Să reclami decenţa, răbdarea şi minima informare folosind surse multiple, pare ceva de domeniul fantasticului în presa est-europeană din ultimii ani. Prin intermediul presei, de multă vreme dezbrăcată de morală şi profesionalism, est-europenii sunt purtaţi spre derizoriu, sute de milioane de oameni care, în ciuda sărăciei acute în care trăiesc, află că răul vine mereu de la Est, nicidecum din mizeria economico-politică impusă de tandemul SUA-UE. Infanteria media folosită fără plată de americani, copii voluntari care au scris mai mult decât au citit, contribuie la haosul generat de bătălia economică mondială. Până la o previzibilă prăbuşire în propriile scenarii, americanii nu vor avea rezerve să apeleze la orice soluţie pentru a intoxica planeta, arătând că sunt unica soluţie pozitivă, chiar dacă soluţia asta înseamnă războaie nesfârşite, o cursă exasperantă a înarmărilor, sute de mii de victime niciodată asumate, trecute la categoria „pagube colaterale”.
Adevărul nu poate ieşi niciodată la suprafaţă fără întrebări precise, juste şi decente, construcţie care lipseşte în totalitate din avalanşa informaţională care asediază până la sufocare tragedia zborului MH17 – Amsterdam – Kuala Lumpur. În mod evident, SUA nu mai sunt capabile să deruleze manipulările grosolane susţinute cu succes începând din 1989, până la Primăvara Arabă. „Semi-excepţia” marcată în Maidanul ucrainean vine să confirme faptul că excepţionalismul american de tip expansiv şi-a atins limitele, democraţia cu forţa, fără nicio reală împotrivire locală sau regională ne mai fiind posibilă.
Este nevoie de timp pentru a înţelege evenimentele care au condus la noua tragedie aviatică în care este implicată o aeronavă de pasageri malaeziană. De timp şi mai ales de o uriaşă capacitate de a elimina avalanşa de intoxicări servite prompt şi înghiţite pe nemestecate de presa est-europeană. De 25 de ani, educată să vadă răul de departe, niciodată pe cel care îl macină la el acasă, presa est-europeană se comportă ca un soldat neinstruit, lăsat cu mitraliera încărcată, în faţa unui duşman închipuit. La fel ca în Revoluţia românească din Decembrie 1989, victimele sunt civili nevinovaţi, dar şi soldaţi suficient de tâmpiţi să nu înţeleagă că sunt parte al unui scenariu, încât ajung să îşi omoare colegii sau chiar să se sinucidă privind curios pe ţeava armei. Aceasta este radiografia presei româneşti care a înţeles, din prima clipă, că Federaţia Rusă este vinovată de tragedia aviatică MH17, că preşedintele Vladimir Putin este criminalul.
Suficient de orgolioşi să accepte că sunt oameni, răcanii presei nu greşesc, iar atunci când constată asta, sunt insuficient educaţi pentru a prezenta şi alte puncte de vedere. Face parte din orgoliul profesional, dar mai ales din demonstraţia că auto-reglementarea a dispărut, că auto-controlul editorial ţine eventual de istorie, la fel ca şi dreptul de a fi salarizat decent şi la timp.
Singurii care au căutat să păstreze linia decentă, privind presa românească, sunt cei de la Gândul, care au ales să prezinte fapte şi puncte de vedere, informaţii, aşa cum au fost servite atât de Vest, cât şi de Est. Este singura variantă admisă, câtă vreme înaintea faptelor şi probelor, presa românească şi est-europeană s-a angajat în concluzii şi acuzaţii, exacerbând jocul şi războiul mediatic pro-american, servind interese străine.
Din jocul stupid al declaraţiilor nu putea lipsi cel mai ingrat politician român, preşedintele Traian Băsescu, cel care, în varianta răpiţilor din Irak, a ieşit să explice o realitate care nu priveşte absolut deloc România. Dacă este conştient de faptul că România este ţară membră NATO, Traian Băsescu ar fi trebuit să ofere un mesaj în linia celor prezentate de Alianţa Nord-Atlantică (reţinută în a se implica în acest război mediatic). Însă, preşedintele a preferat să calce în picioare principiile decenţei politice de nivel înalt plonjând, încă odată, în ridicol.
Suntem martorii invizibili al unui război mondial susţinut de mai multă vreme între marile puteri coalizate în jurul SUA şi noul grup economic BRICS, oficializat săptămâna trecută.
În condiţiile în care Ministerul Român de Externe lansează avertismente de călătorie în Siria, Mali, Libia, Liban, Kenya, Sudanul de Sud şi estul Ucrainei, la care pot fi adăugate tensiunile din Egipt, Irak, Nigeria, dar mai ales conflictul redeschis între Israel şi Palestina (soldat în numai câteva zile cu peste 500 de victime), vom înţelege că tragedia aviatică MH17 este multiplicată zilnic, urmare a conflictului de interese, putere şi control economic mondial.
La nivel planetar, zilnic, sunt înregistrate victime a căror număr este echivalentul a zeci de avioane prăbuşite, fără să fie declarate tragedii, numai pentru că nu ajung să fie evenimente exploatate la nivel de intoxicare media.
Câtă vreme ţările est-europene nu vor ajunge să îşi promoveze şi aleagă lideri care să reclame interesul naţional înaintea slugărniciei, revendicând decenţa şi parteneriatul în format de câştig reciproc, nici presa nu va reveni pe o plajă de normalitate, continuând să fie un tentacul letal al derapajelor indecente promovate cu titlu de normalitate.
REFERINŢE >>>
COMENTARIU | Un viitor zid în faţa Rusiei şi Chinei, atacând corupţia din fostele ţări comuniste
COMENTARIU | Americănismul indecent şi fobia preşedintelui României la adresa Chinei
COMENTARIU – România, lumină obligatoriu din Vest!
