Aceasta nu este o știre. Nici măcar un reportaj sau o relatare. Este o poveste scrisă în urma unui eveniment la care am participat și unde am întâlnit un om care, în ciuda curentului european, respinge avalanșa de uitare și dezinteres. Dr. Thomas Rabe (foto), este un german care, pe lângă profesia de medic, și-a dedicat viața memoriei și faptelor bunicului său, inginerul John Rabe.
În demersul său, Dr. Thomas Rabe are alături o țară care, de peste 5000 de ani trăiește și se dezvoltă fiind puternic ancorată în propria istorie, în momentele și oamenii, chinezi sau străini, care i-au marcat existența: China. Dacă John Rabe și-a riscat viața punându-se în slujba vieții, Thomas Rabe este cel care a ridicat vălul care umbrea povestea și legenda bunicului.
Mai mult, familia Rabe, puternic legată de China secolului XX, este la a patra generație care se implică direct în restaurarea și menținerea trainică a uneia dintre punțile de prietenie dintre Germania și China. Strănepotul inginerului John Rabe, Maximilian Rabe, fiul lui Dr. Thomas Rabe și al Elisabetei Rabe, o româncă din vestul României, a decis să urmeze studiile post-universitare în China. Va ajunge aici purtând pe umeri responsabilitatea unei moșteniri despre care voi scrie în cele ce urmează. O moștenire despre care, tatăl său, Dr. Thomas Rabe, a vorbit zilele trecute în cadrul unei conferințe organizate la Beijing.
Cu moartea pe moarte călcând
John Rabe (1882-1950), unul dintre străinii care a marcat profund o pagină din cartea Chinei secolului XX, unde este considerat un Schindler al chinezilor, un protector și salvator a 200.000 de vieți.
Din perspectivă istorică, John Rabe este o contradicție, o fractură în istoria propriei țări, Germania, care prin riscul asumat, folosind simboluri care în Europa generau groază, a reuși să salveze multe vieți de chinezi, oprind tăvălugul criminal al japonezilor.
După ce a lucrat pe continentul african, ajunge în China ca reprezentant al companiei Siemens. În 1910 a fost angajat la biroul din Beijing al companiei Siemens, apoi a devenit director coordonator al reprezentanței companiei din China, care avea sediul la Nanjing (capitala țării).
În 1919, în urma Primului Război Mondial, John Rabe este forțat de britanici să evacueze China, unde revine în anii ’30 cu dorința de a continua proiectele industriale. Unul dintre acestea a fost prima uzină pentru producerea de electricitate aflată pe Fluviul Albastru.
Era o perioadă sângeroasă pentru China aflată sub asediul și războiul de agresiune al Japoniei, țară care în 1937 s-a aliat cu Germania nazistă, intrată în Al Doilea Război. În ciuda ordinului de evacuare a orașului, Rabe decide să rămână la Nanjing, într-o perioadă care va marca istoria umanității prin Masacrul de la Nanjing. În mai puțin de două luni (Decembrie 1937 – Februarie 1938), japonezii au ucis peste 300.000 de localnici chinezi.
Deși ordinul de evacuare se aplica și locuitorilor străini din oraș, John Rabe a decis să rămână și să transforme terenul fabricii Siemens și propria casă în adăpost pentru chinezi.
Cu sprijinul autorităților chineze și al unui grup restrâns de străini rămași la Nanjing, Rabe a constituit un comitet internațional și o zonă de siguranță, pentru protejarea populației civile. Fiind german și membru al Partidului Nazist, Rabe a fost ales președinte al comitetului, având o puternică influență asupra agresorilor japonezi, care nu au îndrăznit să atace zona de siguranță de patru kilometri pătrați.
Mai mult, pentru a demonstra determinarea cu care se implică în protejarea populației chineze, în zona de siguranță a fost arborat drapelul nazist, pentru ca raidurile efectuate de avioanele japoneze să nu lanseze atacuri.
Astfel, au fost salvați peste 200.000 de mii de localnici, documentele vremii arătând că numai pe proprietatea și în casa lui lui John Rabe a adăpostit și protejat 650 de chinezi, fiind considerat și venerat ca omul cu „inima unui Buddha viu.”
Adorat de chinezi, arestat de germani
La finalul Războiului Japonez de Agresiune și al celui de-Al Doilea Război Mondial, John Rabe a fost onorat la cel mai înalt nivel de guvernului chinez, devenind un reper de venerație pentru devotamentul pentru salvarea de vieți.
Însă, somat să revină în Germania, în primăvara anului 1938 avea să fie reținut de Gestapo, pentru că organiza conferințe publice în care prezenta crimele comise de japonezi împotriva populației civile chineze. În documente oficiale, trimise guvernului nazist, cerea Germaniei să facă presiunea asupra Japoniei pentru a preveni alte masacre.
După o scurtă perioadă de arest, John Rabe a fost eliberat cu interdicția de a mai organiza evenimente și de mai vorbi despre ororile japoneze.
