La plecarea lui Dan Petre Popa
Azi a plecat un OM. De azi, e dus …
De moarte trupul e răpit, sedus,
dar sufletu-i la poarta cerului de sus,
un OM frumos, neînfricat, nebun, s-a dus.
Nu știu pe lume om cum a fost el,
Un iubitor timid, un jucăuș rebel,
împătimit de țară și de stemă, de drapel …
de astăzi luptătorul e lipsă la apel.
Cu felul său solemn, din anii buni, boemi,
Îi corecta tunând pe proștii noii vremi,
Căci tu român nu poți să fii sau să te chemi,
de nu-ți știi bine limba și nici tot ce însemni.
În negura din zori, când veste am primit,
dormea întreaga lume. Speram că s-a glumit.
De tace el, un OM ce lumea a uimit,
vom fi mai singuri, triști, cei care l-am iubit.
Un OM, un vagabond cu ștaif, nicicând supus,
azi a trecut pe poarta de apus,
dar sufletu-i la poarta cerului de sus.
Un OM frumos, nebun, iubit … s-a dus.
Dacă într-o altă viață am avut un frate, cu certitudine acesta a fost Dan Petre Popa, alături de care, fie și de la distanță în ultimii și lungi ani, am călătorit. După mai bine de 20 de ani, destinul a dispus, iar Dan a părăsit fizic lumea noastră tot mai nebună, a părăsit România pe care a iubito pasional și fără limite, așa cum a trăit și în viața privată.
Cei din presă din generația mea, cu precădere cei din București, vorbesc de cei care au făcut ceva, nu au cum să nu se fii lovit de Dan Petre Popa. La fel politicienii de mărime. Pentru că dincolo de statura impresionantă, de cultura care îl caracteriza și cu care zdrobea fără milă interlocutorii cabotini, Dan Petre Popa a fost și rămâne un personaj. Era cumplit de greu să te apropii de el, uneori prezența lui era un supliciu, însă odată ce te accepta, aveai șansa unui prieten, tovarăș și sprijin pe viață. Am fost unul dintre cei care s-au bucurat de PRIETENIA, OMENIA și STATORNICIA lui Dan Petre Popa. Un OM care a iubit, a citit, a scris, a publicat enorm scotocind în Istoria Românilor, visând să pună din nou stema pe drapelul României.
Cine a fost Dan Petre Popa? Un OM care a iubit cartea, motiv pentru care a inițiat mișcarea buchiniștilor de la Universitate (București), motiv pentru care a publicat zeci de cărți, motiv pentru care s-a aplecat cu mare grijă asupra literei și scrisului de mână, una dintre ultimele lucrări îngrijite fiind un Abecedar. Este omul care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a continua viața Editurii Albatros.
Cine a fost Dan Petre Popa? Un OM care nu s-a temut nicio clipă să spună, uneori urlând în spațiul public, că România a fost acaparată de servicii, că România este sfârtecată de interese străine, câtă vreme țara este condusă de trădători și oameni lipsiți de patriotism, de naționalism, de iubire de țară.
Cine a fost Dan Petre Popa? Un OM care a trăit ca un vagabond cu ștaif, pentru că hrana lui era lupta, tutunul și munca de convingere a celor cu bani să investească în carte. A fost un nebun frumos cum nu mai sunt mulți, pentru că oamenii de carte trăiesc greu, în sărăcie, în lipsuri care macină, fără însă să le afecteze demnitatea.
În Mai a.c., ne-am revăzut la București. Potrivit tradiției, a fost punctual. Niciodată nu a întârziat. Venea mereu cu cinci minute înainte ca să vadă dacă ești om serios. Ne-am bucurat, am făcut schimb de cărți, am povestit și am înjurat securiști proști. I-am cerut să îmi promită că nu se grăbește, că mă așteaptă pentru o nouă întâlnire. A fost prima dată când a zâmbit și nu a spus nimic …
– Danule, așteaptă-mă!
– Mergi și continuă lupta. Marele Zid nu cade. El este veșnic. Noi, care, cum, când … Hai să facem o poză, să mă ai cu tine. Da, zâmbește, bă!, că încă n-am murit!
Mi-a smuls un zâmbet, după care ne-am înjurat prietenește. Mi-a dăruit un alt cadou, o manufactură utilă celor aflați mereu pe drumuri, pentru clipele de popas. Așa a fost el. Un om dăruit cu har, care dăruia cu toată și uriașa lui inimă care de câteva zile bate la porțile Cerului.
Dan Petre Popa … a plecat. Astăzi va fi așezat la locul de odihnă binemeritat.
Drum lin, iubitule și dragule, și nebunule, și frumosule Dan Petre Popa. 29 Iunie 1959 – 22 August 2023
Pe curând!
Beijing, 25 August 2023
