Mizerie, farmacii, bănci, reclame la chimicale alimentare şi multă neputinţă şi impostură, macină cotidianul românesc în care am revenit pentru câteva zile şi din care am plecat, din nou, cu o mare tristeţe. Dar înaintea sărăciei economice în care este menținută țara, dureroasă este sărăcia educației și decenței de care te izbești la fiecare pas. Tot mai bolnavă, România este ținută cu proiect pe un drum greșit!
România pierde din emoție, din poveste, din identitate, devenind un spațiu al dezinteresului general, în care oamenii după „Bună ziua!” te sufocă cu povești despre … ce nu se întâmplă.
România arată tot mai mult cu un sat părăsit, epuizat și părăsit, din care s-a luat și consumat tot ce era de luat fără prea mult efort: fabrici, resurse, educație, sănătate, tineri.
România este un spațiu în care se demolează mai mult decât se construiește, semn că, sporadic, se mai poate fura câteva ceva, pentru un venit efemer care ajunge în buzunarul străinilor.
România devine tot mai mult locul în care impostura corectitudinii politice impuse din exterior permite tot mai puțin să afirmi și să construiești pe valorile din interior. Asta se vede acut în atitudinea celor care fac școală fără să învețe că sunt români.
România a ajuns un spațiu în care liderii se tem să vorbească despre România, românism, patriotism și naționalism, despre conservarea și promovarea propriilor valori și identități, de la grădiniță, la Academie.
Câtă vreme România continuă să aibă media orară pe căile ferate de sub 50 de kilometri la oră, iar pe rutier de sub 70, nu anul 2017 este problema ci defazarea istorică a celor din interior care conduc ţara de 27 de ani. Liderii au pierdut simţul ridicolului, s-au decuplat de la propriul popor pe care îl conduc prost, după chipul, mintea şi sufletul lor de înstrăinaţi de propriul popor … tot mai puțin capabil să reacționeze la infuzia de neputință și uitare de sine cu care este perfuzat zi de zi.
România ca națiune … este un bolnav în comă, incapabil să mai emită un proiect de țară în beneficiu propriu.
