Diversiunea „Rezoluţia 148” și interesele americane în Europa de Est

Nu contenesc filoamericanii să surpindă prin naivitate și lipsă de racordare la realitățile istorice. Naivitatea în cazul celor informați este similară incapacității contactului cu modelul excepționalismului american care se traduce, sintetic, prin INTERES! Naivitatea celor care preiau mesaje fără să citească și fără să privească în ansamblu contextul în care Senatul SUA a emis Rezoluția 148 din 1991, este similară prostiei. Cel puțin pentru că rezoluția privește sprijinul american pentru „dreptul la autodeterminare a poporului Republicii Moldova și a nordului Bucovinei„, nicidecum pentru unirea cu România. Tema unirii este abordată în plan secund, dar numai dacă Guvernul Moldovei dorește reunificarea României cu Moldova și Bucovina de Nord! Câte guverne de la Chișinău, de după 1991, au declarat public dorința de unire cu România? Răspuns onest: ZERO!

Citit în cheie decentă, rezoluția americană nu reprezintă decât o nouă sfidare la adresa românilor, pentru că nu poți să te angajezi în susținerea unui drept natural, istoric, încălcat printr-un abuz la care a contribuit din plin tocmai SUA, prin Conferița de la Ialta (4-11 februarie 1945), la care au participat liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, și unde “cei 3 mari”: Franklin Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin, au agreat zdrobirea țărilor est-europene prin includerea lor în spațiul de influență sovietic.

Prin urmare, reactivarea acestui document în această perioadă trebuie citită în primul rând prin tentativa SUA de a genera noi tensiuni în Europa Centrală și de Est, câtă vreme se află în imposibilitatea de a continua nestingherite hegemonia la nivel planetar, având în față determinarea Moscovei și forța de disuasiune a Beijingului.

Pentru cei care nu au răbdare să urmărească întregul conținut al documentului intitulat „S.Res.148 – A resolution to express the sense of the Senate that the United States should support the right to self-determination of the people of the Republic of Moldavia and northern Bucovina.” câteva mențiuni necesare.

În primul rând, rezoluția nu face nicio trimitere la Ialta 1945, cu alte cuvinte, SUA nu au nicio responsabilitate pentru nenorocirile din Europa de Est, însă în mod insidios face referire la faptul că „anexarea Moldovei, nordului Bucovinei și Herței a fost acceptat în mod prospectiv în anumite protocoale secrete la un tratat din neagresiunea încheiată între Guvernul Uniunii Sovietice și Reich-ul german pe 23 august 1939„.

În al doilea rând, rezoluția americană are valoare de recunoaștere internațională la fel cum un document al Parlamentului de la București poate afecta bunul mers al trenurilor din Tanganika. Adică zero. În mod firesc, dacă avem în vedere o lume normală, în care interferențele în problemele interne ale statelor mici nu reprezintă o stare de precădere a țărilor puternice.

În al treilea rând, rezoluția are calitate de RECOMANDARE la adresa guvernului SUA, o recomandare în care se citează din articolul 8 al Acordul Helsinki – Drepturile egale și autodeterminarea popoarelor (1975), care spune că „toate popoarele întotdeauna au dreptul, în deplină libertate, de a determina, când și dacă doresc, statutul politic intern și extern, fără intervenții externe, și să urmărească dorințele lor politice, economice, sociale și culturale dezvoltare”!

IMPARDONABIL ABUZUL DEPARTAMENTULUI DE STAT AL SUA LA ADRESA ROMÂNIEI, STAT SUVERAN!

Ce spune Senatul SUA? Să urmărească dorințele lor politice, economice, sociale și culturale dezvoltare … Este aproape ridicol să semnalez faptul că acestea sunt exact drepturile pe care guvernele SUA le încalcă în mod flagrant în relația cu majoritatea țărilor lumii.

În final, celor care doresc să se trezească la realitate, prezint recomandarea Senatului care arată că Guvernul SUA AR TREBUI (1) să  susțină dreptul la autodeterminare a poporului ocupat de sovietici,  Moldova și nordul Bucovinei și să emită o declarație în acest sens; și (2) Să sprijine viitoarele eforturi ale Guvernului Moldovei de a negocia în mod pașnic, dacă doresc, reunificarea României cu Moldova și Bucovina de Nord, așa cum a fost stabilită în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, normele în vigoare ale dreptului internațional și în conformitate cu principiul 1 din Actul Final de la Helsinki.

REPET! Într-un stat responsabil, trimisul SUA la București ar fi expulzat de urgență!

Revenind la momentul emiterii rezoluției cu valoare de recomandare, subliniez momentul emiterii acesteia, anul 1991, când Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) era în plină dezintegrare ca efect al Summitului de la Malta (2-3 Decembrie 1989), un summit la care liderii George Bush și Mihail Gorbaciov au luat decizii similare, din punct de vedere istoric cu cele din 1945. Diferența a fost făcut de trădarea la care a fost dispus Gorbaciov în fața asaltului american, concretizat prin ceea ce este cunoscut drept Revoluțiile din 1989.

Iată cum, amestecul SUA în problema Romaniei, Moldovei și Bucovinei nu reprezintă decât o nouă contributie la dezintegrarea URSS, nicidecum un sprijin pentru unificarea  românilor și teritoriilor românești.

O să urâm SUA, mai mult decât Rusia!

Faptul ca rezoluția este adusă în spațiul public în aceasta perioadă nu arată decât faptul că SUA urmărește menținerea și accentuarea tensiunilor în estul Europei, dat fiind că acest tip de informatie vizeaza Rusia, nicidecum Romania și Republica Molova, care sunt tratate cu dispreț și superioritate de partea americană.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, Din arhive, EU Centrală şi de Est, Europa, România, Rusia. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.