Până când România va mai urma calea greșită în relațiile cu China?

Citesc în presa din România cum un deputat imberb la propriu și la politică duce în spațiul relațiilor internaționale practicile distructive promovate de Direcția Națională Anticorupție (DNA). Pavel Popescu (PNL) a făcut astăzi, din nou, dovada incapacității politice, dovada lipsei de experiență de viață, și mai mult dovada că viața politică de la București a ajuns să fie populată de idioți utili străinătății.

Că nu are proprietatea și valoarea acțiunilor sale, nu mai trebuie demonstrat. Popescu de la PNL nu este decât un tânăr needucat (nu diplomele sunt aici miza), care confundă realitatea cu slugărnicia. Iar astăzi, clasa politică de la București, cu precădere opoziția, este în competiție permanentă pentru a demonstra că servește interesele americane și europene mai înainte de a servi interesele propriei țări!

Evident, Popescu este lipsit de rigoarea unui politician serios, exersat în dialog și construcție, în logica simplă a cauzalității și efectelor. Tocmai de aceea, pentru Popescu nu este o problemă să lanseze acuzații la adresa unei companii chineze, doar pentru că știe că asta face pe plac americanului. Mâine, dacă istoria s-ar schimba, Popescu ar împroșca gratuit cu noroi în americani, doar pentru că asta este tot ce știe să facă!

„Principalul motiv pentru care am luat această poziție este parteneriatul nostru cu America și rolul esențial pe care îl avem în arhitectura NATO. Toate instrumentele sunt luate în calcul, inclusiv adresarea către președinte și CSAT cu privire la Huawei”, a declarat Popescu pentru Reuters, ulterior preluat de presa românească și occidentală, ecourile declarației ajungând până în China la nivel politic și diplomatic!

Lui Popescu nu îi sunt la îndemână argumentele, probele, precizia. Dar, dincolo de calitatea de deputat al Partidului Național Liberal, în numele cui vorbește Popescu atunci când afirmă că „trebuie să ne protejăm interesele strategice, și există tot mai multe suspiciuni. Este crucial să blocăm cât mai repede acordurile publice, contractele și ofertele cu compania chineză”? Evident în nume personal! Însă asta nu este menționat niciunde, iar asta convine celor care speculează orice imbecilitate afirmată în relația cu China, potrivit prostului obicei promovat de politica și media occidentale.

Când liberalul Popescu se trezește vorbind, nu angajează Guvernul sau Parlamentul de la București, însă angajează România într-un carusel al tensiunilor deja exacerbate la nivel economic global.

De ce face asta nepregătitul politic Popescu? Din punctul României de vedere, pentru că este un idiot util străinilor. Din punctul de vedere al politicianului din opoziție, pentru că atâta poate: să arunce cu mizerie peste tot ce nu poate cuprinde și înțelege la nivel elementar.

Acum, privind evoluția relațiilor România-China din ultimii zece ani, trebuie să nu ne mai ascundem după deget și să afirmăm răspicat că România parcurge o cale greșită și tot mai neproductivă în relația cu China.

Luările de poziție promovate de președinții Traian Băsescu și Klaus Iohannis, accidentele în care reprezentanți ai Parlamentului de la București au tratat în notă grav personală sensibilitățile Chinei privind Taiwanul, prăbușirea relațiilor și schimburilor economice, transformarea reprezentării românești la Beijing exclusiv la nivelul diplomației pe persoană fizică … sunt doar o parte dintre gafele monumentale care transformă prietenia tradițională România-China într-o amintire … pentru cei care o cunosc! Nu este cazul imberbului deputat PNL Popescu, pentru care lumea începe cu el și se termină cu o slugărnicie la înalta poartă de la Washington!

Mai spun doar că, anul acesta, România și China vor celebra 70 de ani de relații diplomatice bilaterale, că România a fost a treia țară a lumii care a recunoscut R.P. Chineză. Clasa politică de la București și reprezentanții diplomatici trimiși în misiune în China ar trebui să învețe și să înțeleagă diferența dintre partener și prieten, diferența dintre slugărnicie și onoare!

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, Din arhive, România, România - China, ROMANIA-CHINA 70, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Până când România va mai urma calea greșită în relațiile cu China?

  1. Doina Munteanu spune:

    Stimate domn Dan Tomozei,

    Referitor la „gafele monumentale care transformă prietenia tradițională România-China într-o amintire … pentru cei care o cunosc!”
    Imi amintesc de cei trei ani petrecuti la Peking (acum se scrie Beijing). Aveam 9-11 ani la inceputul anilor ’60 cand tatal meu era corespomdentul Romaniei in China. A fost o experienta care m-a influentat mult in formarea mea, mi-a largit orizontul, modul de gandire si m-a invatat sa relativez lucrurile.
    Relatiile romano-chineze pe atunci erau deosebit de prietenoase iar tatal meu, ca si ceilalti diplomatii romani, se straduiau sa intretina acea atmosfera calda.
    Imi aduc aminte cu mare placere de acea perioada din viata mea.
    Tocami cunoscand aceste lucruri, apreciez in mod deosebit punctul dvs. de vedere si de abordare a problemei relatiilor de prietenie cu China. Actuala diplomatie a Romaniei in privinta Chinei (si nu numai) lasa mult de dorit ca sa ma exprim elegant. Din pacate, nu mai avem diplomati capabili ca alta data, sau poate ca nu sunt lasati sa se exprime.

    Cu mult respect,
    Doina Munteanu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.