Urmare a discuţiilor din ultima perioadă, ca efect al valurilor de tragedii înregistrate în Marea Mediterană soldate cu moartea a mii de imigranţi ilegali din ţările arabe şi africane, Comisia Europeană (CE) a lansat câteva propuneri privind contracararea (!?!) valului de imigranţi. Una dintre propuneri vizează distribuirea acestora în cadrul ţărilor Uniunii Europene, pentru a reduce presiunea existentă în prezent asupra Italiei şi Greciei. Ce nu se spune în documentul CE este exact cauza care generează valurile de imigraţie: războaiele locale în care SUA şi ţările UE sunt implicate. Mai mult, nu este deloc de neglijat refuzul Marii Britanii de a accepta „cotele de imigranţi”, alături de poziţia Germaniei şi Danemarcei care, de asemenea, manifestă reţineri.
Comisia Europeană (CE) a prezentat, săptămâna aceasta, o serie de propuneri privind contracararea valurilor de imigranţi ilegali care ajung în ţările Uniunii Europene. Propunerile care vizează punerea în aplicare a agendei europene privind migraţia şi adoptarea unui buget pentru anul 2016, au fost prezentate în urma discuţiilor decidenţilor CE cu Ban Ki-moon, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Potrivit comunicatului emis de Comisie, a fost declanşat, pentru prima dată, mecanismul de răspuns de urgenţă din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) care vine să acorde ajutor Italiei şi Greciei. În document sunt menţionate „40.000 de persoane care au nevoie clară de protecţie internaţională” şi care „trebuie să fie mutate din Italia şi Grecia în alte state membre UE”, în următorii doi ani.
Documentul Comisiei vorbeşte şi de un plan de măsuri concrete de prevenire şi combatere a contrabandei cu migranţi, dar şi de amprentarea sistematică a solicitanţilor (n.m. – imigranţilor) nou-sosiţi care primesc protecţie internaţională.
Acestea sunt faptele. Dincolo de ele, realitatea este una mult mai complicată, devenind din ce în ce mai greu de acceptat ca interesele unora să fie rezolvate prin efortul şi riscul altora. Vorbesc aici de jocurile de putere militaro – economice promovate în ţările arabe şi africane de SUA şi o serie de parteneri europeni.
Dacă luăm ca reper poziţia tranşantă a Guvernului de la Londra, un adevărat ghimpe în viitorul parcurs al Europei Unite, avem de înţeles că până şi marii jucători ai UE au ajuns să se simtă deranjaţi de politica promovată de Comisia Europeană în numele celor 28 de state. Aici trebuie subliniată o altă realitate, aceea a „statelor de mâna a doua”, zona de Est a Uniunii Europene contând extrem de puţin în corul vocilor care contează.
Prin intermediul ministrului de Interne Theresa May, Londra a tranşat problema „cotelor de imigranţi” arătând că o astfel de măsură ar încuraja traficanţii de carne vie şi ar pune în pericol nenumărate vieţi ale unor oameni disperaţi să ajungă în Europa traversând Mediterana în ambarcaţiuni adeseori improprii.
La rândul său, premierul francez Manuel Valls a declarat recent că este împotriva instaurării cotelor de imigranţi, în condiţiile în care “acestea nu au corespuns niciodată propunerilor franceze”.
Răspunsul dat Comisarului UE pentru politica externă, Federica Mogherini, este unul nu doar de respingere a unui proiect, ci reprezintă în sine un alt pas ferm de despărţire pe care Marea Britanie îl face având în faţă lista intereselor pe care nu le mai consideră comune.
După ce, recent, traficanţii ilegali de persoane au condus la o tragedie umanitară în Marea Mediterană, peste 1000 de oameni înecându-se, Comisia Europeană a găsit de cuviinţă să întărească patrularea în zonă pentru salvarea imigranţilor. Problema principală ridicată de Marea Britanie este aceasta: de ce nu sunt trimişi înapoi, în ţările de origine, imigranţii ilegali? Pentru ce sunt acceptaţi în spaţiul UE, iar de aici să fie distribuiţi ţărilor membre?
În mod corect şi justificat, ministrul Theresa May susţine că procesul de cautăre şi salvare a imigranţilor trebuie separat de cel de acordare a dreptului de şedere în UE. Altfel spus, Marea Britanie care participă la misiunile de patrulare-salvare cere să nu fie încurajată traversarea Mediteranei de tot mai mulţi africani sau asiatici doritori de o viaţă mai bună ştiind că în Europa vor fi primiţi fără să rişte nimic.
