Absolvent al studiilor doctorale la Facultatea de Studii Avansate din cadrul Beijing Language and Culture University, Florin Cârlan (foto) este singurul român care a aprofundat cercetarea comparativă teologică ortodoxă cu gândirea filozofico-religioasă a lui Lao Zi, totodată, proiectul său de cercetare fiind unic la nivel mondial. Licenţiat în teologie, masterand în Drept Canonic şi Instituţii Comunitare la Facultatea de Drept a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, în ultimii ani a beneficiat de o bursă specială pentru studii de doctorat, oferită de autorităţile oraşului Beijing. Cu puţine zile înainte de a părăsi China, Florin Cârlan a acceptat provocarea de vorbi, la Radio China Internațional, despre cercetările sale, despre experienţa ultimilor ani.
Florin Cârlan eşti la un capăt de drum care va fi continuat în ţară, dar ce a însemnat pentru tine aceşti patru ani, mai mult de patru ani, de studii în China, de descoperire a unui teritoriu nou?
Mulţumesc frumos pentru întrebare. Este o perioadă numai de împliniri, pot să spun, pentru mine. Aceşti patru ani au fost plini numai de evenimente fericite. Ce mi-am propus iniţial să descopăr am reuşit, referitor la un studiu comparativ între credinţa ortodoxă, văzută din prisma primilor părinţi din primele veacuri, şi gândirea antică chineză, în special Lao Zi. Am reuşit să finalizez acest mic proiect. Apoi, intrarea creştinismului în China, primele veacuri, să spunem până în Dinastia Tang, până în secolul VII. Am văzut o lume nouă, cu totul nouă, am cunoscut oameni minunaţi, am reuşit să descopăr creştinii ortodocşi chinezi, aici am reuşit să-i cunosc, să-i înţeleg. Mai mult, m-am căsătorit, am şi un copil, şi toate acestea s-au întâmplat în China, în aceşti patru ani.
Evident, viaţa ta s-a schimbat. Peste puţine zile o să te întorci în România. Aş vrea să insistăm pe studiul pe care l-ai aprofundat aici. Care sunt punctele de contact, care sunt momentele cheie pe care consideri că le poţi evidenţia pentru a atrage atenţia asupra lor, pentru cei care descoperindu-le, auzindu-le, vor ajunge să fie interesaţi de acest contact care pare să nu aibă nici cea mai mică legătură: creştinismul cu tărirea taoistă, cu scrierile şi ideile lui Lao Zi.
Este o întrebare foarte bună. Ce se întâmplă … de fapt, chiar aţi marcat ceea ce era esenţial. La noi, încă nu se ştie prea mult despre acest aspect. În principal, studiile făcute la noi sunt în general bazate pe surse occidentale care pleacă şi ele de la nişte anumite … pleacă de la unele idei deformate, să le spunem.
Încă din secolul XIX, sunt foarte mulţi misionari occidentali care ajung în China şi din punctul lor de vedere şi conform cerinţelor societăţii occidentale de atunci fac anumite studii dar care, din foarte multe puncte de vedere, sunt îndepărtate, nu reuşesc să atingă ceea ce trebuie.
Am avut marea şansă să fiu acceptat de un specialist în domeniu, pe gândire chineză, în perioada de dinainte de Hristos. Profesorul a fost deschis, mi-a dat mână liberă. Ţinând cont că vin dintr-un spaţiu occidental, cu un alt sistem de gândire, cu un alt mod de a aborda un studiu, o temă de cercetare faţă de chinezi, dânsul mi-a dat libertate, doar m-a direcţionat şi mi-a pus în faţă cele mai bune surse la ora actuală, cele mai vechi şi cele mai credibile, pentru a face acest studiu comparativ.
