INTERVIU – Emil Boroghină: Eminescu este românul suprem, este egalul lui Shakespeare!

Prin intermediul actorului şi directorului de teatru Emil Boroghină, Mihai Eminescu este prezent în aceste zile în China, Institutul Cultural Român (ICR) din Beijing programând o serie de eveniment la care, creaţia şi imaginea Poetului Naţional au fost cunoscute odată în plus aici. La ICR Beijing, înaintea primului recital Eminescu, domnul Emil Boroghină a vorbit despre spectacolul „Recitindu-l pe Eminescu … La steau care-a răsărit”, în care a concentrat pasaje din opera eminesciană. În cele ce urmează, iată câteva secvenţe din dialog (interviul integral putând fi ascultată în varianta audio).

Domnule Boroghină, v-aş spune pe chinezeşte Ni hao!

Spuneţi pe româneşte, domnule Tomozei.

Bine aţi venit acasă, între români, la Institutul Cultural Român din Beijing.

Vă mulţumesc mult. Şi eu sunt fericit pentru această invitaţie. Este a treia oară când vin în China, la Beijing. Am mai trecut odată prin Hong Kong, am făcut o escală, când am jucat la Tokyo, în 1992, ne-am oprit la Hong Kong. Atunci era, însă, dominion britanic, între timp a devenit firesc teritoriu al Chinei şi mă bucur că sunt din nou, după ce am fost, în anul 2011, invitat al Academiei de Teatru din Beijing la Festivalul Internațional al Artei Studenţeşti, în care există şi o secţiune Shakespeare şi în această calitate am fost invitat de marii iubitori ai lui Shakespeare. Iar în 2014, a fost organizat aici congresul extraordinar al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi am fost invitat pentru a înmâna un premiu extrem de important, Premiul Talia, pe care îl acordă Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru unei ilustre personalităţi din teatrul mondial şi i-a fost decernat lui Eugenio Barba. Acest premiu îl înmânez eu pentru că el este o creaţie românească, întrucât a fost conceput de pictorul-scenograf Dragoş Buhagiar, unul dintre cei mai importanţi plasticieni din România.
Am mai fost de trei ori în China, însă este pentru prima dată când vin în calitate de actor şi vă mărturisesc că este o calitate destul de rară. (…) Vă mărturisesc că de mai mult timp colind pe diverse meridiane şi paralele cu aceste recitaluri şi unul dintre acestea este acesta: „Recitindu-l pe Eminescu … La steau care-a răsărit” care a fost gândit la „pachet” cu un alt recital, „Recitindu-l pe Shakespeare … Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oameni-s actori”. Pentru că, dacă ne apropiem de operele celor doi mari, mari creatori, realizăm că între Eminescu şi Shakespeare există o foarte mare legătură, chiar el mărturisind în diverse articole şi mai ales în poezia Cărțile, ce a însemnat pentru el el William Shakespeare.

Cred că fiecare dintre noi ne regăsim în opera eminesciană, de aceasta m-am apropiat de Eminescu, ca şi de Shakespeare, pentru că mă recunosc. Sunt multe, multe din poemele lui Eminescu pe care le gândim fiecare dintre noi. Nu ca el, cu atâta genialitate, dar sunt atât de calde, atât de omeneşti, atât de profunde, încât ne place să ne adâncim în ele. Eminescu este contemporanul nostru. Sunt atât de actuale versurile sale, el este atât de contemporan mai ales în zona poeziei sociale, filozofice.

„Lui Eminescu i-aş spune: Sărut mâna!, apoi l-aş admira în tăcere”

Toală lumea poate să spună CINE este Eminescu, dar CE, ce este Eminescu?

Eminescu este românul suprem! Cred că în el, cum spune şi Marin Sorescu, „pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu!” Adică el adună energii, adună gândire, simţire, el este cumul de energii, de sensibilitate românească. Este acel poet național şi internaţional, în acelaşi timp, de dimensiunea unui Homer, a lui Dante Alighieri, a lui Shakespeare, a lui Gheote.

Cred că Eminescu, dacă ar fi avut şansa de a fi tradus la timp, imediat … sau poate chiar în timpul vieţii lui, ar fi avut fireasca şansă de a fi considerat unul dintre cei, şi este apreciat de cei care se apropie de opera lui, unul dintre marii, foarte marii poeţi ai lumii.

Dacă v-aţi întâlni cu Eminescu, astăzi, ce anume i-aţi spune? Ştiind tot ce s-a întâmplat de un secol încoace.

Nu ştiu … cred că i-aş spune: „Sărut mâna!” Vreau să vă spun că nu este un lucru jenant, pentru tot ce a făcut pentru noi, românii. Pentru că şi datorită lui existăm pe harta culturală a lumii. A făcut enorm, ca şi Constantin Brâncuşi, probabil şi Enescu, dar Eminescu este fiinţa națională, poetul nepereche şi în acelaşi timp cel care poate fi aşezat lângă marii creatori ai lumii.

Să-l aduceţi pe Eminescu în Asia, nu este doar o misiune de onoare, este o şansă pentru România, pentru a se prezenta la cel mai înalt nivel şi prin această graţie sunteţi ambasadorul României, prin intermediul lui Eminescu. Care ar fi explicaţia pe care a-ţi da-o unui chinez simplu legat de imaginea, personalitatea, valoare, creaţia lui Eminescu?

Cred că i-aş aminti câteva nume de mari poeţi chinezi pe care i-am pune pe aceeaşi scară valorică cu Eminescu. În principal Li Tai Pe, un mare poet al lumii, chiar dacă opera lui Eminescu este mult mai vastă şi au trăit în perioade diferite. L-aş ruga să citească traducerile în limba chineză ale operei eminesciene şi să vadă că această dorinţă a mea de a prezenta un recital din opera celui mai mare poet român şi unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii este o dorinţă firească şi că nu a fost un gest gratuit şi că a fost unul meritat, pentru că Eminescu trebuie să fie cunoscut ca un mare poet român, dar în acelaşi timp şi ca un mare poet al lumii.

Prezenţa domnului Emil Boroghină, alături de artista Constanţa Abălaşei-Donosă, în cadrul proiectelor culturale româneşti din China este posibilă ca urmare a invitaţiei lansate de directorul ICR Beijing, Ambasador Constantin Lupeanu. Aşa cum am consemnat, în perioada 13 – 16 ianuarie, Emil Boroghină şi Constanţa Abălaşei-Donosă au programate evenimente şi întâlniri cu asociaţiile culturale, diplomatice, de prietenie chinezo-române, dar şi cu elevi şi studenţi.

REFERINŢE >>>
Tinerii chinezi au celebrat Ziua Culturii Române – Mihai Eminescu
Regal Mihai Eminescu la ICR Beijing