Până la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial și după, Rabe a traversat o perioadă plină de privațiuni. Apoi, ca fost membru al Partidului Nazist a fost concediat de compania Siemens, fiind acuzat de crime de război. Abia în 1946 a fost absolvit de orice vină, fiind evidențiate activitățile umanitare. Mai mult, s-a demonstrat că a fost un simplu membru de partid, nu ofițer, fapt care i-a permis să se angajeze din nou în cadrul companiei.
Deși cu o bogată cultură și bun cunoscător de limbi străine, John Rabe și familia lui au dus o viață marcată de sărăcie, una dintre victime fiind și fiul său, născut în China.
Până în ziua morții (5 Ianuarie 1950), Rabe a fost traducător și autorul unor jurnale extrem de valoroase legate de Masacrul de la Nanjing, care însă nu l-au ajutat să iasă din sărăcie și uitare.
După 60 de ani …
În 1997, pasaje din jurnalul lui John Rabe au fost publicat în mai multe țări occidentale, sub titlul „The Good Man of Nanking (Omul cel bun din Nanking)”, ca un omagiu pentru riscul la care s-a supus în perioada Masacrului de la Nanjing. Tot în 1997, piatra sa funerară a fost mutată la Memorialul Nanjing, loc devenit ulterior spațiu de pelerinaj, inclusiv la nivelul președinților Germaniei aflați în vizită în China.
În anul 2005, nepotul lui John Rabe, Dr. Thomas Rabe, a fondat la Heidelberg Centrul de Comunicare John Rabe, o organizație nonprofit care promovează dialogul și înțelegerea internațională, și care acordă un premiu pentru pace.
În anul 2006, fosta casă din Nanjing a inginerului John Rabe a fost transformată în muzeu și spațiu public de rememorare și recunoștință, spațiul incluzând documentare și obiecte oferite de Dr. Thomas Rabe ca donație.
În 2009, Florian Gallenberger a realizat lung-metrajulul despre „Oskar Schindler al Chinei”, prin intermediul căruia publicul occidental a ajuns să cunoască sacrificiul lui John Rabe.
Apoi, în semn de prețuire pentru memoria lui John Rabe, în China au fost traduse jurnalele acestuia, au fost compuse piese de operă, prezentate în Asia și Europa. De asemenea, a fost realizat filmul artistic intitulat „City of Life and Death/Nankink! Nanking! (Orașul vieții și morții/Nanjing! Nanjing!)”, în care John Rabe este prezentat ca personaj principal.
Înapoi la Dr. Thomas Rabe și românca Elisabeta Rabe
După aproape o oră de rememorări, de documente și imagini video de arhivă, conferința ținută de Dr. Thomas Rabe s-a încheiat cu câteva clipe de tăcere.
„Nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat în Al Doilea Război Mondial, Holocaustul, Masacrul de la Nanjing și din alte părți ale lumii, pentru care trebuie să fie prezentate scuze și să se acționeze pentru a nu mai fi posibilă o repetare a tragediilor”, a declarat Dr. Thomas Rabe, în finalul conferinței.
O tăcere grea … Apoi, pentru dedicația și efortul depus de aproape 20 de ani, toți cei prezenți l-au aplaudat pe nepotul lui John Rabe, astăzi un reputat medic de obstetrică-ginecologie, cu activitate apreciată în Europa și Asia.
A urmat sesiunea de întrebări unde am avut ocazia să intru în dialog cu Dr. Thomas Rabe, mesajul meu fiind deschis cu „Danken schöne” și cu faptul că sunt român … am fost întrerupt cu un curat „Bună ziua”, apoi cu declarația: „Soția mea este româncă”. A fost momentul în care doamna Elisabeta Rabe, aflată pe rândul din fața mea, s-a întors, m-a privit cu ochii ce păreau de un albastru inegalabil și mi-a întins mâna. Eram doi români, la margine de lume, reuniți de două țări: China și Germania.
Au urmat zeci de minute de dialog personal cu doamna Elisabeta Rabe, psihoterapeut, un dialog care a uimit prietenii chinezi, care înțelegeau că abia ne-am cunoscut, dar părea să suntem prieteni de o viață. Ne aflam într-o clădire simbol pentru dialogul Chinei cu întreaga lume, iar tocmai acolo descopeream plăcerea dialogului în limba română.
Nu m-a surprins că doamna Rabe cunoștea poveștile eroilor români medici: David Iancu și Bucur Clejan, care s-au sacrificat venind în sprijinul poporului chinez, și care la rândul lor au avut de suferit. De altfel, Bucur Clejan este singurul român care are un monument ridicat în China, în Parcului Mausoleului Song Qingling din Shanghai. Vezi AICI, AICI și AICI
M-a surprins când mi-a povestit cât de mult se implică statul german în promovarea memoriei lui John Rabe, cât de bine înțelege diplomația germană să promoveze sacrificiul acestuia în relația cu China.
Alunecând pe dialogul în limba română, la un moment dat, Dr. Thomas Rabe mi-a atras atenția că înțelege dar nu vorbește atât de bine limba română. Am râs. În fond, cu toții ne aflam într-o altă lume. O lume în care memoria, prietenia și sacrificiul sunt prețuite și promovate ca o lecție pentru prezent și viitor.
