SUA ȘI UE ADÂNCESC BREȘELE ÎN FORMATUL CHINA-ECE!

Debutat în mandatul președintelui Donal Trump, războiul economic SUA-China este continuat de administrația președintelui Joe Biden, efectele fiind tot mai vizibile inclusiv în atitudinea și deciziile guvernelor din țările Europei Centrale și de Est (ECE). În paralel cu disputele directe americano-chineze, Washingtonul duce de mai mulți ani o politică externă lipsită de manajamente și diplomație în Europa, războiul din Ucraina fiind doar una dintre consecințele slăbiciunii și lipsei de viziune a liderilor europeni, în marea majoritate aliniați la interesele economice și geostrategice ale SUA.

Pe acest cadru, după ani de zile, eforturile comune SUA-UE de a bloca proiectele de cooperare inițiate de China în Europa dau rezultate. România a fost prima țară din formatul China-ECE (inițial 17+1) care a renunțat la interesul național, pentru a executa comenzile primite imperativ de la partenerii strategici alungând la propriu marii investitori chinezi, renunțând la proiecte de amploare precum reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, investițiile în infrastructură, IT și maritime.

Cu principalele canale de cooperare economică și diplomatică tăiate, România continuă să rămână în formatul China-ECE, spre deosebire de Țările Baltice: Lituania (2021), Letonia și Estonia (2022), care au anunțat retragerea din formatul de cooperare, invocând fie argumente lipsite de contact cu proiectul în sine (drepturile și libertățile omului, plus problema Taiwan – Lituania) sau lipsa rezultatelor scontate (Letonia și Estonia).
Celor trei Țări Baltice și Românei se alătură Cehia care a anunțat că ia în considerare ieșirea din platforma de investiții China-ECE, după ce Parlamentul de la Praga a adoptat o rezoluție, în unanimitate, în care cere guvernului părăsirea formatului.

Înainte de a analiza face observații legate de fiecare dintre cele cinci țări menționate, trebuie evidențiat că formatul de cooperare economică și culturală China-ECE a fost inițiat, în 2012, de președintele Xi Jinping, din cele 17 țări europene 12 fiind membre UE: Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Grecia, Grecia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria, iar cinci țări din afara UE: Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia.

O precizare, obligatorie. În ciuda retoricii americane, preluate de toate cele trei țări care au părăsit formatul, dar și de Cehia, formatul China-ECE prevede un dialog politic bazat pe interesele fiecărei părți, nu pe impunerea unei poziții. Mai mult, după cum se poate observa și voi evidenția în cele ce urmează, această formă de presiune este aplicată de SUA și UE asupra guvernelor din Europa Central și de Est, țări ajuns în situația să fie șantajate în numele alinierii la noile reguli ale … democrației!

Cazul România

Pe baza memoriei afective și efective, relația România-China este caracterizată drept una tradițională de prietenie chiar dacă, de mai bine de zece ani, realitatea infirmă absolut orice referință la memorie. Prezentul este unul dezastruos din punctul de vedere al dialogului și cooperărilor economice, la fel în plan reprezentării diplomatice, iar în privința dialogului politic aceste este blocat total de guvernul de la București. Că așa este o dovedește atitudinea deloc diplomatică și prietenoasă demonstrate de premierului Nicolae Ciucă și a ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, total dezinteresați de prezența în România, la începutul lunii Iunie a.c., Reprezentantul special al guvernului Chinei pentru Afaceri Europene, Ambasadorul Wu Hongbo, aflat în România, în cadrul unui turneu de vizite în țări europene. Înaltul oficial chinez nu a avut loc în agenda Guvernului sau a MAE, fiind în cele din urmă primit de fostul premier Adrian Năstase, în calitate de președinte al Fundației “Nicolae Titulescu”.