Să spunem pe scurt, să nu fie plictisitor. Taoismul, aşa cum este înţeles la noi, şi gândirea acelui om numit Lao Zi, sunt două aspecte cu totul diferite, însă în occident nu se înţelege acest aspect. Lao Zi, gândirea lui şi taoismul, sunt văzute ca un tot. Eroarea pleacă de la, probabil, de la taoism ca religie, care în decursul istoriei a promovat ideea că Lao Zi, pentru prima dată, a instaurat taoismul ceea ce este o mare greşală.
Lao Zi, acest om … dacă este un om sau este o colecţie de scrieri, dacă sunt nişte persoane care au cumulat scrierile lor iar astăzi sunt atribuite unui om, nu putem şti cu exactitate. Oricum, gândirea lui este foarte apropiată cu cea a Sfinţilor Părinţi, în special Părinţii pustiului Egiptului. Dacă ne uităm în Patericul Egiptean, dacă facem un studiu comparativ, sistemul de gândire este aproape identic, este similar. Sunt foarte multe puncte de vedere comune.
Am făcut un tablou ilustrativ, un tabel în care am pus efectiv citat ceea ce a spus Lao Zi şi ce spun Sfinţii nostri Părinţi. Sunt identice, avem anumite fraze care chiar sunt la fel. Nu mai spun apoi de de gândire, ceea ce reiese din ceea ce spune Lao Zi şi ceea ce spun Sfinţii Părinţi, este la fel.
Care ar fi, îndrăznesc o paranteză, te rog să mă ierţi. Care ar fi, dincolo de distanţa geografică, care ar fi distanţa de timp?
Distanţa de timp între cele două este cam de 600 de ani, aproximativ. Lao Zi este înainte de Sfinţii noştri Părinţi cam cu 600 de ani. Numai că dacă stăm să ne gândim că noi, creştinismul, nu apărem în istorie aşa deodată, ci avem o sursă din vechea religie mozaică, din vechiul idaism, aş spune că nu suntem depărtaţi temporal. Dar, dacă ne referim efectiv la creştinism, la noi, ne despart totuşi vreo 600 de ani. Concluzia mea, pe care eu o trag acum, după studiu … dar, repet, este un studiu făcut după noile descoperiri de la Mawangdui şi Guodian. Efectiv, am lucrat pe textul original, pe acea plăcuţă de bambus sau sul de mătase original, caracterul original şi cum a fost el modificat în timp, până în vremea de astăzi. 
Luând acel original, debarasându-ne de toate explicaţiile date de religia taoistă asupra lui, eliminându-le pe toate acestea, concluzia pe care eu pot să o trag este aşa: Lao Zi (foto) poate fi considerat ca un precreştin chinez. Să nu uităm că în religia noastră, nu sunt mulţi oameni care ştiu aceasta, doar exceptându-i pe cei care sunt în domeniu, specializaţi pe teologie, Sfinţii Părinţi din vechime, Sfântul Vasile cel Mare apreciază foarte mult gânditorii, folozofii greci sau romani care nu au avut legătură cu creştinismul, dar nu au fost creştini.
Însă, vorbind despre materie, să dăm doar două exemple, Aristotel şi Platon, vorbind drespre materie, crearea lumii, Sfinţii Părinţi îi laudă şi spun că gândirea lor este o gândire precreştină. Acest Lao Zi, în China, în acest spaţiu, este similar lor. Nu este nicio diferenţă. Ba din contră, pot să spun că vorbeşte foarte concentrat pe figura unui sfânt. El vorbeşte foarte mult despre un sfânt şi dă toate caracteristicile: dacă vrei să-l înţelegi pe creatorul Cerului şi al Pământului, pe care el îl denumeşte Tao, trebuie să-l vezi pe sfântul Lui. Iar acel sfânt încă nu se născuse. La 200 de ani după Lao Zi, există un alt gânditor chinez, îi spune Zhuang Zi, care zice, fiind întrebat despre acest sfânt de care a tot vorbit Lao Zi înainte, şi el zice: „nimeni nu ştie cum este acesta şi nu poate spune. Probabil vor mai trece câteva sute de ani până ce se va naşte”. Este extraordinar! Este vorbă profetică.
