Klaus Iohannis a ieșit rapid din „Afacerea Aeroportul”, după prăbușirea pistei! (V)

Provocat de domnul Ion Cristoiu, deși nu stabilisem că vom aborda “perioada Sibiu”, am vorbit despre evenimente trăite și observate în perioada în care eram unul dintre cei doi gazetari care îndrăzneam să ne facem datoria în orașul asediat de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), în orașul trădat de PSD, PNL, ulterior de PD-L, iar acum PNL. Repet, eram doi. Pentru că luptătorul Marius Albin Marinescu a plecat în eternitate, în Decembrie 2020. Doar doi!

Iritat de o serie de comentarii și mesaje primite după dialogul public avut cu domnul Ion Cristoiu, apoi cu domnul Marius Tucă, în care mi se imputa că am venit să fac pe curajoasul abia acum și tocmai din China, am decis să fac apel la arhivele încă publice. O fac din două motive: pentru a arăta că nu am tăcut toți, dar mai ales pentru a arăta că exact ca și în anii din urmă, la fel ca și în perioada de dinainte de 1990, majoritatea era … complice, lașă, oportunistă!

Iată de ce, dacă în urmă cu peste 25 de ani, la Sibiu, eram doar doi, și am rămas doar doi până când Albin a plecat în altă lume, constat că de o vreme s-au înmulțit curajoșii locali și naționali. Este drept, la București au fost voci care au înțeles valoarea și nivelul uman al celui votat de două ori președinte, însă, inclusiv la București, interesele străine, complicitățile și trădările, au primat.

Da, este târziu. Da, este un dezastru. Da, este o permanentă bătaie de joc și sfidare la adresa României și a românilor. Dar … nu trebuie să uităm! Acesta este motivul pentru care astăzi, voi deschide seria de articole: CE PUȚINI AM FOST, CE MULȚI AM RĂMAS! Să nu mai uităm, pentru a nu repeta, la nesfârșit, pentru a nu prelungi blestemul crimelor pentru care suntem vinovați prin tăcere, indiferență sau complicitate.

Este un proiect în care voi arăta cum România a devenit un Sibiu ceva mai mare. Ce a făcut la Sibiu, Iohannis face la nivel de țară. Își bate joc, sfidează, umilește, calcă în picioare. Absolut tot!

Bătaia de joc este posibilă mai ales pentru că presa este complice! Pentru că presa minte, evită, distorsionează realitatea, exact cum se întâmpla înainte de 1990. Puținele voci care vorbesc sunt izolate, lipsite de resurse, nu în puține cazuri hărțuite, agresate, intimidate … democratic!

Cum este posibilă această prăbușire spre o nouă dictatură în România și la nivelul Uniunii Europene? Simplu: prin tăcere, complicitate și trădarea intereselor naționale.

Cine trădează România?

PSD și PNL, în principal. Apoi, trebuie să privim spre tot ceea ce înseamnă uniforma statului: servicii și armată. Cei în uniformă au jurat credință ROMÂNIEI, nu unui tembel sau străinilor.
Apoi, cei care trădează România sunt cei din mass media, care au transformat presa într-un instrument supus și la ordin politic, chestiune incompatibilă în sistemele așa-numite democratice.

Seria de articole va avea la bază texte publicate în Jurnalul Național, în perioada în care eram în România, în perioada în care Marius Tucă (director), Valentin Zaschievici (redactor șef-adjunct) – un om rar și neprețuit, la fel cum făcea și Victor Ciutacu (redactor șef), ținea spatele corespondenților din teritoriu. De asemenea, textele au la bază arhiva personală a publicației Dacii Liberi, pe care am deținut-o la Sibiu, și volumul “Iluzia Democrației”, apărut în 2010 la Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, cu puține zile înainte de a pleca din România.

De ce fac acest demers? Repet: pentru că românii au memorie scurtă. Iar pe cât de scurtă este memoria, pe atât de lată, lungă și fără margi este impostura și lașitatea.

– Episodul V –

Klaus Iohannis a ieșit rapid din Afacerea Aeroportul”, după prăbușirea pistei!