Din punct de vedere politic, prezența în România a Reprezentantului special al guvernului Chinei pentru Afaceri Europene a fost tratată cu un nepermis dispreț oficial, realitate care demonstrează conformarea guvernului de la București la lista de interdicții primite, între care se regăsește și dialogul cu China. Dacă această atitudine este în interesul României, în mod cert președintele Iohannis, premierul Ciucă și liderii partidelor de guvernământ pot explica și argumenta.

Dar … nu este de neglijat faptul că, în ultimii ani, la nivel politic și diplomatic China a transmis României mesaje în care încuraja decidenții de la București să facă față bullying-ului și manipulării politice duse de SUA pe tema 5G, pentru a asigura “nedeterioarea mediului de afaceri echitabil, drept, deschis și nediscriminatoriu”, pentru “a menține situația generală a cooperării economice și comerciale între China și România” (vezi comunicatul Ambasadei Chinei la București).

Apoi, în cadrul unui mesaj transmis prin intermediul presei chineze, fostul Ambasador al Chinei la Beucurești, Jiang Yu, evidenţiind schimbările extraordinare de pe scena internațională, care până la acea dată (29 Octombrie 2019) nu au afectat relaţia China-România, “ambele țări ar trebui să clarifice principiile de bază” ale cooperărilor bilaterale, “China sperând ca guvernul român să creeze un mediu de afaceri deschis, transparent, corect și nediscriminatoriu pentru întreprinderile chineze”.
Mai mult, China încuraja România să își urmărească propriul interes “pentru beneficii reciproce și o strategie câștig-câștig”, “pentru a promova cooperarea pragmatică în diverse domenii, este nevoie de un nou model pentru legăturile China-România”.

Odată cu demiterea guvernului condus de Viorica Dăncilă (10 Octombrie 2019) și preluarea puterii de către președintele Klaus Iohannis, prin intermediul guvernărilor Ludovic Orban (1-2) și Florin Cîțu, au fost accentuate comportamentele lipsit de normalitate în cooperările cu China. Cele mai dure lovituri date relației au fost date odată cu eliminarea investitorilor chinezi din România, deja prezenți prin licitații caștigate în domeniul infrastructurii (vezi autostrada Ploiești-Brașov) sau reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă.

Investitorii chinezi au fost eliminați din proiectul tronsonului de autostradă Ploiești-Brașov (licitație câștigată de consorțiul China Communications Construction Company – Makyol Insaat Sanayi Turizm /Turcia), după ce, în August 2019, o a treia instanță de judecată a dat câștig de cauză companiei Astaldi/Italia.
Eliminarea investitorilor chinezi din proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă a fost făcută la cererea Ministerului Economiei, în Iunie 2020, condus la acea dată de Virgil Popescu (PNL – în prezent ministru al Economiei), care a declarat în repetate rânduri că extinderea centralei Cernavodă trebuie făcută cu companii din țările NATO sau UE.
Ulterior, în 2021, compania chineză Huawei a fost eliminată din construcția viitoarelor rețele 5G din România, după ce Guvernul și Parlamentul de la București au transpus în lege Memorandumul 5G semnat de România cu SUA, memorandum prin care România se oblige să evite “riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G”. Vezi Declarația comună a președinților Donald Trump și Klaus Iohannis, August 2019.

Ne apropiem de finalul anului 2022. Tot ce putem constata este că odată cu eliminarea investitorilor chinezi, care se angajau să asigura și resursele necesare proiectelor, niciunul dintre proiectele enumerate mai sus nu au fost demarate, singura certitudine fiind aceea că partenerii aleși (!?) sunt sub-contractori ai SUA, care nu au trecut de etapa promisiunilor și proiectelor experiment.

Iată cum România a pierdut patru ani (2019-2022) și investiții de miliarde USD, doar de dragul și la ordinul partenerilor strategici SUA și UE.

Da, și UE!