Este interesant de observat mesajul oficial al Comisiei Europene care nu „rosteşte” un cuvânt legat de sursa acestui drenaj uman generator de tragedii şi anume despre problemele şi stoparea acestora la sursă, adică ţările de origine/tranzit a imigranţilor: Libia, Liban, Siria, Irak, Tunisia etc.
La o simplă privire observăm că în aceste ţări democraţia a fost impusă cu forţa de convingere americană, „primăverile arabe” fiind probe de cruntă destabilizare a ordinelor interne. Tensiuni ţinute sub un control tradiţional local de foştii lideri (până la un moment dat prieteni ai Occidentului, vezi: Muamar Gadafi, Sadam Husein, Bashar Al Assad, Hosni Mubarak) au fost descătuşate fără să mai poată fi controlate. Sprijinul american şi european, dat în numele drepturilor şi libertăţilor omului, s-a transformat în crimă împotriva umanităţii. Dar, cine să spună aceasta câtă vreme Libertatea şi Drepturile sunt factori subiectivi, la îndemâna celor care generează războiul mai repede decât este în măsură să aducă reală bunăstare şi linişte.
În aceste condiţii, partenere în multe dintre imixtiunile americane în afacerile interne ale ţărilor arabe şi africane (în acest caz), asaltate de valurile de imigranţi, ţările europene oferă o soluţie proastă pentru a demonstra în mod fals preocuparea şi interesul pentru viaţă, pentru oameni.
Exportând război şi tensiuni social-politice greu de controlat, SUA-UE beneficiază de roadele propriilor acţiuni. Mai mult, Comisia Europeană este dispusă să deconteze în numele celor 28 de ţări membre zeci de miliarde de euro. Pentru ce? Oare, pentru a justifica nevoia continuării intervenţiilor în statele arabe şi africane, sursa imigranţilor ilegali obligaţi să îşi părăsească ţările tocmai din cauza intervenţiilor produse de SUA-UE?
Ca un câine care îşi bagă coada în oala cu carne pentru ca apoi să se învârtă în jurul cozii, Uniunea Europeană evită rezolvările reale şi corecte: pacea şi ordinea în spiritul şi tradiţia fiecărei ţări simultan cu eliminarea reţelelor de traficanţi care asigură migraţia ilegală în creştere.
Acum, dacă Regatul Unit al Marii Britanii se poate prevala de clauza de exceptare privind azilul, România şi ţările care contează exclusiv la nivel de consum şi experimente politico-economice nu vor avea nicio şansă se se opună „cotelor de imigranţi”. Prin mimarea democraţiei şi „facerii de bine”, dacă se va ajunge la votul final, euro-parlamentarii români vor vota propunerile Comisiei Europene, aceştia fiind tributari tot mai puţin intereselor ţării proprii, însă tot mai ancoraţi în demagogia politică la modă.
Nu mai trebuie arătat pentru ce „cotele de imigranţi” sunt o prostie a administraţiei centrale europene. Ele nu vor rezolva sub nicio formă fondul problemei, iar Italia şi Grecia nu vor răsufla mai uşurate. Cotele vor încuraja traficul şi vor îngroşa conturile celor care se află în spatele acestei acţiuni iniţiate în numele binelui, dar care nu va face decât să perpetueze şi să genereze noi probleme prin extinderea la nivelul întregii Uniunii Europene. Ori dacă oficialii Comisiei Europene socotesc că distribuţia în mod egal a unei „crize” este similară cu rezolvarea ei, avem în faţă nu doar incompetenţă ci un diabolic proiect.
Şi totuşi, premierul Victor Ponta, este de altă părere. Aflat, recent în vizită în Ţările Golfului, acesta a declarat că „este inacceptabil pentru Uniunea Europeană, care promovează valorile omului, să spună că nu putem face nimic (…) Cred că toate ţările europene îşi permit să primească imigranţi, pentru că aduc valoare adăugată în societate, muncind şi adaptându-se foarte repede. Sigur, politicienii populişti şi extremişti folosesc tema migraţiei în lupta politică, dar cred că aceasta este împotriva valorilor europene şi oricine vine şi respectă valorile europene este un bun cetăţean al Europei”.
