Summitul UE-China, derulat ieri în sistem video-conferință, a accentuat sentimentul de instabilitate pe care Uniune Europeană îl transmite lumii. În condițiile în care devine tot mai deranjant faptul că Bruxellesul a ajuns o balama în angrenajul intereselor SUA, liderii de azi ai Uniunii Europene continuă jocul duplicitar în relația cu China.
Trebuie observat că în discuțiile de ieri nu a fost abordat în mod consistent subiectul Acordului cuprinzător UE-China privind investițiile (CAI), ale cărei negocieri au fost înheiate în penultima zi din anul 2020, ratificarea acestuia fiind blocat de Uniunea Europeană.
Dacă în mesajele transmise în timpul summitului și în comunicatele de presă au manifestat o atenție diplomatică firească, în conferința de presă ținută la Bruxelles, după eveniment, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost mult mai nuanțată, promovând avertismente la adresa Chinei.
„Niciun cetățean european nu ar înțelege vreun sprijin pentru capacitatea Rusiei de a duce război. Mai mult, ar duce la un prejudiciu major reputației Chinei aici, în Europa„, a declarat Ursula von der Leyen, somând din nou China să adopte o poziție aliniată intereselor occidentale.
Probabil, anticipând astfel de situații, în timpul video-conferinței, președintele Xi Jinping a solicitat liderilor europeni, în timpul summitului, să își formeze „propria percepție despre China, să adopte o politică independentă față de China și să colaboreze cu China pentru creșterea constantă și susținută a relațiilor China-UE”.
Acest dezechilibru de poziții pare să definească dialogul UE-China, în ciuda intereselor proprii și comune care capătă accente dramatice în contextul conflictului din Ucraina și al sancțiunilor impuse de SUA-UE la adresa Rusiei.
Blocul europan pare să fie tot mai surprise de efectele economice generate de propriile decizii. Simultan, UE pare incapabilă să înțeleagă efectul de bumerang al sancțiunilor pe cale le aplică.
Pe acest fond, ajuns în stuația de a pierde tot mai mult din încrederea țărilor membre, Bruxellesul este obligat la o apropiere de China, la fel cum și SUA au nevoie de China. Însă, cum poți face asta când promovezi un dublu limbaj, când folosești două mesaje pentru aceeași relație: unul pentru dialogul direct, altul pentru propriul public, în fața căruia trebuie să pozezi în ceea ce nu ești, adică în poziția de a pune condiții, de a avertiza și amenința.
Este evident că agenda Ununii Europene nu aparține nu este în interesul uniuni, aceasta neavând legătură cu interesele economice și de securitate ale Europei.
Războiul din Ucraina
Afirmând că restabilirea păcii și stabilității în Ucraina este o responsabilitate comună, liderii europeni au transmis, ieri, în cadrul celui de-al 23-lea Summit bilateral UE-China, că „UE și China trebuie să lucreze împreună pentru a opri cât mai curând posibil războiul Rusiei în Ucraina. (…) Ne bazăm pe sprijinul Chinei pentru a obține o încetare a focului de durată, pentru a opri războiul nejustificat și a aborda criza umanitară dramatică pe care a generat-o.” – Charles Michel, președintele Consiliului European.
La rândul său, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a arătat că „China, ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, are o responsabilitate specială. Niciun cetățean european nu ar înțelege vreun sprijin pentru capacitatea Rusiei de a duce război”.
Câtă vreme Bruxellesul continuă să susțină teoria americană a „invaziei nejustificate și neprovocate” a Rusiei în Ucraina, „țară suverană și un partener cheie al UE”, este clar că nu se dorește nici oprirea războiului, nici căutarea unei soluții care să stabilească un drept egal părților implicate în strategia de securitate la nivelul Europei.
În aceste condiții, să ceri Chinei ajutor inclusiv în baza „relațiilor sale deosebit de strânse cu Rusia”, este o lisă de tact accentuată de sancțiunile internaționale împotriva Rusiei care ajung să afecteze inclusiv interesele Chinei.
De partea cealaltă, președintele Xi a transmis că este profund regretabil că situația din Ucraina a ajuns acolo unde este astăzi.
