Rusia și UE își declară reciproc, tot mai vocal, lipsa acută de încredere! Este una dintre principalele concluzii ale declarațiilor, concluziilor și ecourilor generate de vizita făcută la Moscova de Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de Securitate – vicepreședinte al Comisiei Europene. O alta este aceea că în timp ce UE adoptă tot mai mult argumentele și metodele de lucru americane, Rusia (dar și China) solicită respectarea cadrului și limitelor diplomatice agreate la nivel international, acuzând dublul limbaj și intervenția (uneori) brutală în afacerile interne, cu scopul destabilizării și impunerii unor noi legi și lideri.
Privind evoluția și mesajele Uniunii Europene din ultimii ani, nu putem observa că generatorii de curente și decidenții confundă tot mai mult spațiul extra-comunitar cu țările din Europa Centrală și de Est. În atare condiții, urmărind rezoluțiile Parlamentului European la adresa României, Rusiei și Chinei, nu putem să nu observăm un fir roșu care îmbină și amestecă, dincolo de o superioritate inacceptabilă în relațiile de egalitate, o atitudine de sfidare și de negare a reprezentativității guvernelor, fie de la București, Moscova sau Beijing!
Dacă pare susprinzătoare alăturarea celor trei capitale, veți găsi clarificarea de îndată ce veți observa că asalturile, metodele, acuzațiile promovate de UE (la indigo SUA) sunt vituperate într-o singură direcție și numai câtă vreme la guvernare se află parteneri (?!) indezirabili modelului european.
Înainte de a continua, este necesară o subliniere: viitorul unei țări se află și poate înțeles în trecutul său!
În timp ce în cazul Navalny (Rusia), Uniunea se dă de cesul morții, acuză, amenință, caută să genereze tensiuni diplomatice și cere “să fie eliberat, deoarece nu i se garantează un proces echitabil”, în cazul Dragnea (România), aceeași Uniune nu pare absolut deloc interesată, ba chiar a aplaudat condamnarea și arestarea în cadrul unui proces nu doar inechitabil, ci soldat cu o condamnare în absența unor probe!
Nervozitatea și duplicitatea cu care se exprimă tot mai des Uniunea Europeană a fost perfect încadrată, zilele trecute, de ministrul rus de Externe, Sergey Lavrov: “Se pare că Uniunea Europeană este presupusă a fi un ideal de multilateralism, în timp ce altele trebuie să urmeze în urma ei”, menționând în clar inițiatoarele și dominatoarele: Germania și Franța.
Mai mult, Lavrov, avându-l alături pe Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și totodată vicepreședinte al Comisiei Europene, sublinia că „UE nu este un partener de încredere, cel puțin în etapa actuală” câtă vreme Uniunea Europeană a preluat „instrumente” și „invenția americană” privind „presiunea puterii, ultimatumurile, sancțiunile și sancțiunile prin restricții exterioare asupra celor care doresc să dezvolte relații normale”, toate acestea amintind de „un trecut colonial”.
De aceeași neîncredere se ‘plânge’ și Borrell în relația Uniunii Europene cu Rusia, pe care le consideră “departe de a fi satisfăcătoare”, câtă vreme “Rusia nu și-a îndeplinit așteptările de a devein o democrația modernă”, existând “o dezamăgire profundă și o neîncredere tot mai mare între UE și Rusia”.
La rândul său, China, privește comportamentul Uniunii Europene cu tot mai mare circumspecție, odată ce partenerul european practică dublul standard și caută să intervină în problemele de suveranitate ale altor state. Pe scurt, China solicită Uniunii Europene să își vadă de propriile probleme, să nu mai distorsioneze realitatea și să respecte suveranitatea și legile Chinei, și să renunțe la jocul rezoluțiilor susținut constant de Parlamentul European.
Reacțiile Rusiei și Chinei, pe care le voi dezvolta în cele ce urmează, demonstrează claritatea și fermitatea cu care se exprimă Moscova și Beijingul în relația cu Uniunea Europeană, cu Germania și Franța în mod special. O atitudine pe care România și guvernările succedate la București în ultima decadă nu au mai exprimat-o nici măcar pentru a mima suveranitatea și Dreptul Constituțional.
În timp ce aclamă respectarea intregrității teritoriale și suveranității, a convențiilor internaționale, Uniunea Europeană devine un actor internațional tot mai intruziv în relațiile sociale și economice ale țărilor partenere, negând propriile teorii prind susținerea, finanțarea și stimularea fenomenelor pe care însuși Borrell le cataloghează “afacerea Navalny”!