Pentru că din ecuație nu poate fi omis interesul discreționar al marilor țări: Germania, Franța, Marea Britanie (la acel moment), Olanda, Italia, de a nu împărți beneficiile relațiilor cu China. Astfel, trebuie reamintită reacția Comisiei Europene din timpul Summitului de la București, apărută public sub forma unei circulare trimise tuturor țărilor membre UE, în care se reiterau două reguli privind relaţiile cu China: 1. Orice negociere bilaterală cu China să nu treacă peste liniile directoare stabilite la nivel comunitar; 2. Statele membre să informeze Bruxelles-ul în legătură cu eventualele acorduri cu China. Pentru toată lumea a fost evident că “circulara” viza cu precădere țările europene include în parteneriatul China-ECE.

De asemenea, trebuie reamintit și faptul că în timpul Summitului China-ECE de la București, prin intermediul premierului Li Keqiang, China avansa proiecte bilaterale cu România în multiple domenii: agricultură, infrastructură rutieră, feroviară de suprafață și subterană (linia de metrou Bragadiru-Voluntari) etc.
În Noiembrie 2013, premierul Li Keqiang declara că România poate deveni un “Tigru al Europei”. poate analiza fiecare unde se află România după zece ani din punctul de vedere al dezvoltării economice, al investițiilor străine și al parteneriatului cu China, relație în care Bucureștiul a ales să afecteze grav dialogul, parteneriatul de prietenie și cooperarea, în favoarea și în beneficiul exclusiv al partenerilor strategici SUA – UE.

După Summitul China-ECE de la București, din noiembrie 2013, presiunea birocraților de la Bruxelles asupra țărilor din Estul blocului UE a crescut, fiind reiterată și impusă Rezoluția din 9 Octombrie 2013 privind negocierile UE-China pentru un acord bilateral de investiții, potrivit căreia “odată încheiat și ratificat pe deplin, un acord de investiții UE-China ar înlocui toate acordurile bilaterale de investiții existente între statele membre ale UE și China, în conformitate cu dreptul Uniunii”. Concret, asta înseamnă interdicția statelor membre de a dialoga direct cu China, situația similară pierderii suveranității.

Dar, prăbușirea relațiilor de cooperare și prietenie România-China a fost accentuată în ultimii ani, când guvernele de la București au ales calea sfidării Beijingului, calea dublului limbaj și, așa cum am arătat deja, calea fracturării relațiilor economice.

Am arătat, de-a lungul anilor, că România nu mai păstrează nici aparențele în relația cu China, că nivelul de reprezentare în cadrul reuniunilor la vârf a fost mediocru sau total absent, că reprezentanții României se comportă duplicitar și oportunist, că în funcțiile de reprezentare au fost promovate persoane fără pregătire și lipsite de experiență, încât … am ajuns să vedem reacții ale Chinei în fața gesturilor lipsite de diplomație ale României!

În această realitate, având în vedere obediența totală a clasei politice de la București în fața intereselor SUA și UE, nu ar trebui să fie o surpriză posibila decizie a guvernanților de a retrage România din parteneriatul China-ECE.

Cazul Lituania

Dacă România a dat startul sfidării Chinei, Litianua a fost prima țară care a părăsit platforma de cooperare China-ECE. Decizia de părăsire a platformei a fost motivată în cadrul unei rezoluții adoptate de Seimas (Parlamentul de la Vilnius), adoptată la 20 Mai 2021 cu 86 de voturi pentru, unul împotrivă și șapte abțineri, care nu are nicio legătură cu relațiile economice și de cooperare cu China.

În Rezoluția Seimas se “condamnă cu fermitate încălcările în masă, sistematice și grave ale drepturilor omului și crimele împotriva umanității comise de China”.
Preluând retorica SUA-UE în relația de presiune asupra Chinei, Lituania s-a aliniat unor acuzații niciodată neconfirmate, unor “potențiale omoruri” și “genocid”, motiv pentru care Seimas solicită ONU “să lanseze o anchetă legală asupra genocidului uigur din lagărele de internare din Xinjiang”, Parlamentului European și Comisiei Europeană “să revizuiască politica Uniunii Europene privind cooperarea cu China”.