După o investiţie de zeci de milioane de euro, după un proiect şi consultanţă germană, după munca depusă de firmele protejate de PDL şi Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), noul Aeroport Internaţional Sibiu este refuzat de autorităţile naţionale pentru a fi inclus în lista avizelor pentru atestarea naţională la spaţiul Schengen. Se întâmpla în vara anului 2010. La data de 3 August, scriam în Jurnalul Național: Aeroportul de la Sibiu, un pericol public.
Aveam să fiu un profet, pentru că, doar trei săptămâni mai târziu (25 August 2010), reveneam cu un alt articol pe care îl semnam sub titlul: Aeroportul din Sibiu se prăbuşeşte, pentru ca după alte trei săptămâni (16 Septembrie 2010) să anunț că: Şeful CJ Sibiu, cercetat în cazul „Aeroportul”.

Pe scurt, după o investiție totală de peste 118 milioane de euro, o porţiune din noul aeroport din Sibiu, dat în folosinţă în 2008, a fost afectat de alunecări de teren, care au generat probleme în funcţionarea sistemului de navigare pe timp de ceaţă. Ca urmare, instalaţia ILS (sistemul aterizare-instrumentare) a fost scos din funcţiune, dirijarea avioanelor făcându-se cu mijloace radiotehnice.

Pentru cei care cunoșteam cum au fost realizate licitația și atribuirea contractului de construcție, răbușirea pistei noului aeroport international din Sibiu nu a fost o surpriză. Pentru că, terenul pe care a fost construită noua clădire și prelungirea pistei era (este și în 2023) în straturi de argilă, adică impermeabil.

Potrivit documentelor publice prezentate la acel moment, demararea lucrărilor la noul aeroport din Sibiu s-au făcut fără realizarea unor studii geo necesare, care ar fi atras atenţia asupra pericolelor iminente.

Lucrările la noul aeroport Sibiu au fost realizate sub directa îndrumare a preşedintelui Consiliului Județean (CJ) Sibiu, Martin Bottesch (FDGR), care a reuşit să impună proiectanţi şi antreprenori din Germania şi Austria.
Mai mult, pentru ca activitatea la noul aeroport să fie bine susţinută, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a dispus implicarea municipalităţii Sibiu în investiţie. Astfel, firmele angajate în proiect au primit tot concursul necesar.
Cu toate acestea, aeroportul a fost dat în funcţiune cu doi ani întârziere, față de data prevăzută în contract, urmare a multiplelor nereguli constatate de comisiile de recepţie a lucrărilor.

Iohannis, o garanție pentru Germania și Austria

Implicarea lui Iohannis în afacerea „Aeroportul Sibiu” a fost o garanție pentru firmele din Germania și Austria care au câștigat licitația, dar și o necesitate câtă vreme Consiliul Judeţean Sibiu şi Primăria Sibiu erau conduse de facto de Iohannis, care era șeful președintelui CJ Sibiu, pe linie politică. Amândoi erau membri FDGR, un O.N.G. care a preluat controlul municipiului și județului, după vara anului 2004. De asemenea, Iohannis și Bottesch erau amândoi profesori la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu, primul de fizică, al doilea de matematică. Bottesch a fost cel care a dispus blocarea catedrei deținute de Iohannis, după ce acesta a fost ales primar (anul 2000), nici astăzi scoasă la concurs.

Din cele două poziții, Iohannis și Bottesh au făcut presiuni pentru recepţionarea unor lucrări care, potrivit documentelor oficiale, nu au fost conforme cu proiectele iniţiale.

După investiții de zeci de milioane de euro, din cadrul lucrărilor finale lipseau cu desăvârşire depozitul de carburanţi şi 20 de metri din lungimea construită a aeroportului. Apoi, întreaga reţea electrică a construcţiei se afla sub apă, balizajul pistei, care asigură decolarea şi aterizarea aeronavelor, dar şi comunicarea cu aparatele aflate în zbor, fiind pus în pericol.

De la 53 … la 118 milioane de euro

Proiectul la noul Aeroport Internaţional Sibiu a fost demarat în anul 2006. În acel an, autorităţile locale avansau o cifră de investiţie de 53 de milioane euro. Apoi, valoare a urcat la 69 de milioane de euro, pentru ca în final să ajungă la 118 milioane euro, totul făcut pe jumătate, la iniţiativa primarului de Sibiu, Klaus Iohannis, şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, Martin Bottesch. Repet, ambii membri ong-ului FDGR, unde Iohannis era președinte.

