COMENTARIU | Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea

Ungureanu şi Cernea se suprapun ca mesaj dacă privim cele două teme. Ungaria revendică zona din România în care locuiesc români de etnie maghiară, China susţine principiul existenţei unei singure Chine, considerând Taiwanul parte integrantă a statului. Fireşte, situaţiile diferă consistent. Niciunul dintre cei doi reprezentanţi ai Parlamentului României (şi nu doar ei) nu au judecat efectele pe care le pot produce prin susţinerea unor acţiuni şi declaraţii în spaţiul public, uitând că sunt parlamentari, de la intrarea până la ieşirea din mandat.

Mihai Razvan Ungureanu„Este limpede că starea de sărăcie economică şi socială în nordul judeţului Harghita este programată politic. (…) Asistăm, de fapt, la o aparentă incapacitate de absorbţie a fondurilor europene. Nu cred că acest lucru este real, cred că, din păcate, în mod voit, nordul judeţului Harghita este păstrat în afara oricărei şanse de prosperitate economică, iar acest lucru, replicat şi în alte zone ale României, dă dimensiunea exactă a incapacităţii administrative a unei părţi din clasa politică românescă şi, nu în ultimul rând, ne arată cât de îngust şi de meschin este calculul politic la nivelul aleşilor locali” – Mihai Răzvan Ungureanu, senator – România, august 2013

Remus Cernea„De asemenea, indiferent de ceea ce ar spune reprezentanţi ai autorităţilor române sau ai altor state, avem deplina îndreptăţire politică de a efectua şi alte noi vizite în Taiwan pentru a ne întâlni acolo cu oricine dorim. Este o atitudine nepotrivită, de oriunde ar veni ea, aceea de a sugera în vreun fel restricţionarea drepturilor noastre cetăţeneşti de a vizita Taiwanul şi drepturile noastre politice de a avea opinii şi iniţiative şi a deschide un dialog, în calitate de deputaţi, pe orice temă şi cu oricine considerăm de cuviinţă. Personal îmi voi apăra aceste drepturi în orice fel de circumstanţe” – Remus Cernea, deputat – România, august 2013

Doi domni care se luptă cu statul român, în condiţiile în care ei reprezintă statul român, din ale cărui buget se hărnesc confortabil. Eroarea de a confunda libertatea de opinie, dreptul la cuvânt, în fond democraţia, cu inconştienţa unor declaraţii care pun persoana înaintea statului, nu este specific doar celor doi. În aceeaşi situaţie se află şi preşedintele Traian Băsescu, şi premierul Victor Ponta şi mult prea mulţi foşti sau actuali reprezentanţi ai României. Această situaţie anormală, aflată pe un punctaj personal, nicidecum pe lista unei priorităţi naţionale (dacă tot reprezinţi şi eşti în plata statului român) este demonstraţia simplă a faptului că România la nivel de stat nu deţine controlul niciunui compartiment al societăţii, iar comunicarea este realizată la nivel de „eu sunt, eu ştiu cel mai bine”.
Fără îndoială, cetăţenii Ungureanu şi Cernea au dreptul de a face orice afirmaţii, la fel cum pe orice petec din acest univers este liber să exprimi ceea ce gândeşti. Problema este cum şi unde te exprimi, dar mai ales de pe ce poziţie faci afirmaţiile. Niciunul dintre cei doi nu lasă fie şi o minimă şansă echilibrului şi dialogului, judecând exclusiv potrivit interesului personal. Ungureanu se află în disperată campanie electorală, preluând de la preşedintele Traian Băsescu subiectul „ungurimii”, Cernea se află în căutare de sine …

„Este limpede că starea de sărăcie economică şi socială în nordul judeţului Harghita este programată politic”. Această afirmaţie ar trebui să devină cap de listă în preocuparea Parchetului General al României şi al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), având în vedere gravitatea faptelor reclamate. Până acolo, însă, senatorul Ungureanu a descoperit şi afirmat situaţia într-un context evident oportunist, fapt care anulează din start obiectivitatea. Totuşi, în condiţiile în care, vreme de aproape cinci ani, Mihai Răzvan Ungureanu a deţinut funcţia de Director al Serviciului de Informaţii Externe (26 noiembrie 2007 – 8 februarie 2012), ulterior cea de premier (9 februarie 2012 – 7 mai 2012), nu trebuie explicat mai mult gradul de oportunism al declaraţiei, fie ea extrem de gravă. Tradus simplu, senatorul Ungureanu susţine că, în România, o parte a populaţiei este supusă unui regim de opresiune programată. Gravă afirmaţie, din păcate nesusţinută cu argumente. Afirmaţie similară aceleia cum că toţi românii care ajung în Europa sunt ţigani, construită pe aceleaşi considerente de oportunism electoral.

