noi urmărim cu foarte mare atenție aceste lucruri, deci să nu-și imagineze cineva că noi stăm și așteptăm informații de la alții. Nu, noi dăm informații altora, fiindcă avem servicii foarte performante pe această zonă.
Am avut mai multe discuții cu ministrul Apărării și cu alți conducători de servicii specializate, cunoaștem foarte bine situația din teren și tensiunile care se creează acolo ne preocupă foarte mult. (…)

Nu vreau să intru în foarte multe detalii de tip militar, nu este cazul, nu se face, dar vreau să-i asigur pe români că noi suntem pe fază.”

“(…) este extrem de important să fim pe fază și suntem pe fază. Însă noi solicităm – și în ultima vreme văd că reușim din ce în ce mai bine – o atenție sporită a NATO pe zona Mării Negre.” (Vezi declarațiile integral AICI)

Dacă ministrul Aurescu nu știe că în zona “cordonului sanitar” sunt implicate interese americane, nicidecum ale NATO, nu putem avea pretenții de la un președinte suficient și arogant, dar care este … pe fază!!!

Rusia își vede de treabă

Pusă în situația de a reacționa permanent la asaltul scenariilor și proiecțiilor americane la umbra NATO, obligată să facă față sancțiunilor unilaterale adoptate de SUA și de Uniunea Europeană, Moscova acționează cel mai vizibil în plan diplomatic.

Unul dintre ultimele gesturi privește limitarea personalului de la ambasadele și agențiile țărilor “neprietenoase”, Președintele Vladimir Putin semnând săptămâna trecută o lege în acest sens și cerând guvernului să întocmească o listă a statelor “neprietenoase” care vor fi supuse restricțiilor.

Noua lege autorizează guvernul să restricționeze sau chiar să interzică contractele de muncă cu “instituții de stat interne și instituțiile de stat din țările care săvârșesc acte neprietenoase împotriva Federației Ruse”.

Purtătorul de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a afirmat că “întreaga poveste a început cu un alt val de pași neprietenoși făcuți de SUA”, motiv pentru care “bineînțeles că SUA se află pe această listă”.

Germania cere dialog

Arătam la începutul acestui articol faptul că una dintre preocupările SUA în Europa vizează fracturarea bunelor relații dintre Germania și Rusia.

Ei bine, în contra curentului generat de americani în Europa, Germania se opune unor noi sancţiuni la adresa Rusiei și cere dialog, pentru a evita tensiunile și neînțelegerea corectă a situației.

Vizând în special situația lui Alexei Navalnîi, ministrul german de Externe, Heiko Maas, a respins adoptarea de sancţiuni mai dure împotriva Rusiei.

Potrivit presei germane, Heiko Maas are îndoieli cu privire la faptul că astfel de măsuri ar îmbunătăţi cu adevărat situaţia opozantului rus. „Cred că ar fi exact opusul”, a apreciat Maas. (vezi AICI)

Aici trebuie subliniat jocul dublu și dublul limbaj folosit de Germania, care pe deoparte caută să își prezerve bunele relații economice cu Federația Rusă și proiectele energetice comune, pe de altă parte joacă la șantaj în relația cu Moscova, câtă vreme Berlinul este cel care blochează aflarea adevărului în cazul Navalnîi. (am scris AICI)

Germania, o problemă pentru SUA

Am arătat deja că pentru SUA, principala problemă în Europa este reprezentată de relația Germania-Rusia. Teza promovată de Friedmann în 2015 rămâne valabilă și astăzi: variabila cu adevărat necunoscută în Europa este legată de nemți. Dacă SUA construiește această centură de siguranță, nu în Ucraina, ci mai mult spre Occident, iar influența rușilor din Ucraina va scădea, atunci nu vom ști care va fi atitudinea germană”.

Pentru Statele Unite, obiectivul principal este să nu se ajungă să se combine capitalul și tehnologiile rusești, cu capitalul și tehnologiile germane, la fel resursele de materii prime rusești cu forța de muncă germană.

“Cum poți realiza ca această combinație germano-rusă să fie prevenită? SUA sunt gata să distrugă această combinație cu ‘cordonul sanitar’ dintre statele baltice și Marea Neagră”, spunea Friedman.

