Anul Nou chinezesc, despre origine şi tradiţii

Anul Cocosului de foc 2017_dantomozeiro_ian2017Anul Nou chinezesc este cunoscut sub numele de „Sărbătoarea Primăverii”, pentru că porneşte de la începutul primăverii. Sărbătoarea este atât de veche încât nu se mai ştie când a fost celebrată pentru prima dată. Există destul de multe surse şi explicaţii, toate având un numitor comun: Nian/年, care în limba chineză înseamnă „an” şi care a fost iniţial numele unui monstru care făcea prăpăd printre oameni la finalul iernii.

Una dintre legende spune ca fiara Nian avea o gură atât de mare încât făcea să dispară o mulţime de oameni dintr-o singură înghiţitură. De aceea, oamenii erau foarte speriaţi. Tot căutând soluţii pentru a scăpa de monstru, într-o zi, un bătrân s-a oferit să îl supună pe Nian.NianBătrânul l-a găsit pe monstru şi a început să-i vorbească. „Am auzit că eşti capabil să înghiţi alte animale de pradă în locul oamenilor, care nu se numără printre adversarii tăi. Eşti capabil cu adevărat să faci asta?” Provocat, de atunci, monstrul Nian a început să mănânce numai animale de pradă şi mai ales pe cele care deranjau gospodăriile oamenilor, furându-le animalele domestice. Acum, că Nian nu îi mai deranja, oamenii au început să se bucure de viaţa lor paşnică. Înainte de a pleca, bătrânul le-a mai spus oamenilor să pună, la sfârşitul fiecărui an, pe ferestrele şi uşile caselor, decoraţiuni din hârtie roşie, pentru a-l speria pe Nian în cazul în care ar vrea să se mai întoarcă vreodată, pentru că de culoarea roşie se temea cel mai mult. După această ispravă, bătrânul a dispărut fără urmă. Mai târziu, oamenii aveau să înţeleagă că el era un zeu nemuritor.

De atunci, tradiţia de a-l speria pe Nian s-a transmis din generaţie în generaţie. Termenul „guo Nian”, care poate însemna „trecerea lui Nian” a devenit peste timp „Sărbătoarea Anului Nou”. Obiceiul de a pune pe ferestre şi uşi ornamente din hârtie roşie şi de a aprinde artificii pentru a-l speria pe Nian este o dovadă că acesta este încă liber şi că mai are o şansă de a reveni între oameni. Chiar dacă azi oamenii au uitat legenda lui Nian, continuă să promoveze tradiţia ornamentelor şi artificiilor, organizând mari petreceri.

SĂRBĂTOAREA PRIMĂVERII

Sărbătoarea Primăverii este cea mai important sărbătoare a poporului chinez, echivalentul Crăciunului pentru occidental. Este momentul când toţi membrii familiei se adună, toţi cei care trăiesc departe de casă revin în familie. De aceea, această perioadă, pentru o jumătate de lună, este cea mai aglomerată pentru sistemele de transport. Aeroporturile, gările şi staţii de autobuz pe distanţe lungi sunt arhipline. Iată unul dintre motivele pentru care Guvernul chinez a decis ca toată lumea să aibă şapte zile libere pentru sărbătorirea Noului An.

Înainte de venirea Anului Nou, oameni trebuie să facă curat în case şi în gospodărie să îşi cureţe hainele şi toate uneltele de lucru. Apoi, începe decorarea camerelor, peste tot fiind o atmosferă de bucurie şi sărbătoare. Casele se împodobesc cu mesaje tradiţionale care subliniază caligrafia chineză. Mesajele sunt scrise cu caractere negre pe hârtie roşie. Caracterul chinezesc „Fu/福” (cu sensul de binecuvântare sau fericire), este nelipsit. De multe ori cracterul este plasat cu capul în jos, ceea ce, în chineză, înseamnă că binecuvântarea este prezentă. De asemenea, două felinare mari şi roşii sunt ridicate pe laturile uşii principale.

Focurile de artificii sunt nelipsite din Sărbătoarea Primăverii. Chinezii cred că sunetul scos de artificii alungă spiritele rele. Însă, din motive de securitate şi ca urmare a poluării, articifiile au fost complet sau parţial interzise în oraşele mari. Spargerea de baloane sau ascultarea la maxim a sunetelor care imită petardele înlocuiesc, azi, fostele spectacole de artificii. În China trăiesc 56 de grupuri entice care sărbătoresc Festivalul Primăverii aproape în aceeaşi zi, chiar dacă au obiceiuri diferite.