În mod evident, atitudinea Lituaniei are legătură cu realitatea promovată cu precădere de SUA, niciodată verificată și confirmată de instituții legale, internaționale. Mai mult, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, care a efectuat o vizită de documentare și informare în China în perioada 23-28 Mai a.c., a declarat că “ar fi prezumțios din partea mea să încerc să cuprinzi întreaga complexitate a situației drepturilor omului din această țară vastă, într-o singură declarație”, infirmând astfel acuzațiile aduse Chinei. (vezi AICI)

Decizia Lituaniei de a se retrage din platforma China-ECE a fost avansată de ministrul de externe Gabrielus Landsbergis cu câteva luni înaintea Rezoluției Seimas, în cadrul unui interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung, în care a declarat că platforma “17+1” nu se ridică la așteptările lituanienilor, în special în ceea ce privește investițiile care servesc intereselor reciproce. Mai mult, Landsbergis susține că Lituania este interesată să promoveze o perspectivă a Uniunii Europene în relația cu China, motiv pentru care îndemnă “toate statele membre UE să caute o atitudine mai eficientă 27+1, în cooperarea cu China”.

Lituania este cu atât mai reactivă cu cât deputata Dovile Sakaliene, din cadrul Seimas, a fost inclusă în lista sancțiunilor dispuse de China, în replica la sancțiunile dispuse de UE la adresa Chinei, pe tema drepturilor omului. Dovile Sakaliene este una dintre fondatorii și liderii Alianței interparlamentare privind China, care reunește 100 de parlamentari din 19 țări. (vezi AICI)

Nu în ultimul rând, Lituania a fost, alături de SUA, o promotoare a boicotării Jocurilor Olimpice de Iarnă Beijing 2022, inițiativă deloc nouă dacă ținem cont de acțiunile similare premergătoare JO de Vară Beijing 2008, la baza cărora s-au aflat tot platforme private și state controlate de SUA, în numele acelorași drepturi și libertăți.

Însă, relațiile tensionate dintre Vilnius și Beijing s-au acutizat odată ce Lituania s-a angajat în mod solitar în spațiul European în relații directe cu Taiwanul, generând iritarea autorităților chineze, odată cu inaugurarea, la Vilnius a “Biroului de reprezentare al Taiwanului în Lituania”. Concret, în Noiembrie 2020, guvernul lituanian a asumat ca misiune sprijinirea “celor care luptă pentru libertate” în întreaga lume, inclusiv în Taiwan.

La data de 21 Noiembrie 2021, Ministerul chinez de Externe anunța că reduce nivelul relațiilor diplomatice cu Lituania la nivelul Însărcinaților cu Afaceri, ca urmare a “deciziilor eronate” ale puterii de la Vilnius de a permite deschiderea unui Biroul de reprezentare al Taiwanului în Lituania de către autoritățile din Taiwan, eveniment înregistrat cu trei zile înainte. MAE chinez arăta că principiul existenței unei singure China este un consens al comunității internaționale, în timp ce decizia Lituaniei creează un “precedent flagrant”. Ca urmare, ambasadorii celor două țări au fost retrași de la post.

China transmitea clar, similar tensiunilor generate recent de vizita în Taiwan a președintei Camerei Reprezentanților SUA, Nancy Pelosi, că, prin decizia sa, Lituania “creează în mod deschis impresia falsă de existenței unei China și a unui Taiwan”, renunțând la angajamentul politic asumat de autoritățile de la Vilnius la momentul stabilirii relațiilor diplomatice cu Republica Populară Chineză. Mai mult, China avertiza că Lituania “subminează suveranitatea, integritatea teritorială și se amestecă grosolan în afacerile interne ale Chinei”.

