Profesorilor mei …

… pe care, cu puține săptămâni în urmă, pe o parte am avut onoarea să îi revăd, să le fiu oaspete în casă sau la catedră, pentru câteva zeci de minute de amintiri, povești despre trecut și prezent. Lor le dedic rândurile acestea, odată cu profundul respect și nemărginita recunoștință că au fost și aspri, și duri uneori, dar mai ales corecți în relația noastră, de elevi/studenți, cu viitorul. Am fost să revăd școala generală, liceul, facultatea, în care niciodată nu am fost un silitor. M-am bucurat să revăd o parte dintre profesori, să retrăiesc emoțiile sălilor de curs, de examene.

M-am bucurat și i-am ascultat revăzându-i, mai ales pentru că încă mai sunt, pentru că încă mai poartă amprenta unică de DASCĂL. Am discutat și mai ales am ascultat, dorind să imprim în memorie vocea, imaginea lor, pentru că fără ei în mod cert nu aș fi fost astăzi ceea ce sunt, atât cât sunt: Dan Tomozei. Am dorit să știu ce și cum mai fac DASCĂLII astăzi retrași din activitate, dar care încă mai sunt.

Profesorilor cu care m-am revăzut, la Sibiu, le-am mărturisit un gând care mă macină, un gând despre care am mai vorbit și am scris în volumul „După 70 de ani – ULTIMUL ZID„, apărut în 2020, la Editura Corint, și anume că fac parte din generația care a contribuit la demolarea României.

Generația mea, a anilor ’70 (+/-), este generația care conduce iresponsabil România, de mai mulți ani. Este generația care tace, care este complice la distrugerea morală, educațională, inclusiv spirituală, a României. Este generația care ocupă majoritatea funcțiunilor publice de decizie, de la catedră, la guvernare. Și asta în condițiile în care, noi, încă am mai făcut școală, încă am mai avut DASCĂLI. Asta în condițiile în care, din generația mea unul cu Bacalaureat, la nivel de cultură generală, bagă în buzunar un Doctor în științe de azi! La fel cum unul cu opt clase de altă dată, băga în buzunar un licențiat de astăzi, străin de țara care în s-a născut și educat.

În mod cert, totul începe și se termină în familie. Câtă vreme părinții nu sunt alături de profesori, nu susțin primatul profesorilor în școală și la catedră, speranțele de mai bine sunt firave. Părinții sunt responsabili de copii până la poarta școlii. De acolo devin elevi în grija și educația profesorilor care preiau responsabilitatea coordonării în procesul educațional. De învățat se învață acasă, sub grija părinților.

Spuneam în volumul menționat mai sus că sunt ani de când congenerii dețin frâiele puterii la București, alții ajungând profesori, alții, magistrați, alții, politicieni, alții, diplomați. Soarta a făcut să plec la 19 ani pe un drum, iar astăzi, la 49 de ani, să port aceeași haină de observator, de martor şi uneori de păstrător al istoriei clipei, sub semnul literelor, haina de gazetar.

Dar … trebuie să admit că fac parte din generația care a distrus speranța, sensul umanității și sensul valorii în România. Mai mult, fac parte din generația care a deviat și ratat întâlnirea României cu Istoria, la început de secol XXI.

Pentru toate acestea și multe altele, prezint scuze DASCĂLILOR mei, sunt solidar cu ei, afirmând că fără o școală finanțată, fără o școală pe modelul și nevoile NAȚIONALE, România nu are un viitor în Independență, Demnitate, Onoare.

În urma vizitei făcute la Sibiu am rămas cu o serie de emoții, amestecate. Am rămas cu o serie de imagini făcute școlilor prin care am trecut, astăzi transformate. Dar, mai ales am rămas cu o serie de imagini făcute alături de PROFESORII MEI, pe care i-am rugat să nu se grăbească, să mă mai rabde până la viitoarea prezență în țară, deși timpul nu mai are foarte multă răbdare.

Cât de norocos și de iubit de soartă am fost, având asemenea DASCĂLI, o lecție de moralitate, de modestie și de valoare umană!

Cu infinită prețuire,
Dan Tomozei

Beijing / 31 Mai 2023

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, Din arhive, EU Centrală şi de Est, Multilateralism ... în doi, România. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Profesorilor mei …

  1. Dan Stroescu spune:

    Eu sunt generatia „Anilor ’50”!
    Cei care am construit.

    • Anonim spune:

      Complicata discutia… anii ’50 au fost ani de maxima opresiune si calvar pentru multi romani… multi si-au pierdut viata, altii si-au vazut destinele distruse, ani de maxima teroare… ani in care inca se mai rezista in munti…

  2. Anonim spune:

    Doua texte ale sotiei (este de 30 de ani in invatamant) pe grupurile de discutii al scolii: „Problemele invatamantului sunt grave si profunde, iar noi, de 34 de ani cerem doar bani ! Am tacut mereu si ne-am pierdut orice autoritate in fata elevilor, parintilor si a intregii societati. Se vorbeste mereu ca suntem slabi pregatiti, nu avem performanta si – mai ales ! – analfabetismul generatiilor de ieri, de azi si de maine ni se datoreaza ! Am tacut mereu legat de calitatea proasta a manualelor, a comasarii unor discipline, a regulamentelor si indicatiilor care ne ingradesc din punct de vedere profesional. Mereu am cerut doar bani, demonstrand astfel ca nu ne-a pasat vreodata de infinitatea altor aspecte ce fac atat de complexa activitatea noastra !”
    si
    „Eu cred ca )analiza) este gresita pentru ca atat timp cat elevii nu vor intelege ca daca nu invata raman corigenti sau repetenti, daca nu isi fac temele pot lua nota 4 (sa zicem), daca au comportament nepermis pot avea nota scazuta drastic la purtare (cu posibile consecinte) sau exmatriculati, daca vin imbracati neadecvat pot fi trimis acasa cu absent in catalog – deci atat timp cat nu este restabilita autoritatea profesorului, atat timp cat nu se renunta la sloganurile politic corecte „elevul sa invete prin joc”, „elevul sa vina cu placere la scoala”, „elevul sa fie incurajat in a-si manifesta spiritul critic (ei sunt analfabeti, dar au spirit critic !!), „elevul nu poate fi certat, pedepsit” etc., etc., – orice evaluare, criteriu de performanta sau ce mai spui tu – vor scoate la suprafata acelasi analfabetism functional. Si aici este, cred eu, marea vina a cadrelor didactice. Au tacut timp de 34 de ani, si au cerut mereu numai bani ! Din punct de vedere profesional au acceptat orice, (modificari dezastruoase ale manualelor, ale programei, regulamente interne politic corecte, au acceptat bataile si umilintele din partea elevilor etc). Atat timp cat ceri mereu numai bani si accepti in rest absolut orice, nu poti avea pretentia sa fii respectat !”

    Eu unul sunt perfect de acord cu sotia mea……

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.