Noua răstignire a României

E țara un azil în care cei bolnavi conduc,
În care internații candidează la cadavre,
Copii bogați părinți bolnavi, mereu aduc,
Se descompune viața în controale și palavre.

Miroase-a moarte viața, a scântei de crematoriu,
Și aerul dulceag inundă îmbâcsita impostură,
Bolnavii iau decizii cu ton obligatoriu,
Fără speranță, vieții dând o nouă lovitură!

Sunt plini de ei bolnavii ce conduc o țară,
Toți agramați și toți cu doctorate în științe,
Magna cum laude la pierde vară, pierde țară,
Toți aroganți, marionete fără conștiințe.

Sterpe ființe … în urma lor rămâne jaful,
Semnul trădării la noile înalte porți,
De școală, de spitale, de tot se-alege praful,
Suprema moștenire a blestemaților de hoți.

Au transformat o țară mândră în ospiciu,
Azil infect pentru cei care-au construit o țară,
Și fiecare nouă zi e un perfect supliciu,
În care se negociază numele de tată, mamă!

Blestemul s-a lăsat din nou aspra României,
E noua plată, pentru tot ce alții-au trudit,
Azi cei bolnavi și trădători sunt șefii coloniei,
Din care se dărâmă tot ce bunicii-au construit.

Ce viitor, ce șansă, ce speranță?
Când se ridică monumente pentru torționari,
De Troițe creștine s-ncurcă toți bolnavii,
Acești goliți de suflet, cu toți milionari!

Îți arde sufletul, când vezi atâta suferință,
Și cum bogata țara prin jaf e sărăcită!
Din taină, rugăciunea mea devine o dorință:
Beltemul să înghită bolnavii cu mintea rătăcită!

Nu-i timp de lacrimi, nici de pocăință,
Ridică din pământ din nou privirea,
Copiii și părinții să-i aperi cu credință,
Fără de teamă Țara să regăsească izbăvirea.

Beijing, 2 Septembrie 2023