De partea cealaltă, Ministerul Afacerilor Externe de la Vilnius, a reacționat arătând că “regretă decizia Republicii Populare Chineze de a nu retrimite ambasadori și de a schimba nivelul relațiilor diplomatice dintre Lituania și China la cel de însărcinat cu afaceri”. Totodată, Lituania reafirma susținerea politicii unei singure China, dar că, în același timp, își rezervă dreptul de a extinde cooperarea cu Taiwan, de a primi și stabili reprezentanțe nediplomatice pentru a asigura dezvoltarea practică a unor astfel de legături, așa cum fac multe alte țări, deschiderea reprezentanței Taiwanului având la bază interese economice. Nu în ultimul rând, Lituania a arătat că autoritățile din Taiwan au reprezentanțe în 74 de țări din întreaga lume, inclusiv 18 în Uniunea Europeană, argument pentru care intenționa să deschidă un birou comercial la Taipei.

Ca prim răspuns, imediat după anunțarea deciziei de a permite deschiderea „Biroului de reprezentare al Taiwanului în Lituania”, China a sistat relația feroviară de marfă și eliberarea de permise de export de alimente către Lituania.

Cazul Letonia-Estonia

Pentru cine nu crede în coincidențe, trebuie să urmărească acțiunile Letoniei și Estoniei în adoptarea și anunțarea deciziei de a părăsi formatul China-ECE, devenit 16+1, după plecarea Lituaniei.

În aceeași zi, 11 August 2022, cu mesaje care includ fraze și mesaje similare, guvernele de la Riga și Talin au anunțat decizia de a nu mai participa la platforma de cooperare dintre țările din Europa Centrală și de Est și China.

Deși ambele țări anunță refuzul de a mai participa la proiectele formatului, atât Letonia cât și Estonia transmit, în mesaje separate dar în formulări identice, că “vor continua să lucreze pentru relații constructive și pragmatice cu China”, care vizează promovarea relațiilor UE-China, “bazate pe beneficiul reciproc, respectarea dreptului internațional, a drepturilor omului și a ordinii internaționale bazate pe reguli” (Letonia), “în conformitate cu ordinea internațională bazată pe reguli și valori precum drepturile omului” (Estonia).

Se poate observa că întregul grup al Țărilor Baltice au preluat retorica promovată de SUA și UE, impunând ca o condiție de cooperare economică “drepturile omului” și “ordinea internațională bazată pe reguli”, formule călcate în picioare exact de promotori!

Ca o subliniere suplimentară, ministerul leton de Externe, Edgars Rinkevics, a transmis că participarea la grupul de cooperare cu China “nu mai este în concordanţă cu obiectivele noastre strategice în contextul internaţional actual”, fără a detalia care sunt acestea.

Cazul Cehia

La rândul său, guvernul de la Praga lasă tot mai mult să se înțeleagă că Cehia va părăsi platforma China-ECE, în condițiile în care Ministerul ceh de Externe a anunțat, în luna Mai a.c., că promisiunea unor investiții chineze importante şi a unui comerț reciproc avantajos nu sunt îndeplinite. Mai mult, Parlamentul de la Praga a adoptat, la rândul său, o rezoluție care cere țării să renunțe la mecanismul “16+1” (la acea dată), document transmis Ministerului de Externe și Guvernului ceh, după ce comisia de afaceri externe a parlamentului a aprobat-o în unanimitate.

Potrivit publicației České Noviny, Comisia parlamentară pentru Afaceri Externe a cerut guvernului să renunțe la platforma 16+1, pentru că nu a adus beneficii semnificative și a funcționat mai mult ca un instrument de promovare a intereselor unilaterale chineze.

În documentul, care a fost votat de toți parlamentarii prezenți la ședința din 19 Mai a.c., Comisia “lansează un apel guvernului Republicii Cehe să ia în considerare posibilitatea de a atenua activitățile din cadrul platformei 16+1 și urmări o revizuire a relațiilor cu China, la care s-a angajat”.
Potrivit Comisiei, comportamentul Chinei s-a schimbat fundamental, față de momentul înființării, în urmă cu zece ani, arătându-se că “acționează ca un rival sistemic al Uniunii Europene și al Statelor Unite ale Americii, aspirând la poziția de lider mondial”.
De asemenea, în document se arată că Senatul Cehiei a cerut Guvernului de la Praga să “pledeze pentru ca Taiwanul să poată participa la negocierile organizațiilor internaționale, chiar dacă China continentală se opune acestui fapt, considerând că statul insular este provincia sa”.