Riscul unei astfel de afirmaţii ajunsă pe masa decidenţilor Uniunii Europene pune, din nou, România pe lista cazurilor negative speciale, pentru că, aşa cum s-a demonstrat în 2012, când un oficial de rang înalt al statului (Ungureanu este unul dintre ei) face afirmaţii grave la adresa democraţiei şi libertăţilor, Uniunea reacţionează (obiectiv sau profitând de situaţie).

„…indiferent de ceea ce ar spune reprezentanţi ai autorităţilor române sau ai altor state, avem deplina îndreptăţire politică de a efectua şi alte noi vizite în Taiwan pentru a ne întâlni acolo cu oricine dorim”. Cu alte cuvinte, Parlamentul sau Ministerul de Externe sunt ale statului român, reprezintă interesele naţionale, dar Remus Cernea nu dă doi bani pe instituţii. Educaţia politică, cu precădere în materie de politică externă, îl recomandă să spună „statul sunt eu”, sfidând la nivelul cel mai obraznic sensibilităţile şi eforturile de construcţie în relaţia dintre România şi R.P. Chineză.

Cernea nu este primul şi nu va fi ultimul care tratează spaţiul asiatic, în special China, similar unui protest ecologic sau anti-religios derulat în România. Ce nu înţelege deputatul Cernea este faptul că, în calitatea sa oficială, nu se mai reprezintă doar pe sine. Că afirmaţiile sale nu mai produc efecte relative doar la nivel mediatic. Acum, deputatul este tratat ca reprezentat al statului român, învestit cu responsabilitate şi echilibru, argumente care îi lipsesc, din păcate.

Încerc să nu fac referire la detaliile vizitei în Taiwan, aşa cum au fost prezentate de deputatul Cernea în spaţiul public, însă, fie şi numai privind imaginile, este uşor de înţeles că reprezentantul României s-a trezit peste noapte într-o altă realitate care i-a succedat capacitatea de procesare. Educaţia politică, interesul pentru cunoaşterea realităţilor fiecărui spaţiu (ţări, comunităţi) în care ajungi, echilibrul declaraţiilor şi reţinerea permanentă de la gesturi şi comportamente excesiv relaxate ţine de maturitate, iar asta lipseşte deputatului Cernea care se manifestă în spaţiul public românesc şi mondial aidoma unui copil pierdut în raionul cu jucării, fiind permanent mirat până la isterie.

Cele două cazuri, succedate în numai câteva zile în spaţiul politic românesc, demonstrează o serie de vulnerabilităţi ale României în domeniul comunicării şi poziţionării în relaţiile cu partenerii externi.

Ungureanu şi Cernea se suprapun ca mesaj, dacă privim cele două teme. Grupări politice din Ungaria revendică zona din România în care locuiesc români de etnie maghiară, în vreme ce R.P. Chineză susţine principiul existenţei unei singure Chine, considerând Taiwanul parte integrantă a statului. Fireşte, situaţiile diferă consistent. Niciunul dintre cei doi reprezentanţi ai Parlamentului României (şi nu doar ei) nu au judecat efectele pe care le pot produce prin susţinerea unor acţiuni şi declaraţii în spaţiul public, uitând că sunt parlamentari, de la intrarea până la ieşirea din mandat.
Cele două evenimente, din nefericire, produc efecte pe care le resimt numai cei din mediul diplomatic şi economic, nicidecum cei doi amfitrioni dominaţi exclusiv de interese şi prejudecăţi personale.

În aceste condiţii, câtă vreme democraţia românească este confundată cu libertatea de a face şi spune absolut orice în baza unei prost înţelese imunităţii parlamentar-politice, fără a exista nicio formă de sancţiune, nu avem de ce să ne mirăm de izolarea şi ridicolul cu care România este tratată în spaţiul internaţional.
Şi totuşi, măcar de la Mihai Răzvan Ungureanu aveam pretenţia că înţelege cât de mult rău poate face prin declaraţii şi poziţii publice relaţiilor politico-diplomatice, eforturilor depuse de mii de oameni pentru construirea parteneriatelor la diferite niveluri.

REFERINŢE >>>
Ambasada Chinei în România: Sperăm ca deputaţii care au vizitat Taiwanul sa evite repetarea întamplărilor ce ar dauna relaţiilor chino-române
COMENTARIU – Adio, domnule MRU!

