Lumea ar fi mai bună dacă ar fi dominată de tonalitatea Mi bemol major, cu nuanțe de mov care ar da oamenilor putere, optimism. Este credința pianistei Sînziana Mircea (foto), un om matur, riguros, frumos, în care un copil de geniu trăiește intens.
Vreme de o jumătate de zi, duminică, am însoțit-o pe românca Sînziana Mircea la unul dintre master class-urile incluse în programul organizat de Institutul Cultural Român (ICR) din Beijing, unde, alături de violonistul Alexandru Tomescu, a fost invitată să susțină un concert extraordinar, cu ocazia Zilei Naționale a României.
După cursurile ținute la Tianjin, Beijing și Langfang, după experiența acumulată alături de studenții la conservator, dar și de copii pasionați de pian, Sînziana Mircea s-a declarat impresionată de interesul pe care China îl acordă pentru muzică și arte. O dovadă sunt investițiile publice și private în sălile de curs, de pregătire și de concert. Unul dintre aceste spații este Centrul Internațional de Arte “Drumul Mătăsii” din orașul Langfang, provincia Hebei, unde a fost organizat concertul de Ziua Națională.
“Aleg să predau muzica mai mult ca o joacă, mai ales celor mici, pentru că în mod cert așa este mai frumos, mai ușor și probabil mai eficient pentru ei. Când explic muzica, folosesc foarte multe culori, la fel cum fac și pe partiturile mele, pentru că în muzică este bucurie, este socializare și efort. Dacă, în cele din urmă, 1% dintre copii ajung să urmeze o carieră de muzician profesionist, sigur că este minunat. Altfel, avem 99% dintre copiii care au avut un contact amplu cu arta, de la o vârstă fragedă, iar experiența asta produce un impact major asupra vieții și evoluției lor.”
ICR și un uriaș proiect despre România
La solicitarea partenerilor chinezi ai Institutului Cultural Român din Beijing, Sînziana Mircea și Alexandru Tomescu au introdus în program mai multe lucrări semnate de compozitori români, astfel că în registru s-au regăsit: George Enescu, Ciprian Porumbescu, Constantin Dimitrescu și Theodor Rogalski, alături de compozitorii faimoși la nivel internațional: Niccolo Paganini, Fritz Kreisler, Jules Massenet, Camille Saint-Saens.
“Am fost încântați și mândri pentru că gazdele au vrut mai multă muzică românească, dar și pentru că deasupra scenei, pe durata fiecărei piese a fost afișat, în limbile chineză și română, numele compozitorului și titlul lucrării pe care o interpretam.”
Concertul a fost programat în cel mai nou, cel mai mare și impresionat spațiu cultural din Asia, Centrul Internațional de Arte “Drumul Mătăsii” din orașul Langfang (foto jos), un proiect pe care China l-a deschis schimburilor culturale din întreaga lume.
“Proiectul inițiat de ICR Beijing este absolut fascinant, pentru că cei de aici au găsit o sală impresionantă, cel mai mare complex de artă din Asia, nu doar din China. Este cea mai modernă flotă de săli de concerte din lume. Să cânți în cel mai mare complex cultural din lume, într-o sală cu o acustică foarte bună, cu un pian care cântă aproape singur, este ceva ce poate ai șansa odată în viață. Totul este la superlativ.”
Muzica este auto-disciplină
“Disciplina pentru un artist este esențială, mai ales pentru un muzician. Pentru că noi suntem, prin definiție, independenți, trebuie să ne organizăm singuri toată viața, toată activitatea de studiu, de odihnă. În rândul studenților și copiilor cu care m-am întâlnit aici am regăsit o disciplină care m-a impresionat, acesta fiind un factor esențial pentru toți cei care reușesc în muzică. Însă, observ că în China disciplina este prezentă peste tot, nu doar în spațiul artelor. Disciplina de a sta la rând, disciplina care asigură confortul și siguranța pe stradă, disciplina de a te organiza social, toate acestea sunt mult mai vizibile aici decât în alte țări.”
