Cine se bucură de revocarea anunțată cu o întârziere de 32 de zile nu este sănătos, nici nu înţelege nenorocirea care poartă numele Laura Codruța Kovesi, care a transformat lupta anticoprupţie într-o vendentă personală cu grave accente politice şi influenţe externe.
Cine nu observă nuanţa psihologică implicată în modul în care a fost anunţată revocarea, pierde din vedere un model specific preşedintelui Iohannis: iese numai la anunţuri pozitive, niciodată la cele negative.
Şi mai este ceva, ce trebuie reţinut. În situaţia în care coaliţia de guvernare va renunţa la suspendarea din funcţie a preşedintelui Iohannis, abia atunci ne vom afla în faţa unei mizerii de neimaginat. Pentru că nerespectarea Constituţiei a fost deja produsă, pentru că seminţele anarhiei au fost deja aruncate, orice concesie urmând să fie dureros decontată de majoritatea parlamentară!
Cine spune că are motiv de bucurie pentru revocarea L.C. Kovesi, să fiu iertat, este un #rezistent la normalitate. Ziua de 9 iulie este una tristă, aidoma unei victorii în urma căreia victimele sunt mult prea multe, iar pagubele zdrobitor de mari în comparație cu succesul imediat.
România, în vremea sfidării ….
Plecarea din funcţie fără nicio socoteală, fără niciun decont, pentru traumele personale şi naţionale girate atât de mulţi ani, este un cadou oferit doamnei care a servit mai ales interesele străinilor.
Îngăduința ca prostie sinucigașă la PSD!
Astăzi, preşedintele Klaus Iohannis a aplicat o soluție de OPORTUNITATE personală, de posibilă temporizare a asaltului PSD-ALDE, în speranța că va fi evitată suspendarea. În fond, aceasta este adevăratul caracter al celui care deține funcția de Președinte al România: laș, oportunist, inuman, gata oricând să-i sacrifice pe alții pentru binele personal!
Am spus-o din 2014 și iată că la aproape patru ani sunt confirmat: toți cei care l-au făcut președinte, vor fi sacrificați de însuși Iohannis. Astăzi, mai sunt numai câțiva pe listă …
Până atunci, președintele României se ascunde, evadând în abulicul oportunism lipsit de orice contact cu realitatea, cu poporul român, cu nevoile amărâtei de țări în fruntea căreia se simte confortabil … pentru că (mereu) este pe banii altora, niciodată pe banii și responsabilitatea lui.
NOTĂ: „Da, m-am gândit, Dumnezeule, cum ar arăta România cu un asemenea om, care prin comportamentul ei devine aproape o abstracţie de slujire. Este slujirea! (…) Eu nu cred că vrea ceva pentru ea. Este un om format în sosul justiţiei, care spune: legea, legea, legea.” – Gabriel Liiceanu