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la COMENTARIU | Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea

  1. Pingback: Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea. Cum se vad de la Beijing actiunile anti-Romania ale unor bursieri Soros. COMENTARIU de Dan Tomozei

  2. Pingback: Dan Tomozei: Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea. Cum se vad de la Beijing actiunile anti-Romania ale unor bursieri Soros. COMENTARIU | Ziaristi Online

  3. Dan Ilcus spune:

    Citit. Corect si inteligibil. Totusi nime nu explica de ce nu e bine ceo facut prefacutu ecologist la Taiwan. Sugestia/explicatia ta e diplomatica si de bun simt. Dar asa ca sa inteleaga tot prostu nu se poate spune? cauze, motive reale, in clar. De ce sa nu contacteze Romania oficialitatile Tawaneze? pe ce criterii? E stat terorist? E comunist? cum era Cuba? De ce acest embragou politic fata de un stat care nu ne-a facut nik? Eu nu spun daca e bine sau rau. Nu cunosc cauza exacta. dar Taiwan e stat ONU, cred ca inca dinaintea Chinei. So spunem pe aia dreapta: ne doare in cot de Taiwan cat timp relatiile cu China ne aduc profit, dai in masa de taiwanezi. Sau mai frumos: interesele Romaniei sunt de a avea relatii bune cu China si pentru ca Taiwan e rau ptr chineji trebuie sa fie si pentru noi, sau poarta spre China nu trece prin Taiwan. Si atunci care-i diferenta dintre interesele marilor puteri de la Yalta si interesele Romaniei si a altora in raport cu Taiwanul. De aceea spun: o explicatie IN DETALIU a problemei sau o exprimare clara: trebuie sa evitam tara aia mica pentru ca vrem sa fim pretini cu aia mare. Aia mica: dao-n masa.

    • Dan Tomozei spune:

      O explicaţie simplă ar solicita un spaţiu amplu, dar … voi încerca să fac apel la istorie, în numai câteva fraze.
      Insula Taiwan a aparţinut de când se ştie Imperiului Chinez, ulterior Noii Chine (după 1911). Trebuie menţionat că disputele din Asia au făcut ca insula să fie controlată o vreme şi de Japonia, dar tot chineză a rămas. În urma luptelor interne dintre forţele naţionaliste şi comuniste, în 1949, trupele Kuomintangului (naţionaliste) au fost nevoite să se retragă pe Insula Taiwan, luând cu ei resurse militare şi o parte dintre oficialii statului. Având un puternic suport din partea SUA, Kuomintangul a proclamat mutarea capitalei Chinei la Taipei, pe insula Taiwan. Cu alte cuvinte, Republica China. La rândul lor, forţele comuniste, care aveau la dispoziţie întregul teritoriu al Chinei, au proclamat, la Beijing, Republica Populară Chineză. [De aici susţinerea politicii unei singure Chine]
      Cu trupe navale americane interpuse între malurile Strâmtorii Taiwan, evitând să rişte un conflict de proporţii în Asia, RP Chineză a revendicat permanent, după 1949, dreptul de control al insulei. Interpunerea americană a făcut loc celor 20 de ani de îngheţ total al relaţiilor chinezo-americane, perioadă întreruptă de vizita preşedintelui Richard Nixon (februarie 1972), precedată de insituirea diplomaţiei „ping pong” (1971).
      Mai spun că, deşi reprezentând ceva peste 20 de milioane din locuitorii Chinei (din peste un miliard la acea vreme), având sprijinul interesat american, Taiwanul a reprezentat naţiunea chineză în cadrul ONU (1945 – 1971), fiind membru fondator. Abia după 1971, prin votul membrilor ONU, RP Chineză a fost recunoscută ca reprezentant de drept al poporului chinez. [Vezi coincindenţa de dată: vizita preşedintelui Nixon vs. votul ONU].
      Sunt multe de spus despre produsele „Made in Taiwan”, interesul american de a susţine şi prezerva o insulă de control în Pacific, în proximitatea sud-estică a Chinei, a indo-chinei, la sud de Japonia etc.
      Este cert faptul că autorităţile de la Beijing susţin politica unei singure Chine, relaţiile economice şi politice cu liderii de la Taiwan fiind tot mai apropiate în ultimii ani. Riscând o predicţie, barierele rămase între cele două maluri vor fi eliminate într-un orizont de timp previzibil, având în vedere forţa economică a Chinei.
      Lămurit?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.