Rămas bun, Corneliu BUCUR …

„Ce faci aici, Dane? Te știam în China, departe …”, aud o voce inconfundabilă, ușor baritonală cu inflexiuni de rindea, care mă învăluie ca o nesperată îmbrățișare. Pe uitatul de vreme peron al Autogării din Alba Iulia, soarta a făcut să reîntâlnesc unul dintre oamenii dragi din Sibiu. Profesorul Corneliu Bucur, îmbrăcat în parpalac, având în mâna dreaptă o servietă din piele, în care erau înghesuite documente, înscrieri și cărți, mă privea având în ochi îndoiala … „Tu ești? Ce cauți aici?”

Eram în drum spre Sibiu, după o vizită făcută la tata, printre dealurile Vințului. Era în primăvara lui 2019, an în care am și reușit să mai ajung în România.

L-am privit pe uriașul făcător de bine al culturii române. Apoi, ne-am îmbrățișat, moment în care din servietă au căzut o parte din documente. Le-am adunat, în timp ce am început să povestim, să ne întrebăm, ce mai facem, cum o ducem, ce mai este de făcut cu România ajuns pe mâinile ăstora.
Așa am aflat că la Sibiu nu mai era loc de Corneliu Bucur, dar că, la Alba Iulia, la Deva, unde pornise la drum, era așteptat și solicitat să asigure expertiza unor proiecte internaționale, să dea greutate echipelor internaționale de proiect.

„Măi Dane, măi, ai albit și tu”, apoi, mă ia în râs … „Tot așa mare este China?”

Râdem, dar nu mă las …

„Dumneavoastră vă mai amintiți când ați convocat o conferință de presă, numai ca să mă dați afară?”, replic și râde de se zgudie mica autogară, atrăgând atenția celor din jur.

„Așa am făcut? Cum se poate, asta este o nebunie!” … se domolește din râs și mă privește cu atenție. Îi reamintesc bătăliile duse de dânsul, în perioada în care era Senator de Sibiu, cu Ministerul Culturii condus de Ion Cramitru, care deține funcția de ministru.

Eram tânăr gazetar la Tribuna din Sibiu și scriam și ce spune cealaltă parte, chestiune care irita furtuna de orgolii. Într-o ediție de sâmbătă, publicasem un text în care reflectam poziția ministrului Caramitru. În următoarea zi de luni, la prima oră, Corneliu Bucur a convocat o conferință de presă. A sunat personal la redacție să se asigure că voi fi acolo. Am ajuns, fără să știu că din redacție fusese trimis și un alt coleg, Adrian Popescu.
Încă de la intrarea în sediul administrativ al Muzeului Astra, din Piața Mică, portarul și secretara, m-au privit altfel, nu am luat în seamă, având să înțeleg de ce imediat ce am ajuns în biroul domnului Bucur … o bijuterie de cameră din care fiecare colț respira satul tradițional românesc.

„A … uite-l și pe domnul Tomozei. Bine ai venit, domnule. Te-am chemat să îți spun că de astăzi nu mai ai ce căuta la conferințele și evenimentele muzeului Astra. Tu nu ești un patriot sibian, tu ții cu miticii. La revedere!” … Nu am apucat să replic, pentru că mi-a fost arătată ușa. Am privit spre colegi, muți și încremeniți în scaune, moment în care l-am observat pe Adrian Popescu. Am ieșit, destul de confuz, neștiind cu ce am greșit.

Terminând de povestit, Corneliu Bucur tăce și mă privește cu gravitate. Apoi, ca la un semnal, zâmbește și explodează:

„Da, acum, mai ești supărat?” … am izbucnit amândoi în râs.

După câțiva ani de la acel moment, am devenit buni prieteni, confidenți și camarazi, în luptele duse măcar pentru onoarea și demnitatea Sibiului.

Corneliu Bucur a fost pensionat forțat de la Muzeul ASTRA, apoi a fost evacuat din Consiliul Județean Sibiu, prin tădarea propriilor colegi de partid. Era singurul ales local al Sibiului care cerea transparență, care proba cu documente mafia economică și politică de la Sibiu, din perioada pregătirilor pentru Capitala Culturală Europeană Sibiu 2007, și de după.

Tot Corneliu Bucur a fost cel care a dezvăluit dezastrul construcției noului Aeroport Sibiu și pericolul iminent generat de falsurile și fraudele din procesul de construcție ale noii clădiri și a noii piste. La Sibiu, presa tăcea complice, nimeni nu îl mai lua în seamă pe Corneliu Bucur. Apoi, în luna August 2010, toate cele prezentate de acesta au devenit realitate.  Noua clădire a aeroportului devenea un bazin după fiecare ploaie, iar capătul noii piste s-a prăbușit pe o lungime de 80 de metri. Autorii morali și penali ai acestui dezastru de aproape 100 de milioane de euro, au fost primarul de Sibiu, Klaus Iohannis, și președintele Consiliului Județan Sibiu, Martin Bottesch. Evident, nu au plătit pentru complicitatea la contractele câștigate de constructorul „Max Boegl Aeroport Sibiu SRL”, devenit „Arge Infrastructura SRL”.

Ani de zile, până la plecarea mea din România, aveam să ducem, solitari, lupte grele în Sibiul asediat de interesele imobiliare și economice coordonate de Iohannis și complicii din FGDR, PSD, UDMR și actualul PNL infestat de vechii PDL-iști ai lui Băsescu. Bucur a rămas să continue lupta cu morile de vânt, fiind considerat, cum altfel, un nebun care nu poate înțelege … noua realitate!

Corneliu Bucur (25 Aprilie 1942 – 3 Martie 2022), un OM cum nu va mai avea Sibiul, nici România!

Am lăsat sufletul să cearnă vestea trecerii profesorului Bucur, care m-a salutat urcând pe scările autocarului depre Deva, lăsându-mă în Autogara din Alba Iulia. Mi-a zâmbit cu înfățișarea lui de Moș Crăciun șugubăț, mereu pus pe glume: „Ai grijă de China, că aici au ăștia grijă! Nu-ți pierde rostul!”

Dan Tomozei-Dimian,
Beijing, 6 Martie 2022

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.