Chiar Confucius este întrebat, un alt mare gânditor, probabil cel mai mare considerat în China, Confucius este întrebat la fel: „Până la urmă, cine este acest sfânt de care vorbeşte Lao Zi? Sunt cumva marii regi legendari din vechime?” – aceşti regi din vechime sunt model de virtute pentru civilizaţia chineză: Yao, Shun, Fu … şi el spune: „Nicidecum. Aceştia însă sunt departe”. „Dacă mă întrebi pe mine – zice Confucius – nu ştiu să spun, nu am văzut. Pot să văd un om nobil, să spun cine este acel Dun Zi, dar sfântul încă nu am văzut şi nu pot spune cine este. Suntem foarte departe de acest model”. Confucius mai spune că „dacă este să mă tem de cineva … de cine se teme omul nobil? Se teme de cuvintele sfântului”. Fac această peranteză pentru că în literatura occidentală şi bineînţeles şi la noi acest sfânt şi acest om nobil sunt văzuţi ca una şi aceeaşi persoană, ceea ce este o mare eroare. Sunt persoane cu totul diferite.
Revenind. Părerea mea, făcând acest studiu, este că Lao Zi cel puţin poate fi văzut ca un precreştin, exact cum au fost văzuţi filozofii greci păgâni de dinainte de Hristos iar astăzi pot fi văzuţi pictaţi în biserici istorice vechi, în Sfântul Munte şi chiar la noi în ţară apar cu o mică căciuliţă roşie pe cap, foarte mică. Nu sunt sfinţi, dar sunt numiţi precreştini. Înainte de Hristos.
Acest Lao Zi sută la sută poate fi considerat la fel. Ceea ce vorbeşte, ceea ce spune, poate este chiar mai adânc şi mai corect decât ceea ce au spus aceşti filozofi greci sau romani din vechime. Dacă este să spunem mai mult, am putea spune că este un prooroc, dar aici încă nu putem spune cu precizie, pentru că a fi un prooroc trebuie îndeplinite nişte condiţii din punct de vedere teologic, ori scrierea lui nu împlineşte.
Spre exemplu el nu spune cu exactitate sfântul cum se va naşte, cum va trăi, cum va muri sau cum va fi tratat de ceilalţi oameni, cum avem marii prooroci Isaia, Daniel sau ceilalţi. În schimb, ceea ce vorbeşte despre el (n.m. – despre sfânt), caracteristicile lui şi umilinţa apare în scrierea lui. Este extraordinar!
Aş vrea să îmi confirmi. Citind despre Lao Zi şi Confucius apar coincidenţe de imagine cu Iisus. Măgarul pe care dispare Lao Zi, peştera în care se naşte Confucius. Sunt coincidenţe de imagine care în simbolistică pot să aibă o reverberaţie şi cum spuneai mai devreme există o punte de legătură la o distanţă geografică între religia creştină şi filozofia chinezeasă.
Da. Musai trebuie să amintim de Sfântul Ioan Gură-de-Aur care la trei sute şi ceva de ani după Hristos spune un cuvânt foarte înţelept şi spune așa: „Înainte de a se întrupa, înainte de a se naşte Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu vesteşte acest lucru tuturor oamenilor de pe pământ” prin metodele sale. Prin prooroci sau prin oameni deosebiţi revelaţi care suportă o revelaţie divină şi care vorbesc despre acest aspect.
Noi, trăind în spaţiul european, pentru noi lumea parcă ar fi numai Europa. Din acest motiv, dacă este să spui cuiva din mediul nostru teologic că este valabil şi pentru China, chinezii sunt tot oameni, sunt tot fraţii noştri din Adam, pare puţin anacronic. Toată lumea s-ar gândi că nu se poate aşa ceva. Cum adică, în China? Ba, se poate!
