Având experiența proceselor din perioada în care au funcționat 205 și 206 C.P., privesc cu invidie succesul procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție în procesul intentat Antena 3. Să primești CADOU 65.000 de euro, doar pentru că te simți lezat de afirmațiile unor jurnaliști, iată ce înseamnă să fii om mare în România statului paralel cu normalitatea. Prin urmare, 65.000 de euro este evaluarea instanței pentru despăgubirea obrazului doamnei Codruța Kovesi într-un proces pentru răspundere delictuală (în cazul de față afirmații lansate la televizor).
Dacă așa stau lucrurile într-un stat normal, să-i spunem România, la ce sumă poate fi evaluată reputația unui om arestat, încarcerat, distrus din punct de vedere profesional și public, ulterior declarat nevinovat? Firește, acest aspect nu o poate interesa pe doamna Kovesi, cu atât mai puțin pe legiuitorii României care, la nivelul evidențelor, nu dau doi bani pe viața unui român … vinovat sau nu!
Iată de ce, de departe de țară, mă declar solidar cu Antena 3!
Sunt și nu sunt suprins de decizia instanței Curții de Apel Ploiești în procesul Kovesi – Antena 3.
Sunt, pentru că în naivitatea specifică românului mai aștept o brumă de normalitate.
Nu sunt, pentru că avem în memorie o acumulare îngrozitoare de acțiuni incompatibile cu normalitatea, acțiuni pe care s-a fundamentat actul de justiție în ultimii aproapte zece ani.
Kovesi, punctul de rating şi libera exprimare
Nu reiau aici argumentele care susțin fără echivoc lipsa de echilibru manifestată de instanțele care au avut pe rol dosarul deschis în 2014, cine este interesat găsește informațiile. Însă, fără pic de reținere, susțin că nici Dumnezeu nu putea avea altă soartă în fața mecanismului de presiune și intimidare a istanței promovat de Kovesi. Lucrurile puteau sta altfel doar dacă în roba de judecător se aflau magistrați verticali, onești cu sine și cu profesia pe care o practică. Din nou, nu a fost cazul.
Similar s-a întâmplat în deja zeci de procese în care, la presiunea DNA conduse de Kovesi, instanțele primare s-au pronunțat pentru distrugerea unor oameni etichetați în declarații publice și oficiale drept corupți, un pericol pentru ordinea publică, suficient pentru a fi aruncați în ares și în pușcării. Apoi, prin sentințe definitive, irevocabile și cu valoare de lege, aceiași oamenii au fost declarați nevinovați. Simplu spus: au fost terorizați fără să fie vinovați.
DNA, mașina de distrus destine: 121 de oameni în 2017!
Nu mai lungesc … dacă o mână de vorbe au adus doamnei Kovesi 65.000 de euro despăgubiri cu titlu de daune morale, la ce sumă ar trebui să fie evaluate daunele morale ale fiecărui român trecut fie și numai o zi prin reținere, arest preventiv, pușcărie, prin mecanismele de terorism instituțional-public produs de DNA-ul doamnei Kovesi, deși în final a fost declarat nevinovat?
Repet, dacă o vorbă = 65.000 euro, cât este = o zi de pușcărie fără motiv?
Nimic despre libertatea presei, libertate care nu poate fi pusă în discuție atâta timp cât cei care practică această meserie vor rămâne conștienți și dedicați până la capăt. Căci, da, procesul Kovesi-Antena3 are toate ingredientele unui război personal în care o persoană (Kovesi) implică abuziv o instituție publică de forță (DNA) în obsesia personală (Antena3). Măcar de ar fi pentru prima dată …
Am mai spus … Acest comportament golănesc, în care sunt luați la măciuci, de-a valma, toți cei care nu îi pică bine la stomac doamnei de la Direcția Națională Anticorupție, arată limitele de luciditate, capacitatea de a înțelege democrația. Situația este agravată în momentul în care DNA este implicată în procesul civil intentat de șefa instituției, confirmând (a câta oară?) modul în care se face justiție în România: presând judecătorii, inventând şi trucând probe, confundând legislația etc.