DAVOS 2017 | Xi Jinping: China a devenit a doua economie a lumii mulțumită celor 38 de ani de reformă și deschidere

Xi Jinping - Mesaj Davos 2017 4Invitat să prezinte un mesaj în cadrul Forumului Economic Mondial (WEF) – DAVOS 2017, președintele R.P. Chineze, Xi Jinping, a oferit celor peste 3.000 de participanți un conținut interesant de idei, opțiuni și soluții, pentru stimularea dezvoltării economiei globale. Vorbind din perspectiva experienței economice și poltice chineze, președintele Xi a respins acuzațiile la adresa globalizării și protecționismului, susținând necesitatea unei mai bune organizări și coordonări la nivel mondial. Dat fiind momentul istoric marcat prin prezența în premieră a unui lider chinez la WEF, moment care ar putea reprezenta o piatră de cotitură în modul de relaționare și administrare globală, prezint în cele ce urmează traducerea principalelor pasaje din mesajul prezentat de Xi Jinping.

„Sunt încântat să vin în frumosul Davos. Cu toate că este doar un mic oraș din Alpi, Davos este o fereastră importantă pentru a lua pulsul economiei mondiale. Oameni din întreaga lume vin aici pentru a face schimb de idei și perspective care să le lărgească viziunea. Acest lucru face ca reuniunea anuala a Forumului Economic Mondial să fie un eveniment al schimburilor de idei eficient, pe care l-aș numi „economia Schwab”  (n.m. – după numele fondatorului forumului, Klaus Schwab, foto stânga sus).

„A fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat”, sunt cuvintele folosite de scriitorul englez Charles Dickens pentru a descrie lumea după Revoluția Industrială. Astăzi, noi trăim într-o lume de contradicții. Pe de o parte, cu tot mai mare bogăție materială și progrese în domeniul științei și tehnologiei, civilizația umană s-a dezvoltat ca niciodată înainte. Pe de altă parte, conflictele regionale frecvente, provocările globale precum terorismul și refugiații, precum sărăcia, șomajul și lărgirea diferențelor între venituri s-au adăugat la toate incertitudinile lumii.

Mulți oameni se simt dezorientați și mă întreb: ce a mers prost cu lumea? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să urmărim mai întâi sursa problemei. Unii dau vina pe globalizarea economică pentru haosul din lume. Globalizarea economică a fost odată privită ca o peșteră a comorii găsite de Ali Baba, în „1001 de nopți”, dar acum în ochii multora a devenit Cutia Pandorei. Comunitatea internațională se află într-o dezbatere aprinsă privind globalizarea economică. (…)

Ceea ce vreau să arăt este că multe dintre problemele care tulbură lumea nu sunt cauzate de globalizarea economică.

De exemplu, valurile de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, din ultimii ani, au devenit o preocupare la nivel mondial. Câteva milioane de persoane au fost strămutate, iar unii copii mici și-au pierdut viața în timp ce traversau marea agitată. Acest lucru este într-adevăr sfâșietor. Războaiele, conflictele și turbulențe regionale care au creat această problemă, iar soluția necesită să facem pace, să promovăm reconcilierea și să reimpunem stabilitatea.

Criza financiară internațională este un alt exemplu. Nu este un rezultat inevitabil al globalizării economice; mai degrabă, este consecința goanei excesive după profitul de capital financiar și eșecul grav al reglementării financiare.

Să dăm vina doar pe globalizarea economică pentru problemele lumii este în contradicție cu realitatea, și nu va ajuta la rezolvarea problemelor.

Din punct de vedere istoric, globalizarea economică a dus la o productivitate socială în creștere, fiind un rezultat firesc al progresului științific și tehnologic, nu ceva creat de o anume persoană sau o anume țară. Globalizarea economică a generat o creștere globală și a facilitat circulația bunurilor și a capitalului, a generat progrese în domeniul științei, tehnologiei și civilizației, dar și interacțiuni între popoare.

Ar trebui să recunoaștem, de asemenea, că globalizarea economică este o sabie cu două tăișuri. În cazul în care economia mondială se află sub presiunea scăderii, este greu să facem „tortul” economiei globale mai mare.

Ar fi nevoie poate de un psihiatru pentru a observa relațiile tensionate dintre creștere și distribuție, între capital și forța de muncă, precum și între eficiență și echitate. În egală măsură, țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare au resimțit o lovitură. Vocile împotriva globalizării au pus „capcane goale” în procesul de globalizare economică, pe care trebuie să luăm în serios.

Un vers dintr-un vechi poem chinezesc spune că „pepeni de miere atârnă pe o viță de vie amară; curmalele dulci cresc pe scaieți și spini”. Într-un sens filozofic, nimic nu este perfect în lume.