DREPTURILE OMULUI AU MIZE HEGEMONICE!
În mod evident, SUA și de o bună perioadă Uniunea Europeană își construiesc asaltul strategic regional și global pedalând pe subiectul “drepturile omului și libertățile fundamentale”. Atât SUA, cât și UE, merg până acolo încât să genereze presiuni și șantaj cu efecte uneori criminale la adresa populației țărilor vizate, totul în numele unor retorice și extrem de volatile drepturi și libertăți.
Pentru a vorbi numai de istoria recentă, începutul de secol XXI este dominat de scenariile generate cu predilecție de SUA și la care s-au alăturat orbește UE, în numele drepturilor și libertăților, scenarii devenite războaie mediatice, ulterior transformate în războaie militare și/sau revoluții “colorate” soldate cu milioane de morți, tragedii umanitare și în absolut niciunul dintre cazuri cu o situație reală mai bună pentru țările care au beneficiat de democratizarea prin manipulare, șantaj sau forță!
Câtă vreme Uniunea Europeană se auto-argumentează promovând dialogul cu Rusia din perspectiva relației “pe care am visat-o în anii 1990, când am vorbit despre o Europă de la Lisabona la Vladivostok”, situație care “astăzi este mult mai dificil decât acum 20 sau 30 de ani” (Borrell – 5.02.2021), Federația Rusă reclamă atitutinea tot mai “americanizată” a UE: “Presiunea puterii, ultimatumurile, sancțiunile și sancțiunile prin restricții exterioare asupra celor care doresc să dezvolte relații normale sunt metode și instrumente dintr-un trecut colonial. Din păcate, Uniunea Europeană recurge din ce în ce mai mult la aceste instrumente, care sunt o invenție americană.” (Lavrov – 5.02.2021)
În aceste condiții, rezervele Rusiei în relația de dialog și parteneriat cu UE țin de duplicitatea și dublul limbaj cu care se exprimă și manifestă decidenții de la Bruxelles. Moscova reproșează UE că în timp ce vorbește despre “o lume multipolară, care să asigure egalitatea tuturor actorilor majori”, în realitate se caută mascarea unui “aranjament mondial unipolar”.
Pe această direcție, ministrul rus de Externe, Sergey Lavrov, este cât se poate de clar și nuanțat:
“Când inițiative privind un multilateralism eficient sunt propuse, de exemplu, de Franța și Germania, începem să analizăm acest slogan. Se pare că Uniunea Europeană este presupusă a fi un ideal de multilateralism, în timp ce altele trebuie să urmeze în urma ei. Acestea sunt probleme filosofice, dar sunt legate în practică de politica reală.”
Pe tema drepturilor și libertăților, Moscova și Beijingul reproșează atât SUA cât și UE un dublu limbaj manifestat grosier și tot mai frecvent. Puterile Occidentale sunt acuzate că, în timp ce proclamă dreptul internațional și constituțional-legal al statelor, urmăresc și doresc să impună propriile modele și criterii valorice și de evaluare, “uniformizare” respinsă fără discuții!
“Dacă sunteți atât de preocupat de drepturile omului și de tratamentul manifestanților, este necesar să vă uitați și la imaginile pe care le-am oferit colegilor noștri suedezi, precum și la Bruxelles în ajunul vizitei actuale. Priveste-i pe ei. Acestea arată cum un polițist își conduce jeepul peste manifestanții întinși pe jos și multe alte lucruri. Întreaga lume a văzut filmări despre cum o tânără femeie a fost strânsă de perete de un flux de apă dintr-un furtun de incendiu din Olanda, după care a părăsit locul acoperit de sânge.” – Lavrov
La rândul său, China solicită Uniunii Europene să își vadă de propriile probleme, să nu mai distorsioneze realitatea și evenimentele din Hong Kong, Xingjiang și Taiwan, și să respecte suveranitatea și legile Chinei.
“Aș dori să subliniez încă o dată că afacerile din Hong Kong sunt în întregime afacerile interne ale Chinei. Nu au nimic de-a face cu democrația sau cu drepturile omului și niciun guvern, organizație sau persoană străină nu are dreptul să intervină în ele. (…) Respingem ferm acest lucru.” – Hua Chunying, purtător de cuvând MAE chinez.
Superioritatea Occidentului în materie de lecții politice și istorice nu poate rezista în fața suntem în fața exigenței Istoriei, însă tot Istoria ne învață că este scrisă de … învingătorii, oricât de cruzi și criminali sunt în realitata mereu acoperită!
VA URMA