În urma unor licitaţii şi atribuiri de lucrări, Aeroportul Sibiu urma să fie realizat după un proiect al Obermeyer Planen+Braten GmbH din Germania, având ca manager de proiect pe Guido Retter de la Dornier Consulting GmbH, tot din Germania. Constructor al lucrării a fost desemnată societatea Dafora SA din Mediaş, o firmă de casă a PDL Sibiu, la care s-a adăugat SC Max Boegl, ca o contribuţie a prieteniei locale româno-germane.

Recepții refuzate, pe bandă rulantă

La recepţia din 17 Septembrie 2007, s-a constatat că lipseşte staţia de carburanţi aviaţie-auto şi că postul trafo nu este finalizat, motiv pentru care, cu excepţia reprezentanţilor Consiliului Judeţean şi ai Primăriei, care au votat pentru recepţia lucrării, reprezentanţii aeroportului, cei care urmau să asigure activitatea, au votat împotriva recepţiei lucrărilor.

Între cei care refuzau să recepţioneze lucrările se afla şi comandantul aeroportului, Augustin Sava.

Deşi lipseau depozitul de carburanţi şi postul trafo, comisia de recepţie nu recomanda constructorului să intre în legalitate, cu tot cu celelalte 21 de lucrări nefinalizate la termen. Documentul consemna (pagina 11) şi faptul că în aeroport „se înregistrează scurgeri ale rezervorului de apă şi că se inundă camera pompelor”. Este prima menţiune făcută cu privire la pericolul pe care îl poate genera existenţa apei în noua construcţie.

La aproape doi ani de la prima recepţie a lucrărilor (21 Aprilie 2009), comisia verifică din nou stadiul lucrărilor. Sesizând gravitatea situaţiei, preşedintele CJ Sibiu, Martin Bottesch (FDGR), se retrage din comisie, lăsând locul vicepreşedintelui CJ, Constantin Şovăială (PDL). Dar, din motive care vizau aceleaşi deficienţe sesizate în urmă cu doi ani, comisia decide amânarea recepţiei până la data de 14 Mai 2009.

În Procesul-verbal Nr. 4.658/21.04.2009 se consemnează că „la inspecţia vizuală a lucrărilor au fost sesizate acumulări de apă, în partea de Nnord, la ambele capete ale pistei”.
Acestea au condus la tasarea straturilor de pământ aduse pentru prelungirea pistei şi, în consecinţă, „mărirea rosturilor de dilataţie a unor plăci betonate până la 50 mm”.

La rândul său, Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), prin adresa 9441/15.04.2009, lansează o serie de avertismente legate de siguranţa în exploatare a Aeroportului Sibiu. AACR semnala acumularea de apă şi, pentru prima oară, se vorbea despre „prezenţa apei în canalele de vizitare ale instalaţiilor electrice”. Mai mult, Autoritatea Aeronautică consemna şi „tasarea terenului în zona căminelor de canalizare şi balizaj, unele denivelări din banda pistei”.

După un alt an, la 26 Mai 2010, tot în absenţa preşedintelui CJ Sibiu, este dat un nou termen final de execuţie: 26 August 2010.

Pentru ca activitatea comisiei “să meargă ceas”, conform sloganului impus de FDGR, la 26 Mai 2010, structura comisiei de recepţie a fost modificată, aşa încât Consiliul Judeţean avea 4 membri, Aeroportul Sibiu 3, Primăria Sibiu 3, iar firma germană care a asigurat managementul lucrării 5. Chiar şi aşa, comisia a constatat alte zeci de deficienţe la: terminalul de pasageri, la turnul de control şi la clădirea aeroportului.

Aspectul legat de inundarea acestuia şi a reţelei electrice este din nou consemnat, astfel că, la pagina 5, se arată că „acestea sunt inundate”, dar, din nou, nimic despre absenţa depozitului de combustibili.