Nu este mai puțin important de amintit că după ce, în Martie 2016, China și Cehia au stabilit relații de parteneriat strategic, relațiile bilaterale au intrat în impas odată cu vizita în Taiwan, din Septembrie 2020, a unei delegații conduse de președintele Senatului Cehiei, Milos Vystrcil, care a declarat, în Parlamentul de la Taipei: “Sunt taiwanez!”, parafrazând declarația făcută de John Kennedy, în 1963, la Berlin: “Sunt berlinez!”.

Ministerul chinez de Externe a reacționat ferm, convocându-l de urgență pe ambasadorul Cehiei acreditat la Beijing, transmițând public, prin purtătorul de cuvânt, că gestul lui Milos Vystrcil reprezintă “încalcă în mod deliberat suveranitatea Chinei și se amestecă în mod flagrant în afacerile interne ale Chinei. (…) iar cei care contestă principiul unei singure China în problema Taiwanului se îndepărtează de angajamentele internaționale și își fac ei înșiși inamicii celor 1,4 miliarde de chinezi (…) vor plăti un preț mare pentru comportamentele lor mioape și pentru oportunismul politic”.

Pe fondul acestor evoluții bilaterale, ministrul ceh de Externe, Jan Lipavsky, a declarat că “actualul guvern ceh a anunțat intenția de a analiza și revizui relațiile noastre cu China. Abordarea noastră față de 16+1 face parte din acest proces”, fără să afirme în mod clar dacă Guvernul de la Praga va pune în aplicare rezoluția. Decidenții au în vedere deja relațiile tensionate cu Beijing-ul, urmare a vizitei din Taiwan, dar și a faptului că și Cehia a adoptat interdicții privind implicarea Chinei în licitațiile publice pentru dezvoltarea rețelelor 5G și noilor centrale nucleare, exact cum a procedat și România.

Reacția Chinei: între șoimi și porumbei!

În fața deciziilor adoptate de Letonia și Estonia, care au părăsit formatul China-ECE, autoritățile de la Beijing au adoptat tactica temporizării, singura reacție apărând, deocamdată, în mass media. Potrivit Global Times, cele două țări sunt văzute ca fiind “prinse în anxietatea geo-securității și sub presiunea SUA”, retragerea din cooperare fiind văzută ca o “abordare mioapă”, dar și ca un semnal că “își vor pierde independența diplomatică și își vor sacrifica oportunitățile de dezvoltare”.
Arătând că mișcarea celor două țări baltice nu va avea un impact major asupra cooperării China-ECE, însă “punând speranțele în UE și SUA este foarte neînțelept, deoarece UE și SUA cu greu le pot oferi vreo economie tangibilă sau atât de necesarul ajutor”.

Potrivit părții chineze, “deciziile vin pe fondul conflictului Rusia-Ucraina, națiunile baltice intrând într-o anxietate crescândă cu privire la securitate. Astfel, ei au dat prioritate securității în detrimentul economiei și chiar au ignorat mijloacele de trai ale propriilor cetățeni”.

În fața intenției Cehiei de a părăsi formatul, Ministerul chinez de Externe a reacționat cu detașare, explicând că formatul “China-ECE este o platformă trans-regională construită în comun de China și țările ECE, inclusiv Republica Cehă”, platformă care “face parte integrantă și este o completare pozitivă a parteneriatului strategic cuprinzător China-UE”.

Mai mult, MAE chinez a evidențiat că, volumul schimburilor comerciale dintre China și cele 16 țări ECE a crescut în 2021 la un maxim istoric de 133,55 miliarde USD (+32%), fiind mai mare decât nivelul schimburilor dintre China și UE din aceeași perioadă.