15 ZILE DE SĂRBĂTOARE

În prima zi a noului an, mulţi dintre chinezi evită să consume carne, deoarece se crede că acest lucru va asigura o viaţă lungă şi fericită, fapt care este apreciat de zeii cerului şi pământului.
În a doua zi, chinezii aduc rugăciuni strămoşilor şi tuturor zeilor. În această zi animalele din curte, în special câinii, primesc mâncare suplimentar, deoarece se crede că a doua zi este ziua de naştere a tuturor câinilor.
A treia şi a patra zi sunt rezervate pentru întărirea relaţiilor de familie. Fii şi fiicele aduc cadouri părinţilor şi naşilor, fie că sunt de botez sau de cununie.
Cea de a cincea zi a Anului Nou este numită Po Wu. În această zi chinezii rămân acasă pentru a saluta zeul bogăţiei. Nimeni nu merge în vizită pentru că se consideră că este un gest aducător de ghinion. “Po Wu” poate fi tradus şi prin “răul alungat în a cincia zi”, eveniment marcat de obicei prin spargerea unui obiect sau prin zgomot de artificii.
Din ziua a şasea până în a zecea zi, chinezii îşi vizitează rudele şi prietenii. Sunt zilele în care templele sunt vizitate pentru a se aduce rugăciuni pentru noroc şi sănătate.
A şaptea zi a Anului Nou este ziua rezervată agricultorilor, când aceştia prezintă recolta din anul încheiat. Agricultorii pregătesc o băutură făcută din şapte feluri de legume, specială pentru acest eveniment. Ziua a şaptea este, de asemenea, considerată ziua de naştere a fiinţelor umane, când sunt consumaţi tăiţei care sunt simbolul longevităţii dar şi peşte crud, ca simbol al succesului.
În a opta zi oamenii din provincia Fujian organizează o altă cină pentru reîntregirea familiei, iar la miezul nopţii se roagă lui Tian Gong – Dumnezeul Cerului.
A noua zi este ziua în care se aduc ofrande împăratului de jad.
Din a zecea până în a douăsprezecea zi sunt invitaţi la cină prietenii şi rudele. După consumul bogat de alimente vreme de atâtea zile, în ziua a 13-a se consumă orez simplu, verdeaţă şi muştar.
În cea de-a 14-a zi încep pregătirile pentru Festivalul Lanternelor, care are loc în noaptea dintre 14 şi 15.
Sărbătoarea Anului Nou chinezesc începe cu luna nouă, în prima zi a noului an şi se termină pe lună plină, 15 zile mai târziu. La 15 zile după Anul Nou este organizat Festivalul Lanternelor, care este sărbătorit pe timp de noapte, când copiii se plimbă cu felinare în cadrul unei parade.

FESTIVALUL LANTERNELOR

Anul Nou Chinezesc începe cu Luna Noua, în prima zi a noului an şi se termină pe lună plină, 15 zile mai târziu. La 15 zile după anul nou este organizat Festivalul Lanternelor (Yuánxiāo jié/元宵节), care este sărbătorit pe timp de noapte, când copiii se plimbă cu felinare în cadrul unei parade. Calendarul chinezesc se bazează pe o combinaţie de cicluri ale Lunii şi Pământului. Ciclul lunar este de aproximativ 29.5 zile. În scopul de a-l potrivi cu calendarul solar, chinezii inserează o luna în plus o dată la şapte ani. Acest lucru este la fel ca adăugarea unei zile în plus în calendarul anului bisect. Acesta este motivul pentru care, conform calendarului solar, Anul Nou chinezesc cade la o dată diferită, în fiecare an.

MASA TRADIŢIONALĂ

Cu siguranţă, multe alimente sunt consumate în timpul festivităţilor de Anul Nou chinezesc, mai mult ca oricând în altă perioadă a anului. Acum alimente tradiţionale sunt pregătite în mari cantităţi pentru familie şi prieteni, precum şi pentru cei apropiaţi sau cei care au murit.
În ziua de Anul Nou, familiile de chinezi mânâncă un fel de mancare vegetariană numită „Jai”. Deşi ingredientele care compun jaiul sunt legume rădăcinoase sau fibroase, mulţi oameni atribuie acestei mâncări calităţi superstiţioase.
Pe masa chinezilor se mai află şi un peşte întreg, pentru că reprezeintă resolidaritarea şi abundenţa, dar şi un pui bine rumenit care reprezintă prosperitatea. Puiul, la fel ca şi peştele, trebuie să fie obligatoriu întreg, cu cap, coada şi picioare. Pe masă se pun şi tăiţei care, la fel, trebuie să fie netăiaţi, deoarece reprezintă longevitatea.
În sudul Chinei, mâncărurile preferate sunt „Gao” – orez dulce vâscos şi „Zong Zi” – orez înfăşurat în frunze de stuf. În nord, se pregăteşte pâine din grâu şi mici găluşte din carne.

SĂRBĂTOAREA FAMILIEI

Ajunul Anului Nou şi ziua de Anul Nou sunt celebrate în familie, fiind un timp al reuniunii şi mulţumirii. În urmă cu sute de ani, celebrarea era subliniată, în mod tradiţional, cu o ceremonie religioasă organizată în onoarea Cerului şi Pământului, a zeilor care protejau casele şi strămoşii familiei. Sacrificiul făcut în onoarea strămoşilor este cel mai important şi necesar dintre toate ritualurile, pentru că uneşte membrii familiei în viaţă cu cei care au murit. De asemenea, rudele aflate departe sunt pomenite cu mare respect, ca având o importantă contribuţie şi responsabile pentru puterea familiei. Prezenţa strămoşilor este marcată în ajunul Anului Nou Chinezesc. În cadrul cinei este amenajată o masă specială pentru ei, alături de masa familiei. Astfel, spiritele strămoşilor alături de cei aflaţi în viaţă marchează debutul anului nou printr-o mare comuniune. Sărbătoare mai poartă şi numele „în jurul sobei” sau „Weilu” şi simbolizează unitatea familiei şi respectul acordat generaţiilor trecute şi prezente. În ultima seară a anului, oamenii nu dorm nici după miezul nopţii, pentru a-şi lua rămas bun de la anul vechi şi pentru a-l întâmpina pe cel nou. Cine nu respectă acest ritual, riscă să nu aibă un parcurs bun în anul care vine.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în China, Descoperind China, Sărbători chinezești, Veşti din China și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Anul Nou chinezesc, despre origine şi tradiţii

  1. Elena spune:

    Frumoase obiceiuri,un popor unit de la care sint sigura c-ai ce invata.Multumesc mult pentru acest mic reportaj.

Lasă un răspuns