De la Vest, la Est
Pasionată de călătorie, Sînziana Mircea petrece timpul dintre două evenimente explorând, descoperind lumea. Cu numai câteva ore înaintea concertului din 7 Decembrie, împreună cu Alexandru Tomescu, a urcat pe Marele Zid, la Mutianyu, una dintre cele mai solicitante secțiuni. Asta după ce, în ultimele săptămâni, în cadrul proiectului “Sunete în Timp: Enescu și Compozitori Contemporani – Concert Extraordinar de Vioară și Pian de Ziua Națională a României”, cei doi au concertat în evenimente programate pe tot continental eurasiatic, de la Tamisa, la Marea Galbenă.
“A fost un proiect extrem de intens, dar totodată un vis devenit realitate, pentru că tot timpul mi-am dorit ca astăzi să fiu la Londra, mâine să fiu la Beijing, poimâine la Madrit … când ai șansa unui astfel de proiect simți că trăiești în ritmul lumii, descoperind culturi și simboluri diferite, extrem de importante pentru fiecare țară, pentru fiecare popor. Faptul că peste tot am promovat compozitori români și valorile românești, în săli absolut remarcabile, prestigioase, cum sunt Real Casino de Madrid, Filarmonica din Ljubljana, Teatrul Național de Dans al Ungariei din Budapesta și evident Centrul Internațional de Arte „Drumul Mătăsii” din orașul Langfang din China, cu toate spații impresionante, foarte importante pentru țările gazdă.”
Alături de muzică, una dintre experiențele acumulate de Sînziana Mircea în călătoriile în străinătate este legată de contactul cu comunitățile de români, cu toții extrem de dornici să se reconecteze la tradițiile și valorile naționale.
“Peste tot pe unde am ajuns am întâlnit prieteni dar am cunoscut români care au venit de la zeci și sute de kilometri distanță pentru a ne vedea și asculta. Există un dor peren, acut, de România, iar asta se simte cu atât mai mult la cei care sunt plecați de mulți ani, chiar dacă sunt perfect integrați, oameni de o mare calitate umană, respectați în comunitățile unde trăiesc.”
Cu Hariclea Darclée, la Milano
Unul dintre românii care sunt puternic implicați în comunitatea în care s-a stabilit este Violeta Popescu, de la Centrul Italo-Român din Milano, care a organizat o ceremonie în cadrul căreia fost dezvelită o placă memorială pe clădirea în care a locuit Hariclea Darclée, readucând în atenția tuturor faptul că Hariclea Darclée a fost una dintre muzele lui Giacomo Puccini.
“Nu trebuie să fie uitat că Puccini a scris Tosca pentru vocea Haricleei Darclée, opera pe care i-a dedicat-o. Ei bine, la Milano, în această toamă, s-a vorbit la superlativ despre România, prin intermediul personalității doamnei Darclée, țara noastră fiind promovată în cadrul unui eveniment extrem de emoționant, la care am adus o contribuție, alături de alți colegi, fiind mândri cu o mare valoare a culturii române de acum 100 de ani. Peste tot în lume avem locuri marcate de prezența și personalitatea unor români care au scris istorie, care ne fac mândri că suntem români.”
Muzica ascunde infinit de multe culori
Deși pianul este un instrument dominat de alb și negru, sub capacul masiv ascunde infinit de multe culori, tonuri și imagini.
“Asta încerc să le arăt și explic copiilor și studenților mei de la Conservatorul din Italia. Muzica poate fi înțeleasă prin nuanțe, prin culori, prin imagini, prin comparații și metafore, pentru că muzica este despre viață. La fel cum viața nu poate fi redusă la două culori, nici muzica nu poate fi închisă în limitele unor note scrise pe o partitură, interpretată la clape în alb și negru. Muzica trebuie să cuprindă tot ce este în jurul nostru. Este doar o coincidență faptul că notele sunt niște biluțe negre pe un portativ atât de simplu.”
Dacă nu ar fi devenit pianist profesionist, Sînziana Mircea ar fi dorit să ajungă un jurist de anvergură. Îi este dat să urce pe scara muzicală, așa încât România și lumea întreagă să se poată bucura de un om care mângâie clapele și care, uneori, trăiește sentimental contopirii cu intrumentul.
“În cele mai importante evenimente, în cele mai intense concerte, am avut impresia că pianul cântă singur, că Dumnezeu, prin mine, cântă, eu doar sunt martor la ce se întâmplă. Foarte rar s-a întâmplat, de asta este ceva foarte special, dar, asta este senzația, că totul devine un întreg care se întâmplă de la sine.”
Sînziana Mircea … un om care dă sens și consistență României.
Felicitări !