Pe de altă parte, nu trebuie scăpate din vedere semantica și modul în care China analizează relațiile de partenerii în politica externă, departajarea fiind făcută între șoimi – cei care sunt agresivi și porumbei – cei care sunt pașnici și prietenoși. În ultima perioadă, în prima categorie presa chineză incluzându-i pe Nancy Pelosi (SUA), Gabrielius Landsbergis și Jan Lipavsky, miniștrii lituanian, respectiv ceh, de Externe.

„Pericolul chinez” vs. pierderea suveranității în Europa de Est!

 Când SUA și UE vorbesc atrăgând atenția la “pericolul chinez”, în mod cert nu o fac de dragul țărilor partenere, ci urmărind propriile interese și obiective, în relația directă cu China, dar și în plan geopolitic.

În aceste condiții, așa cum am făcut și cu alte ocazii, trebuie să revin la George Friedmann care declara că principalul scop al SUA este împiedicarea unei relații apropiate Germania-Rusia, că NATO este o umbrelă în care membrii nu contează, dar care umbrelă acoperă acțiunile brutale derulate de SUA.

Situația extrem de tensionată din Europa anului 2022 a fost prezentată, aproape la virgulă, încă din Februarie 2015, de George Friedmann, fondatorul și președintele grupului de reflecție Strategic Forecasting Inc. (STRATFOR). În timpul prelegerii “Europa: Destinată conflictului?”, ținută la Consiliul Chicago pentru Afaceri Globale (CCGA), acesta a făcut o serie de predicții, care acum sunt realitatea în care trăiește nu doar Europa, ci întreaga lume.

În cadrul discursului său, George Friedmann a plasat criza din Ucraina “în contextul geopolitic al intereselor SUA”, americanii fiind interesați, în realitate de “relația reală dintre SUA și Germania”, pentru că “o alianță germano-rusă este cea mai mare amenințare pentru Statele Unite”.

Subliniind că “nu există o Europă cu care SUA să aibă relații”, decidenții de la Washington mizează pe relația directă cu diverse state, menționând inițial România și Franța, ulterior Țările Baltice (Estonia, Letonia, Lituania), Polonia și Bulgaria. Mai mult, Friedmann nu se ferește să declare că “Statele Unite acționează în afara NATO”, pentru că toate deciziile NATO “trebuie să fie decise în unanimitate de către toți membrii”, chestiune care încurcă și blochează interesele americane.

Nu mai puțin de interes, liderul STRATFOR evidențiază că armata SUA consideră firească intervenția în Ucraina, situația confirmată de prezența la Kiev a generalului Ben Hodges, la cea vreme comandantul-șef al forțelor terestre americane din Europa (30 Noiembrie 2012 – 15 Decembrie 2017). Dincolo de angajamentele și sprijinul militar, Hodges a făcut ceea ce legislația SUA interzice și anume a medaliat militari ucraineni. “Medaliile nu pot fi acordate străinilor. Dar a făcut-o! Pentru că a vrut să arate că armata ucraineană este armata sa”, a comentat Friedmann.

În cele din urmă, Friedmann a vorbit transformarea zonei formate din: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Bulgaria, într-un “coridor sanitar” aflat la dispoziția SUA, sub umbrela NATO, alianță aflată la discreția deciziilor Washingtonului. Pe acest fond, SUA au lansat un program consistent de înarmare a Ucrainei, încălcând odată în plus convențiile internaționale și angajamentele semnate alături de Europa și Rusia, totul pentru a construi “un cordon sanitar, o centură de siguranță, în jurul Rusiei”, spunea Friedmann, în 2015.

Suntem în 2022, iar planurile americane prezentate de George Friedmann în 2015, au devenit realitate, odată cu impunerea haosului politic, economic și social nu doar în Europa de Est.