Să mai adăugăm la această demonstrație de cinism și abuz hegemonic o altă perspectivă de lucru cu care acționează SUA de zeci de ani, perspectivă prezentată tot de părintele STRATFOR, George Friedman:

“Păstrarea controlului asupra oceanelor și spațiului este puterea noastră (a SUA – n.m.). Cel mai bun mod de a învinge flota inamică este să o împiedici să fie construită. Statele Unite controlează toate oceanele lumii. Acesta este interesul lor fundamental. Nici o altă putere nu a făcut asta vreodată. Din acest motiv intervenim în țările din întreaga lume, dar acestea nu ne pot ataca. E un lucru frumos (!).”

China alături de Rusia

Singurul factor de stabilitate extern consistent pe care se bazează Federația Rusă este reprezentat de China, țară care se opune ferm sancţiunilor unilaterale şi ameninţărilor cu impunerea de sancţiuni.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Wang Wenbin, a declarat că autoritățile de la Beijing respinge metoda SUA privind impunerea de sancţiuni împotriva Rusiei.

“Respingem abordarea de a recurge fără voie la sancțiuni unilaterale sau la amenințarea cu sancțiuni. Un astfel de comportament constituie o politică de forță și o agresiune hegemonică, care nu se bucură de niciun sprijin și este respinsă din ce în ce mai mult.” (vezi AICI)

Oficialul chinez a mai arătat că relația China-Rusia se bazează pe un parteneriat strategic curprinzător, motiv pentru care cele două țări se vor înţelege şi sprijini reciproc în problemele legate de suveranitate, securitate şi dezvoltare.

În loc de concluzie …

Trebuie observat că în proiectul occidental anti-rus, țările din Europa de Est, prin guvernele impuse fără o reală legătură cu voința electoratului intern, sunt reduse la nivelul bățului băgat prin gard pentru a căuta iritarea Moscovei. Lumea de azi are mare noroc pentru că la Moscova și Beijing diplomația este pe mâna unor reale personalități și pe mâna unor oameni care au în spate experiență și echipe de profesioniști!

În mod direct, ne privește relația România – Rusia, o relație tot mai afectată de jocurile de interese străine, dar și de o moștenire, de o mentalitate și de acțiunile greșite ale serviciilor de informații care, după cum ne-a informat președintele Iohannis, asigură (!?) frontul de Est al NATO!

Mentalitatea anilor ‘80 pare să domine serviciile de informații externe românești, influențate la rândul lor de jocurile de interese și subordonare occidentale, totul fiind conturat în limitele obsesiei generalizate anti-ruse și anti-chineze!

Trebuie observat că, spre deosebire de fostele state comuniste din Europa, România este singura țară care nu a avut un dialog cu fosta URSS, dezvoltând un negativism obsesiv și generalizat față de Moscova.
Suntem în situația unică, din nou, de a refuza orice dialog normal atât cu Rusia, cât și cu China, Bucureștiul folosind exclusiv considerente care țin de dorința de a face pe plac partenerilor strategici: UE- SUA, fără a observa că România pierde nu doar contactul firesc al unor relații tradiționale, ci și un spațiu uriaș de cooperare economică.

În timp ce țările vecine caută și dezvoltă proiecte cu investiții majore venite din Rusia și China, autoritățile de la București au accelerat evacuarea și închiderea comunicării normale cu zona de Est și cu Asia.

În direcția opusă, este evident că România rămâne o țară haotică, în care liderii se comportă și sunt tratați de parteneri aidoma unor femei de moravuri ușoare aflate oricând la dispoziția occidentului, lideri lipsiți de moralitate, verticalitate, personalitate, viziune, fermitate, spre deosebire de liderii din țările Grupului Vișegrad, grup caracterizat și printr-o puternică amprentă identitară cultural-tradițională.

Închei cu două citate din părintele diplomației americane modern, Henry Kissinger, care în capitolul “Noua ordine mondială” din lucrarea Diplomația arăta că: “(…) imperiul rus a avut întotdeauna un rol în echilibrul European, dar emoțional, nu a făcut niciodată parte din el” (p. 21); pentru ca în capitolul “Noua ordine mondială reconsiderată” din aceiași lucrare să susțină că: “(…) O politică de confruntare cu China riscă izolarea Americii în Asia. Nicio țară asiatică nu ar vrea – sau și-ar permite să sprijine America în vreun conflict cu China, pe care l-ar considera a fi rezultatul politicii greșite a Statelor Unite. (…) Pentru China, o țară predominantă istoric în regiunea ei […] orice încercare de a-i desființa instituțiile și practicile ar provoca un profund resentiment. Această sensibilitate generală este amplificată de optica chineză asupra amestecului Occidentului în istoria sa.” (p. 722)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, Din arhive, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Multilateralism ... în doi, România, Rusia, Uniunea Europeană. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.