„Comunitatea internațională ar trebui să continue să creeze condiții și un mediu favorabil pentru negocierile dintre Rusia și Ucraina, să facă loc pentru reglementări politice, mai degrabă decât să adauge combustibil focului și să intensifice tensiunile”, a arătat liderul chinez.
Xi a arătat că principala cauză fundamentală a crizei din Ucraina este legată de „tensiunile regionale de securitate din Europa care s-au acumulat de-a lungul anilor”, o soluție pentru aceasta fiind „adaptarea la preocupările legitime de securitate ale tuturor părților relevante”, în condițiile în care „cadrele de securitate globale și regionale nu ar trebui să mai fie construite cu mentalitatea Războiului Rece”.
Acessta a subliniat că, în criza din Ucraina, nu ar trebui aplicat „tratamentul greșit”, cum părțile nu ar trebui „să se concentreze pe un singur aspect al problemei, fără să țină cont de restul, sau să fie ținută ostatică întreaga lume, cu atât mai puțin să faceți oamenii obișnuiți din întreaga lume să sufere ca urmare”.
Ce nu par să înțeleagă Charles Michel și Ursula vond der Leyen, a explicat extrem de clar și de simplu Josep Borrell, Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate. În cadrul Forumului de la Doha, organizat la 30 Martie a.c., Borrell a observat că „războiul din Ucraina este, pentru multe țări, doar unul dintre numeroasele conflicte din lume care necesită atenție”. (vezi AICI)
Pe acest fond, premierul Li Keqiang a subliniat că o relație stabilă UE este crucială pentru pacea, stabilitatea și dezvoltarea lumii, pe fondul creșterii încrederii reciproce și consolidării comunicării.
Li Keqiang a subliniat că China a urmat întotdeauna o politică externă independentă, de pace, a susținut că țările ar trebui să respecte obiectivele și principiile Cartei ONU, inclusiv suveranitatea și integritatea teritorială a țărilor, soluționarea conflictelor prin dialog și negociere.
Sancțiuni și ipocrizie
Revenind la dialogul UE-China, trebuie observată ipocrizia accentuată cu care acționează UE, câtă vreme pe terenul sancțiunilor unilaterale este inițiator, pentru ca apoi să manifeste „dezamăgirea față de sancțiunile nejustificate ale Chinei, inclusiv împotriva membrilor Parlamentului European, și de măsurile coercitive împotriva Pieței Unice a UE și a statelor membre”.
Din perspectiva părții cineze, cele două părți ar trebuie să caute o mai mare sinergie între strategiile de dezvoltare și să exploreze mai multă complementaritate între noua filozofie și paradigmă de dezvoltare a Chinei și politica comercială a UE pentru atingerea unei autonomi strategice deschise. Pentru aceasta, părțile trebuie să urmeze un adevărat multilateralism, să susțină o viziune a guvernanței globale care să includă principiul consultării extinse, al contribuției comune și al beneficiilor comune.
Clarificări pentru relația China-Rusia
În urma Summitului UE-China, purtătorul de cuvând al Ministerului chinez de Externe, Zhao Lijian, a transmis că în problema Ucrainei „adoptarea unei abordări alb-negru, pentru a împărți (țările) între prieteni sau inamici, nu este înțelept”, această poziție a Chinei „fiind împărtășită de multe țări, inclusiv de țările în curs de dezvoltare”.
Pe de altă parte, Zhao Lijian a clarificat odată în plus faptul că autoritățile chineze se opune sancțiunilor unilaterale.
„Problema acum nu este despre cine vrea să ajute Rusia să eludeze sancțiunile, ci despre faptul că schimburile comerciale normale dintre țări, inclusiv China și Rusia, au fost deja afectate inutil. De asemenea, unele forțe încearcă să escaladeze tensiunile și să împartă lumea folosind chestiunea sancțiunilor”.
Oficialul chinez a evidențiat și deciziile unor instituții de cultură din Occident care au sancționat scriitori sau artiști ruși, că utilizarea literei „Z” este considerată ilegală, iar proprietățile private ale cetățenilor ruși au fost confiscate sau înghețate.
„Mișcările lor iraționale nu vor face nimic bun pentru a răci situația. Se speră că toate părțile se pot calma și se vor concentra pe promovarea discuțiilor pentru pace, mai degrabă decât să intensifice sancțiunile și să escaladeze tensiunile”. – Zhao Lijian