Tocmai întrebarea pe care mi-aţi pus-o, aspectul pus în vedere este foarte asemănător. De ce? Pentru că, părerea mea este că atunci, în acei ani, civilizaţia chineză era conform tututor studiilor făcute şi de occidentali şi de chinezi, era mai avansată faţă de civilizaţia romană. Cum să nu vestească Dumnezeu şi în partea cealaltă, care era mai dezvoltată decât cea romană? Mai mult ca sigur că a fost.
Eu am studiat acest Lao Zi şi pot spune că are aceste aspecte. Kong Zi/Confucius are şi el foarte multe similitudini, dar el nu vorbeşte cu aceeaşi precizie. El se leagă foarte mult de aspecte sociale şi pare puţin mai îndepărtat. Dar, dacă este să ne gândim din punctul de vedere al virtuţii, este foarte asemănător.
Acum, să facem paralelismul pe care l-aţi făcut care este foarte frumos şi întradevăr aşa este. Lao Zi se îndepărtează conform scrierilor antice, pleacă spre vest pe un măgar sau pe un bivol, Confucius se naşte în peşteră. Să facem o comparaţie că ar fi ei asemănători cu Hristos este puţin cam îndepărtat. Dar, ca sistem filozofic totul este foarte apropiat şi par a fi glasuri de creştini care vorbesc înainte de Hristos.
Care este principala idee, principalul bagaj, principala esenţă a studiului cu care te vei întoarce acasă şi pe care îl vei promova privind înapoi spre China?
Cred că este chiar ce spunem ceva mai devreme. Vreau să pun în lumină sau să luminăm, să scoatem în evidenţă, să scoatem adevărul la suprafaţă, referitor la aceste scrieri antice. Trebuie să eliminăm gândirea taoistă, care este cu totul anticreştină, este plină de o grămadă de idoli, au peste zece mii, să eliminăm acel bagaj să spunem negativ şi să privim cu ochii limpezi şi puri acele scrieri care, de fapt, sunt foarte apropiate de gândirea noastră. Există numai o depărtare, să spunem, spaţială. Spaţiul ne desparte. Dar, ca năzuinţe, ca asipraţii, ca mod de gândire suntem la fel, totuşi. Suntem la fel! Acesta este aspectul esenţial.
Ceea ce mi-aş dori pe viitor este să facem cumva să ne debarasăm de această gândire occidentală greşită, de acest mod de a judeca filozofia chineză din punctul acesta de vedere taoist, dar promovat de occident. Este o mare eroare. Acest aspect aş vrea să îl scot la suprafaţă, să îl evidenţiem.
Putem direct să studiem surse chineze, putem direct să avem judecăţile proprii asupra lor, netrecât prin filtrul acesta al gândirii occidentale care, repet, în proporţie de nouă zeci la sută este deformat şi greşit.
Unde crezi că este punctul de contact între România şi China, nu neapărat din perspectivă filozofică, religioasă, teologică, nici măcar din perspectivă diplomatică. Aşa cum ai trăit în ultimii ani aici, unde este punctul de contact cel mai profund?
Punctul de contact cel mai vizibil sunt oamenii. Modul în care tratează partenerul de dialog, modul în care vorbesc, modul în care tratează un invitat, relaţiile dintre oameni. Sunt foarte calzi, foarte prietenoşi, foarte deschişi. Bineînţeles, nu vorbim la o scară foarte mare. Dar, sunt oameni cum vorbim noi, cum sunt bunicii la noi, strămoşii noştri, oameni foarte primitori, foarte calzi. Acum trăim o epocă materialistă, toată lumea pune accentul pe propriul beneficiu, câştig de bani. Asta este societatea moderă, direcţia de mers a societăţii moderne. Dar, referitor la oameni, la cele două ţări, spunem China şi România, cred că punctul comun cel mai evident pe care noi îl avem sunt oamenii. Sunt la fel. Modul de a gândi, modul de trata partenerul. De aceea, nu m-am simţit străin în China. Poate la început, puţin, din cauza barierei lingvistice, dar sunt aspecte minore care s-au depăşit cu timpul.
