ICR Beijing, un semnal demult așteptat!

După aproape trei ani de inactivitate, timp în care spațiul generos a devenit o pată pe imaginea României în China, situația revine la normal. Fiind cu treabă în districtul Chaoyang, am intrat să revăd sediul Institutului Cultural Român (ICR) Beijing, lăsat timp îndelungat în nepermis dezinteres. Odată intrat în spectaculosul Galaxy SOHO (foto jos), am fost surprins să văd sediul iluminat, apoi ușile deschise, iar spațiul readus la imaginea care a consacrat institutul drept una din etichetele de onoare ale României în Asia.

La sediu am găsit-o pe Ema Stoian, consilier cultural, domnia sa fiind primul trimis al României la ICR Beijing, totodată fiind și omul care are dificila misiune de a reînnoda contactele, de a reactiva toate aspectele administrative și de comunicare.

În fața noii realități, cunoscând faptul că la București a fost desemnat noul director al ICR Beijing, în persoana istoricului Liviu Țăranu (foto medalion), am solicitat o serie de informații, care au fost transmise la București. Din nou, am fost surprins plăcut de nivelul comunicării,  de modul deschis și firescul dialogului, câtă vreme ICR Beijing este emblema reprezentării culturale nu doar în China, ci pe întregul continent asiatic.

Iată întrebările și răspunsurile primite în mai puțin de 24 de ore, în cadrul unui dialog Beijing – București, purtat în scris. Subliniez deschiderea și comunicarea noii echipe ICR Beijing, o singularitate în realitatea reprezentării României în China din ultimii ani.

Domnule director Liviu Țăranu, când a fost reluată activitatea ICR Beijing și sub ce formă?

Reluarea activității la ICR Beijing a întârziat, după plecarea domnului director Constantin Lupeanu și a echipei sale (toamna anului 2019, respectiv vara lui 2020), din cauza unor factori conjuncturali, între care amintim aici, pandemia și blocajele instituționale din România, din primăvara și toamna anului 2020, schimbarea conducerii centrale a ICR, proces care a durat mai bine de un an de zile și, în ultimă instanță, impedimentele apărute în calea trimiterii la post a celor două colege pregătite încă din Decembrie 2021 pentru sosirea la Beijing (imposibilitatea achiziționării biletelor de avion, perioadele de carantină foarte lungi, incertitudinea privind evoluția pandemiei etc.).

În ceea ce mă privește, în calitatea de director ICR Beijing, a fost necesar să parcurg mai multe etape, de la desemnare, verificările de rigoare, audierile în comisiile reunite de Cultură și Politică Externă ale Senatului, programul de pregătire la MAE, începând din ianuarie anul acesta.

Sosirea doamnei Ema Stoian la Beijing, în urma unor ample eforturi personale, poate fi considerată drept un nou început prin pregătirea ICR Beijing, după cei doi ani de inactivitate, pentru o nouă deschidere, estimată în luna Octombrie a acestui an. Intenția este de a relua treptat activitățile cu public și nu doar la nivel online, în funcție de contextul și recomandările oficiale de la fața locului. Concomitent, vom începe un radical proces de redecorare și amenajare a centrului, de așa manieră încât să reflecte cât mai mult din ceea ce înseamnă identitatea românească (istorie, cultură și civilizație) insistând pe aspectele care ilustrează apropierea româno-chineză.

Când va fi extinsă echipa?

Grea întrebare! În momentul de față pentru ICR Beijing sunt pregătite trei persoane, doi referenți principali relații și un director. După colega mea, Ema Stoian, voi ajunge la institut și eu, la mijlocul lunii Septembrie. Sper ca anul viitor, când ICR Beijing va avea și un buget articulat, să mai putem avea doi colegi, unul pe relații culturale și celălalt pe zona administrativă.

Care vor fi direcțiile de acțiune pentru finalul de an și anul 2023?

Ținând cont de activitatea precedentă a institutului, mergem pe ideea continuității reluând seria expozițiilor de artă și fotografie, a proiecțiilor de film, a meselor rotunde pe teme culturale și continuarea programului de traducere de carte românească în limba chineză, cu accent pe cartea de istorie: Iorga, Gheorghe Brătianu precum și istorici contemporani.

Punctual, avem în vedere organizarea unei mese rotunde legată de perspectivele relațiilor culturale dintre China și România, o expoziție de fotografie românească din acești ultimi doi ani care au marcat lumea în ansamblu nu doar societatea românească, o altă expoziție cu artizanii Marii Uniri – în preajma Zilei Naționale a României.

Pentru anul viitor și în perspectivă, avem ambiții mari, în contextul unui buget concret al ICR Beijing, dar și în speranța că restricțiile din pandemie nu vor reveni, iar posibilitatea aducerii unor invitați din țară va putea fi pusă în practică.