Comisia nu a consemnat nimic nici despre apariţia, din cauza acumulărilor de apă, a florei şi faunei acvatice la capătul pistei, motiv pentru care o serie de operatori aviatici au reclamat ciocnirea aparatelor de zbor cu păsările.

O singură voce: Prof.Univ.Dr. Corneliu Bucur

Primul care a vorbit public despre problemele existente la Aeroportul Sibiu, Prof.Univ.Dr. Corneliu Bucur (1942-2022), a fost executat.

Direct implicat în “Afacerea Aeroportul”, PDL-ul condus de Traian Băsescu prin premierul Emil Boc a decis excluderea din partid şi automat din funcţia de consilier judeţean pe care o deținea profesorul Bucur. PDL era un beneficiar direct al celor 118 milioane de euro girate de Primăria și Consiliul Județean Sibiu.

Cererile publice lansate de Profesorul Corneliu Bucur pentru ca în “Afacerea Aeroportul” să intervină Curtea de Conturi și organele de anchetă penală, au fost blocate.

Iohannis se retrage din afacere, Bottesch este cercetat

Un luptător până în ultima clipă a vieții, Profesorul Corneliu Bucur a reușit, în cele din urmă, să miște autoritățile statului.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Alba-Iulia, a admis plângerea penală împotriva conducerii Consiliului Judeţean Sibiu şi a declanşat cercetarea „pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor publice”. Dosarul din 2010 îi viza pe: preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, Martin Bottesch, vicepreşedintele CJ Sibiu, Ioan Banciu (PSD), administratorul public al judeţului, Iosif Moldovan, şi Secretarul CJ Sibiu, Iordan Nicola (1949-2021).

Iohannis, principalul sforar al afacerii, lipsea din listă pentru că, imediat ce au început să apară problemele de ordin penal, în cadrul unei ședințe de Consiliul Județean unde a fost invitat de președintele Bottesch, și-a anunțat retragerea din „Afacerea Aeroportul”. Asta deși a fost inițiatorul proiectului de hotărâre al Consiliului Local Sibiu care implica Primăria Sibiu în afacerea la care municipiul Sibiu a contribuit cu peste 55 de milioane de euro.
Prin urmare, din nou, „regele” Iohannis era protejat, menajat, pentru el fiind aruncați „la bătaie” pionii.

Dosarele de cercetare aflate în responsabilitatea procurorului-şef de serviciu, Lilian Boer, au fost deschise în urma plângerilor formulate de Corneliu Bucur, după ce pista Aeroportului Sibiu a început să fie afectată de alunecările de teren pe o lungime de 80 de metri. La aceasta se adăugau toate celelalte obiective de investiție lipsă și cele realizate în condiții care au condus la refuzul repetat al recepționării lucrărilor.

După 13 ani, nimeni nu a plătit!

Suntem în vara anului 2013. Aeroportul Internațional Sibiu a rămas o afacere politică asigurată de FDGR și PDL (actualul PNL), pentru firmele de casă care au făcut din Iohannis un model national pentru românii care l-au votat de două ori președinte.

Repet, asta nu se putea întâmpla dacă presa nu tăcea complice, așa cum tace și astăzi, nu doar pe tema afacerilor și datoriilor la stat ale lui Iohannis.

Dar … după 13 ani, din dosarul de urmărire penală s-a ales praful. Toți cei vizați au ieșit din politică, din scena publică, din atenția organelor de cercetare.

Singura explicație de bun simț a fost și rămâne aceeași, atunci și acum: cârdășiile politice acoperă fraudele cu bani publici. Singurii care plătesc sunt românii care nu știu că taxele și impozitele plătite ajung, prin intermediari, în buzunarele celor pe care îi aleg și despre care știu că sunt politicieni onești … pentru că presa tace complice. Pentru că este cumpărată, la rândul ei, din banii furați din buzunarele electoratului.

– VA URMA –

REFERINȚE >>>
Iohannis a avut și la Sibiu o Mădălina Pușcalău (I)
De la limuzine, la avioane … tot dispărut, tot iresponsabil (II)
O lecție de fentat criza cu bani publici (III)
Klaus Iohannis a schimbat viceprimarii ca pe șosete sau ca … premierii! (IV)