COMENTARIU | Ai nevoie de curaj să nu votezi un minoritar?

RomaniaEvident, NU ! Să accepţi că România trebuie să fie condusă de un român nu ţine nici de legi, nici de ideile preconcepute universaliste. Este pur şi simplu o chestiune de normalitate. Aşa cum la Sibiu a demonstrată că nu cunoaşte, nu simte, dar mai ales că respinge comunicarea cu majoritatea românească, la fel se va comporta şi la nivel naţional.

Dacă resursa liberală a ajuns atât de secată de valori încât apelează la surogate, atunci majoritatea românească trebuie să înţeleagă prin asta oportunismul la care apelează „dreapta” românească pentru a răspunde „stângii” româneşti. Dincolo de ipocrizia jocului „stânga – dreapta”, România are nevoie de un lider care să înţeleagă şi să simtă româneşte, pentru că un lider deconectat de la realitate, bolnav de putere, capabil de orice pentru a-şi atinge scopurile am mai avut şi mai avem până după alegerile prezidenţiale.

Ce vreau să spun este că Traian Băsescu are în Klaus Iohannis copia fidelă a lipsei de moralitate, onestitate, demnitate şi decenţă, model care ar trebui să nu mai continue să fie promovat în politica românească.

România are nevoie de un lider care să nu mai fie dependent de deciziile externe, astfel încât să depindă şi să fie susţinut de propriul popor. Când într-o ţară soluţiile vin mai ales din exterior, deconectat de la nevoia şi modelul local, nu suntem departe de un comportament similar violului. România are nevoie de soluţii aplicate pe modelul şi nevoile locale, în care să fie atraşi toţi cei care sunt vizaţi, ca parte a soluţiilor.

Istoria ne arată că soluţiile venite din exterior, fie şi Carol I, au fost posibile ca formă a „graţiei” marilor cancelarii europene, până când acestea s-au răzgândit, tratând şi modelând după interes micul stat din estul european.

Nu ne este acceptat să afirmăm că România a prosperat simultan cu comunismul. La fel, în această perioadă, România a manifestat cea mai decentă şi demnă atitudine la nivel internaţional. Erorile şi tragediile istoriei trebuie văzute, de asemenea, în contextul corect, INTERNAŢIONAL. Când discuţi despre o măsea stricată, nu duci discuţia la unghiile netăiate de la picioare. Separarea apelor este obligatorie în dialogul public, fie el politic, economic sau social. Abia ulterior, lămurit fiecare nivel, pot fi realizate conexiunile.

Toţi cei care caută să asimileze „stânga” de azi cu perioada comunistă ar trebui să susţină şi că „dreapta” este de sorginte legionar – antisemită. Dacă ar fi aşa, România ar avea nevoie de o a treia cale.

Însă, ambele idei sunt false, gândite şi promovate din laboratoarele distrugerii încrederii, pentru a genera opţiuni surogat, opţiuni bazate pe vinovăţii generale, pe etichete mizerabile valabile numai cu complicitatea şi laşitatea celor care ocupă funcţii publice, procupaţi permanent de prezervarea propriului scaun, nicidecum de binele ţării.

Dacă liderii României de azi se tem să vorbească despre nevoia de românism, despre nevoia de afirmare a propriului interes naţional, avem o explicaţie pentru viaţa degradantă în care trăiesc românii. Teama de a respinge slugărnicia şi dependenţa de marile puteri străine este atât de evidentă încât clasa politică românească prezintă caracteristicile unui pacient încorsetat în  lipsa de contact cu realitatea şi nevoile reale ale ţării. Pacientul este dependent de soluţiile servite din exterior, soluţii care nu urmăresc decât menţinerea acestuia în condiţia de legumă consumatoare de resurse, nicidecum calitatea de parteneriat şi câştig reciproc.

Românul, la nivel de mase, nu este mai conştient sau mai imbecil prin comparaţie cu germanul, francezul sau rusul. În fiecare dintre cazuri, prezenţa educaţiei şi moralei a ţinut loc de mai bine sau mai rău. Soarta face ca opţiunea de azi a „dreptei” româneşti să fie un alt uriaş compromis la care a contribuit întreaga clasă politică românească din ultimii 14 ani.

Oportunismul „dreptei” se va confrunta cu oportunismul din interiorul „stângii”, niciuna dintre cele două opţiuni nefiind reprezentative pentru România. Şi totuşi, când ai de ales între unul care candidează împins de la spate şi unul care are susţinerea internă şi externă a celor care au contribuit la demolarea României, ce votezi?

După 25 de ani, clasa politică românească şi societatea civilă este una singură, de sorginte comunistă în variantă originală, indiferent de culoarea sau denumirea celor care se confruntă pentru aceeaşi cauză: accederea la putere şi puterea personală. Altfel cum să explici lipsa de decenţă, de morală, de umanitate manifestate de întreaga societatea românească?

REFERINŢE >>>
Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași
Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL
COMENTARIU | Când nimeni nu te vrea … în Guvern

COMENTARIU | Cât contează un om în România: Iohannis vs. Omul de rând
COMENTARIU | Prematura îndepărtare de mase

COMENTARIU | Resuscitarea ostaticului Iohannis

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, România. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la COMENTARIU | Ai nevoie de curaj să nu votezi un minoritar?

  1. Pingback: Iohannis, acelaşi scenariu. Este România egală cu Sibiul? | Lupul Dacic

  2. Pingback: Şi dacă avem un preşedinte homosexual? O întrebare pentru Klaus Iohannis de la Dan Tomozei, jurnalist sibian de investigaţii: sunteţi sau nu sunteţi gay? | Victor Roncea Blog

  3. Razvan Ilisanu spune:

    Superb domnule Dan Tomozei…dai glas multor ganduri d-ale noastre. Da, Romanismul, fara a fi acuzati de sovinism, este necesar. Critic de necesar. Cati oare-si mai aduc aminte ce inseamna a fi Roman?!? Lasand la o parte numele si concentrandu-ne pe idee…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.