(…) Este adevărat că globalizarea economică a creat noi probleme, dar aceasta nu este o justificare pentru a declara închisă copmplet globalizarea economică. Mai degrabă, ar trebui ca globalizarea economică să fie adaptată și orientată, pentru a amortiza impactul negativ al acesteia, pentru ca beneficiile sale să ajungă în toate țările și toate națiunile.

A existat un moment în care China a avut, de asemenea, îndoieli cu privire la globalizarea economică, și nu era sigur dacă ar trebui să adere la Organizația Mondială a Comerțului. Dar am ajuns la concluzia că integrarea în economia globală este o tendință istorică.

Pentru a-și crește economia, China trebuie să aibă curajul să înoate în imensul ocean al pieței globale. Când cineva se teme întotdeauna să înnoate împotriva furtunii și să exploreze lumea noua, va ajunge mai devreme sau mai târziu, înecat în ocean. Prin urmare, China a făcut un pas curajos să îmbrățișeze piața mondială. Am avut partea noastră de sufocare în apă, a sorburilor întâlnite și valurilor agitate, dar am învățat cum să înnotăm în acest proces. S-a dovedit a fi o alegere strategică dreapta.

Fie că vă place sau nu, economia mondială este marele ocean de care nu poți scăpa. Orice încercare de a tăia fluxul de capital, tehnologiile, produsele, industriile și oamenii între economii și canalizarea apelor din ocean înapoi în lacuri și râuri izolate, nu este pur și simplu posibil. Pentru că este în contradicție cu tendința istorică.

Istoria omenirii ne spune că problemele nu sunt făcute pentru a ne teme. Ce ar trebui să ne preocupe este refuzul de a ne confrunta cu problemele, de a nu știi ce să faci cu ele. În fața celor două oportunități și provocări ale globalizării economice, cel mai bun lucru de făcut este să profităm de fiecare ocazie, să facem în comun față provocărilor și să schițăm cursului corect al globalizării economice. (…)

În prezent, cea mai urgentă sarcina aflată în fața noastră este de a scoate economia globală din dificultate. Economia globală avansează lent de ceva timp. Decalajul dintre cei săraci și cei bogați și între Sud și Nord se accentuează. Principala cauză este faptul că cele trei aspecte critice din sfera economică nu au fost abordate în mod eficient.

În primul rând, lipsa unei forțe robuste de conducere pentru o creștere globală face dificilă susținerea unei creșteri constante a economiei mondiale. Creșterea economiei mondiale se află acum la cel mai lent ritm din ultimii șapte ani. Creșterea comerțului mondial a fost mai lent decât creșterea PIB-ului global. Pe termen scurt, stimulii politici sunt ineficienți. (…) În ciuda apariției unor noi tehnologii, cum ar fi inteligența artificială și imprimarea 3D, noi surse de creștere sunt pe carle să apară. O nouă cale pentru economia mondială rămâne insesizabilă.

În al doilea rând, guvernanța economică globală inadecvată face dificilă adaptarea la noile evoluții în economia mondială. Doamna Christine Lagarde, mi-a spus recent că piețele emergente și țările în curs de dezvoltare contribuie deja cu 80% din creșterea economiei mondiale. Peisajul economic mondial sa schimbat profund în ultimele decenii. Cu toate acestea, sistemul de guvernanță globală nu a îmbrățișat aceste noi schimbări și este, prin urmare, inadecvat în ceea ce privește reprezentarea și asimilării.

Peisajul industrial la nivel mondial se schimbă și noile rețele industriale, lanțurile de valori și lanțurile de aprovizionare, sunt în curs de formare. Cu toate acestea, normele comerciale și de investiții nu au ținut pasul cu aceste evoluții, având ca rezultat probleme acute, cum ar fi mecanismele închise și fragmentarea normelor. Piața financiară globală trebuie să fie mai rezistentă împotriva riscurilor, dar mecanismul mondial de guvernanță financiară nu îndeplinește noua cerință și este, prin urmare, în imposibilitatea de a rezolva în mod eficient problemele, cum ar fi volatilitatea fercventă a pieței financiare internaționale și acumularea bulelor valorice.

În al treilea rând, dezvoltarea inegală la nivel mondial face să fie dificil răspunsul în fața așteptărilor oamenilor pentru o viață mai bună. Dr. Schwab a observat în cartea sa „A patra revoluție industrială” că această rundă de a revoluției industriale va produce efecte ample și profunde, cum ar fi creșterea inegalității, în special posibila adâncire a diferențelor dintre randamentul capitalului și randamentul muncii.