Dar, oamenii, tinerii, toată lumea care a auzit că sunt român … sunt oameni în vârstă care au trecut de şaizeci de ani care vorbesc cu mare respect faţă de noi. Îmi vorbesc despre filme, despre Sergiu Nicolaescu. Am rămas impresionat. Sunt oameni care au avut ocazia să meargă în anii şapte zeci în Bucureşti, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, şi chiar şi acum vorbesc despre acest lucru, deşi au trecut patruzeci şi ceva de ani.
Asta cred că ne apropie cel mai mult ca ţări şi cred că ar fi un punct de plecare chiar şi în diplomaţie, pentru că eu aşa înţeleg poporul chinez şi aşa l-am înţeles. Ei pun un foarte mare accent pe promisiune, pe parteneriat, pe prietenie. Chiar dacă situaţia ta este mai rea, noi tot prieteni rămânem şi facem tot posibilul să ne ajutăm. Chinezii sunt astfel de oameni, aşa cum văd eu acum. Probabil că nouă ne cam lipseşte acest atuu. Noi ne orientăm ba spre vest, ba spre ştiu eu, pe unde ni se pare nouă la un moment dat că am avea nişte beneficii şi cred că este o greşală. Nu ştim să ne păstrăm, nu avem fidelitatea parteneriatului. Nu ştim să ne păstrăm nişte parteneri de mare ajutor. Cred că ar trebui să învăţăm puţin din acest aspect.
Vrei nu vrei, te vei întoarce în China pentru că jumătate din familia ta este de aici. Fetiţa este născută aici. Dar, când crezi că vei reveni în China?
Nădăjduiesc cât mai repede. Nu ştiu. Deocamdată, universitatea unde am absolvit studiile doctorale doreşte să facă un parteneriat, iniţiază un proiect de chemare a unor străini pe care dânşi consideră că ar fi mai deosebiţi din anumite puncte de vedere, să continue pe anumite teme de cercetare. Dânşi vor să mă invite şi pe mine să studiez problema creştinismului primar în China. Nestorianism şi alte curente care au fost în perioada veche, antică. Chiar îmi doresc să fac acest studiu, pentru că aici sursele existente sunt necunoscute pentru mulţi occidentali. Dar, probabil că va mai trece un anumit timp. Sunt probleme organizatorice care trebuiesc puse la punct.
Eu nădăjduiesc cât mai repede şi chiar îmi doresc. Acum, să vedem, în funcţie de posibilităţi, cerinţe, este prematur să spun cu precizie.
Îţi mulţumesc foarte mult, îţi mulţumesc pentru că …
Şi eu mulţumesc foarte mult.
… pentru că ne-ai ajutat de multe ori să avem acces la slujbele şi la cunoaşterea religioasă din China, chiar dacă vorbim de un lăcaş ortodox rus şi pentru faptul că te-ai străduit să aducem mai multă ortodoxie românească în China, prin proiectul demarat legat de o bisericuţă de lemn, chiar dacă proiectul urmează şi rămâne o ţintă pentru viitor.
Mulţumesc. Nu cred că aportul meu a fost chiar atât de mare. Dar, sperăm să putem realiza ceva. Este păcat, suntem aici foarte mulţi ortodocşi, şi vorbesc nu doar de români, sunt greci, sunt egipteni, care au semnat şi care au fost încântaţi la auzul veşti. Bisericuţa rusă este în incinta Ambasadei şi cum ştiţi foarte bine accesul este limitat, nu se poate intra oricând.
Mulţumesc foarte mult că mi-aţi oferit această ocazie să putem dialoga pe această temă. Sunt foarte multe de spus cunoscând chinezii ortodocşi. E o lume foarte interesantă. Dar, este un subiect prea larg, prea vast.
Florin Cârlan, îţi mulţumesc foarte mult.
Beijing, 24 iunie 2016
REFERINŢE >>>
Slujba de Paști în limba română, la Biserica Ortodoxă Rusă din Beijing