În această realitate, singura care încurcă planurile hegemonice americane în Europa rămâne China, totodată un partener și prieten statornic al Rusiei. Mai mult, China este una dintre marile țări care se opune ferm sancţiunilor unilaterale şi ameninţărilor cu impunerea de sancţiuni, practicate de SUA și UE, în ciuda pozițiilor adoptate de majoritatea statelor membre ale ONU.

Nu în cele din urmă, China cere atât SUA, cât și țărilor UE (mici sau mari) să pună capăt practicilor ipocrite, dublului standard, și să înceteze să meargă mai departe pe o cale greșită, fie că este vorba de subiectul “drepturilor omului”, fie că este vorba de problema Taiwan, în caz contrar, Beijing-ul se va vedea obligat să adopte reacții ferme.

Câteva considerații … de culoare

La final, subliniind că în viziunea diplomatică și de cooperare chineze nu există țări mici sau mari, ci țări prietene sau neprietene, este relevant să observăm ce înseamnă în plan real decizia Țărilor Baltice de a părăsi formatul China-ECE.

Dincolo de orgoliul chinez, în mod firesc afectat de faptul că forțe externe proiectului fac eforturi urșiașe pentru a-l destructura într-un moment aniversar (formatul China-ECE a fost fondat la Budapesta, primul summit fiind organizat la Varșovia, în Aprilie 2012), trebuie evidențiat că dimensiunea și potențialul uman al celor trei Țări Baltice nu pot reprezenta, sub nicio formă, o problemă pentru China.

În primul rând trebuie observat că Țările Baltice însumează o populație totală de 6,11 milioane locuitori (Estonia 1,29 milioane; Letonia 2,07 milioane; Lituania 2,75 milioane), aproximativ 21,8% din Shanghai, 27,7% din populația capitalei Beijing sau 35,9% din Chongqing.
În al doilea rând, în condițiile în care în capitalele celor trei țări au fost promovate guverne pro-americane, cu premieri și miniștrii educați în SUA (vezi Letonia unde premierul are și cetățenie americană, iar ministrul de Externe în funcție este absolvent al unei instituții de învățământ militar din SUA), cu obsesii anti-comuniste și anti-rusești, dialogul lipsit de prejudecăți și impuneri pare imposibil.
Nu în ultimul rând, însă extrem de relevant pentru situația generală din spațiul est-european, trebuie observată vârsta guvernanților, nu doar în cazul Țărilor Baltice. Dacă vorbim de Lituania, Letonia și Estonia, astăzi, media de vârstă la nivelul premierilor și miniștrilor de Externe, este de aproape 49 de ani, cel mai tânăr fiind ministrul lituanian de Externe (40 ani), iar decanul de vârstă fiind premierul leton (58 ani). Dacă analizăm media de vârstă ale celor trei guverne, ajungem la sub 45 de ani.

În aceste condiții, fractura generată de interesele SUA și UE în cadrul formatului China-ECE are explicații cu ramificații multiple, care merg până acolo încât guvernele statelor din Europa Centrală și de Est – aici includ și Ucraina – sunt nu controlate ci conduse nu de filo-americani, ci chiar de oamenii americanilor. Iată de ce, fie că vorbim de București, Vilnius, Riga, Talin, Praga sau Kiev, pentru a discuta de interesele naționale trebuie să ai interlocutori care să înțeleagă și să facă diferența între prioritățile propriei țări și ale partenerilor strategici.

Apoi, dacă este să privim dincolo de proiectul China-ECE, este la fel de important de urmărit evoluția Grupului Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia), unde SUA și UE au un interes major să rupă alianța dintre Polonia și Ungaria. Eforturile făcute de Washington și Bruxelles, mergând până la etichetări, amenințări și sancțiuni financiare consistente, pe considerentul că niciuna dintre cele două țări nu renunță la suveranitate și nu se supun ordinelor externe, nu au avut succes, până acum.

Istoria va avea răbdare să ne arate care dintre construcțiile vizate în acest text se va dezmembra: China-ECE, Vișegrad, UE sau SUA.