De mai bine de o săptămână, în China și în SUA, sunt derulate evenimente culturale de anvergură, fiecare țară dorind să demonstreze bunele intenții, dispoziția pentru dialog și cooperare. La Beijing, Orchestra Simfonică din Philadelphia a susținut un concert care a inclus piese din patrimoniul cultural chinez, marcând astfel cei 50 de ani de la primul concert susținut în China. La Boston (SUA) a fost inaugurată o expoziție digitală unică, pe un ecran de 110 metri lungime și 3,6 metri lățime, orașul Jinling (astăzi Nanjing) fiind prezentată o pictură din perioada Dinastiei Song (960-1279). Lucrarea include 533 de personaje, 90 de animale și zeci de căruțe și ricșe, care prin intermediul AI (inteligența artificială) și AR (realitatea augmentată) oferă vizitatorilor posibilitatea de a interacționa în timp real cu atmosfera surprinsă în pictură.
Sunt doar două din zecile de evenimente pe care China și SUA le-au derulat în ultimele săptămâni, arătând că, la nivel cultural și diplomatic există spațiu de dialog, există încă un contact vizionar și bunăvoință. Toate acestea prefațează vizita în SUA a președintelui Xi Jinping, în perioada 14-17 Noiembrie, când, la San Francisco, este programată reuniunea la nivel înalt China-SUA și cea de-a 30-a reuniune a liderilor economici APEC.
Din perspectivă diplomatică și politică, lucrurile nu stau la fel, în ciuda eforturilor făcute în plan cultural și uman – vezi vizita de zece zile în China a “Tigrilor zburători”, veterani ai Forțelor Aeriene americane din cel de-Al Doilea Război Mondial, care au ajutat poporul chinez să lupte împotriva agresiunii japoneze.
Între stilul metaforic chinez și stilul arbitrar-duplicitar american, nu există puncte de contact. Este un argument pentru care președintele Joe Biden, aflat în ultimul an de mandat, nu a ajuns în China în calitate de lider la Casa Albă.
Încă din perioada administrației Trump, relațiile bilaterale au fost fracturate, prin declanșarea războiului economic de către SUA (Iulie 2018), după vizita de stat efectuată la Beijing (Noiembrie 2017).
A urmat acutizarea relației sub mandatul administrației Biden, apoi criza globală generată de pandemie, neinspirata și provocatoarea vizită a doamnei Nancy Pelosi în Insula Taiwan, succedată de doborârea balonului meteorologic chinez ajuns deasupra teritoriului american. Peste toate acestea, frecvent, sunt suprapuse incursiuni militare americane la limita spațiului maritim, aerian și de coastă chineze.
Dialogul China-SUA este derulat de mulți ani pe un fond generalizat de ipocrizie, diplomații americani insistând să se izbească de zidul chinezesc cu pretenții inexpugnabile la presiunile și provocările externe.
Vizitele diplomatice reciproce la nivel înalt, pentru pregătirea întâlnirii Joe Biden – Xi Jinping, la San Francisco, au evidențiat menținerea blocajului pe temele iritante pentru Beijing: Insula Taiwan – în care SUA continuă să pompeze armament, stimulând factorii pro-independență; relația economică – în care SUA aplică sancțiuni arbitrare companiilor chineze și tarifele punitive.
În cadrul dialogurilor derulate în ultimele săptămâni, la Beijing și Washington, ministrul chinez de Externe, Wang Yi, și vicepremierul He Lifeng, au transmis Secretarului de stat – Anthony Blinken, Consilierului pentru Securitate – Jake Sullivan, Secretarului Trezoreriei, Janet Yellen, și chiar președintelui Joe Biden, că autoritățile chineze sunt dispuse la dialog și cooperare, însă nu pe orice temă și nu în orice condiții.
Deși ambele părți se declară împotriva decuplării, trebuie observate acțiunile americane derulate sub noua formulă a “de-riscării”, acțiuni promovate în numele securității naționale, dar care ajung până în regiunea Indo-Pacific. La nivel strategic, China solicită SUA să renunțe la provocări și generarea de divergențe care să se transforme în conflicte scăpate de sub control, aici fiind avută în vedere inclusiv o confruntare militară, subiect pe care China a sistat total comunicarea, după incidental balonului meteorologic.
Revendicările SUA în plan militar nu sunt nimic mai mult decât o farsă politică, în condițiile în care, potrivit rutinei, după ce incită și provoacă un eveniment, americanii solicită sau propun rezolvări.
Pe acest subiect, dialogul Biden-Xi de zilele următoare nu va poate schimba ceva în relația politico-diplomatică bilaterală, câtă vreme administrația de la Washington sfidează cele trei comunicate comune China-SUA, care prevăd existența unei singure China cu Insula Taiwan în cadrul RP Chineze, dar mai ales prevăd sistarea finanțării și înarmării autorităților separatiste de la Taipei.
Deși parte din teritoriul Chinei, Insula Taiwan este folosită de SUA pentru a genera tensiuni, acuzând Beijingul că reprezintă „principalul factor de instabilitate în regiune”. La rândul său, China acuză Washingtonul că, prin stimularea înarmării în Indo-Pacific, nu face decât să crească riscurile de securitate din regiune.
Cât privește rivalitatea strategică și modul diferit în care fiecare parte înțelege realitatea, nici SUA, nici China, nu au cum să ajungă la un numitor comun, din simplul motiv că, în calitatea lor de hegemon, Statele Unite nu admit să renunțe la controlul global în timp ce China, în calitate de lider al Sudului Global, nu admite limite impuse de o terță parte, în relațiile sale bilaterale.
Nu trebuie scăpate din vedere seria de poziționări ale Chinei și SUA care se despart definitiv la nivel strategic și diplomatic, cu efecte la nivelul lanțurilor globale de aprovizionare: situația din Marea Chinei de Sud, relația China-Rusia, relația SUA-UE, proiectul nuclear AUKUS (Australia, SUA, Marea Britanie), războiul din Ucraina și mai recent conflictul din Fâșia Gaza.
Pentru toate aceste considerente, deplasarea președintelui Xi Jinping în SUA trebuie privită ca pe o concesie făcută actualei administrații, o nouă mână întinsă spre cooperare și dialog. Altfel, doar cine nu cunoaște istoria va fi surprins în cazul în care, după încheierea vizitei, SUA vor lansa noi măsuri care să ducă la iritarea Chinei.
La San Francisco, China a acceptat invitația la vals lansată de SUA, chiar dacă americanii vor dansa căutând să își încalece partenerul, iar chinezii vor eschiva afișând tradiționala mască zâmbitoare sub care, niciodată, nu știi ce se ascunde.