Cel mai bogat un procent din populația lumii deține valori mai mari decât restul de 99%. Inegalitatea distribuției veniturilor și dezvoltării sunt îngrijorătoare. Peste 700 de milioane de oameni trăiesc în condiții de sărăcie extremă. Pentru multe familii, a avea o casă încălzită, suficientă hrană și un loc de muncă sigur, este încă un vis îndepărtat. Aceasta este cea mai mare provocare cu care se confruntă lumea de astăzi. De asemenea, este provocarea care se află în spatele turbulențelor sociale din unele țări.

Toate acestea arată că există probleme cu modele de creștere economică mondială, de guvernare și dezvoltare, iar acestea trebuie să fie rezolvate.

Xi Jinping - Mesaj Davos 2017 3Fondatorul Crucii Roșii, Henry Dunant, a spus odată că „adevăratul dușman nu este țara vecină; este foamea, sărăcia, ignoranța, superstiția și prejudecata”. Avem nevoie de viziunea de a diseca aceste probleme; dar mai important, trebuie să avem curajul de a lua măsuri pentru a le rezolva.

În primul rând, ar trebui să dezvoltăm un model de creștere dinamică, bazată pe inovație. Chestiunea fundamentală care afectează economia mondială este lipsa forței motrice pentru creștere. Inovația este principala forță în ghidarea dezvoltării. Spre deosebire de revoluțiile industriale anterioare, a patra Revoluție Industrială se desfășoară într-un ritm exponențial, mai degrabă decât într-unul liniar. (…) Numai având curajul de a inova și de a reforma, putem elimina obstacolele care blochează creșterea și dezvoltarea la nivel mondial. (…)

În al doilea rând, ar trebui să urmărim o abordare bine coordonată și inter-conectată, pentru a dezvolta un model deschis de cooperare win-win. Astăzi, omenirea a devenit o comunitate strânsă unită cu un viitor comun. Țările au interese extinse convergente și sunt dependente reciproc. Toate țările beneficiază de dreptul la dezvoltare. În același timp, fiecare trebuie să își vadă propriile interese într-un context mai larg și să se abțină de la a le urmări în detrimentul altora.

Ar trebui să ne angajăm la creșterea unei economii globale deschise pentru a împărtăși oportunități și interese prin deschidere și de a obține rezultate win-win. (…) Trebuie să ne menținem angajamentul de a dezvolta la nivel mondial libertatea comercială și de investiții, să promovăm liberalizarea comerțului și investițiilor, prin deschidere și să ne opunem protecționismului.

Urmărind protecționismul este în sine blocarea într-o cameră întunecată. În timp ce vântul și ploaia pot fi ținute afară, acea cameră întunecată va bloca, de asemenea, lumina și aerul. Nimeni nu va fi câștigător într-un război comercial.

În al treilea rând, ar trebui să dezvoltăm un model de guvernare corect și echitabil, în conformitate cu tendința vremurilor. Așa cum spune o zicală chineză, oamenii cu agerime măruntă participă la chestiuni banale, în timp ce oamenii cu viziune participa la guvernarea instituțiilor. Există o solicitare în creștere din partea comunității internaționale pentru reformarea sistemului global de guvernanță economică, care este o sarcină presantă pentru noi. Numai atunci când sunt adaptate noile dinamici la arhitectura economică internațională, sistemul de guvernare globală poate susține o creștere la nivel mondial.

Țări mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace, sunt toate membre egale ale comunității internaționale. Ca atare, au dreptul să participe la procesul de luare a deciziilor, să se bucure de drepturi și să își îndeplinească obligațiile în condiții egale.

Țările cu piețe emergente și în curs de dezvoltare merită o mai mare reprezentare și voce.

În al patrulea rând, ar trebui să promovăm un model de dezvoltare echilibrată, echitabilă și favorabilă incluziunii. „O cauza dreaptă trebuie să fie urmărită pentru binele comun”, spune o zicală chineză. Dezvoltarea este în cele din urmă pentru oameni. Pentru a realiza o dezvoltare mai echilibrată și care să asigure că oamenii au acces egal la oportunitățile și beneficiile dezvoltării, este esențial să existe o filozofie de dezvoltare și un model, care să facă dezvoltarea echitabilă, eficientă și echilibrată. (…)

„Victoria este asigurată atunci când oamenii își unesc puterea; succesul este garantat atunci când oamenii gândesc împreună”, spune o altă zicală chinezească. Atâta timp cât vom păstra obiectivul de a construi o comunitate cu viitor comun pentru omenire și vom munci împreună pe

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, DAVOS, Europa - Asia, Înţelege China, Uniunea Europeană, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.