Sursa: AGERPRES.RO – Isabela Păulescu / Foto: Dan Tomozei
Profesorul Song Shaofeng (foto), directorul celui mai vechi Institut Confucius din România, cel de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS), reușește de patru ani să scrie istorie în materie de învățământ și cultură și spune că România este o țară frumoasă, care merită să fie promovată în afară. O poveste din cadrul proiectului Agerpres: „Străin, iubesc România!”
„Vă spun sincer. Globalizarea asta, ultimii 30 de ani, și în China și în România, a influențat foarte mult. Țările au pierdut, dar nu cele mari, dezvoltate. Țările mai mici chiar nu au încredere în cultura lor. Folclorul ne ajută foarte mult, spre exemplu, în România. Trebuie să promovăm România în China, mai ales în rândul tinerilor”, spune Song Shaofeng.
Acesta povestește că a venit în România prima dată pe timpul comunismului. „Am mai venit în epoca trecută în România, în 1989, la București. Mi-a făcut o impresie bună. În 1990 am mai venit o dată în vizită. România e o țară frumoasă, cu folclor frumos. Noi am avut o vecină comună, URSS. Noi avem aceleași sentimente și aceeași istorie. Când chinezii vorbesc ceva, e ușor de comunicat cu românii”, afirmă Song Shaofeng.
Revenit în România, după 20 de ani, la Sibiu, profesorul Song Shaofeng a descoperit o altfel de țară. Invitat de Universitatea din Sibiu să conducă Institutul Confucius, profesorul s-a mutat aici, din 2010. „Prima noastră întâlnire a fost în franceză, pe urmă am vorbit doar în română”, își amintește profesorul Constantin Oprean, fostul rector al ULBS, actual președinte al Senatului Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.
Vizita cursanților Confucius din România la Beijing. Prof. Song Shaofeng alături de Wu Min, directorul secției române Radio China Internațional.
Profesorul Song Shaofeng recunoaște că s-a gândit destul de mult dacă să vină sau nu în România, atunci când a primit invitația, în urmă cu patru ani. „Înainte de venirea mea, am primit o invitație în 2010, de la domnul președinte, fostul rector al Universității ‘Lucian Blaga’. M-am gândit mult după ce am primit scrisoarea. Azi mă gândesc că am făcut un lucru bun. În 2007 s-a înființat Institutul Confucius de la Sibiu. Înainte să vin la Sibiu, știam de România că este o țară frumoasă cu oameni prietenoși”, mărturisește Song Shaofeng.
În acești ani, profesorul Song Shaofeng a reușit să atragă foarte mulți cursanți, de la copii, până la pensionari, care să își dorească să învețe limba și să cunoască cultura chineză. În octombrie 2010, a înființat primul program de licență în limba chineză, cu 15 studenți. Anul trecut, primii patru absolvenți de chineză — engleză de la Facultatea de Litere a ULBS au plecat în China să facă masterul. Nu doar studenții români învață chineza, ci și cei străini. La Institutul Confucius este o grupă internațională formată din studenți din Filipine, Germania, Republica Moldova și Venezuela, care învață chineza și „sunt ca o familie”. Cele mai spectaculoase rezultate ale Institutului Confucius din Sibiu din ultimii ani se văd la Concursul Internațional „Podul Chinezesc”, un concurs cu finala în China, la care participă cursanți Confucius din 60 de țări. În ultimii ani, elevii din Sibiu au reușit să ocupe primele locuri, se mândrește Song Shaofeng. „Trei ani la rând am fost campioni”, spune profesorul, despre copiii români care impresionează în China, prin limba pe care o vorbesc acum fluent și cunoștințele despre cultura acestei țări.
Profesorul dezvăluie că pentru a învăța limba chineză totul ține de atitudine. „Depinde de atitudine. Dacă învață limba chineză zilnic, trei luni. Cel puțin patru ore pe zi, după trei luni poate să vorbească chineza cu mine. După 12-14 întâlniri, puteți trece nivelul întâi. Nivelul unu înseamnă 150 de cuvinte, într-un semestru”, spune acesta.
În ceea ce privește învățământul românesc, directorul Institutului Confucius de la Sibiu are numai cuvinte de laudă. „Foarte bun (învățământul românesc n.r.). Fără muncă nu se poate ajunge la rezultate atât de bune. Avem profesori români. Aici avem o familie bună”, declară Song Shaofeng. (…)
Textul integral AICI
