FOTO: Primirea președintelui Xi Jinping, alături de președintele Aleksandar Vucic, în Piața Parlamentului din Belgrad, 8 Mai 2024.
Liderii trebuie să promoveze memoria comună pentru ca țările și economiile naționale să nu devină subiect de afaceri și tensiuni regionale și globale. Este una dintre concluziile vizitei pe care președintele Chinei, Xi Jinping, o încheie astăzi în Europa, după ce a fost prezent la Paris, Belgrad și Budapesta.
În mesajele transmise prin intermediul mass media franceze, sârbe și maghiare, în cadrul întâlnirilor oficiale la nivel politic și economic, liderul chinez a subliniat necesitatea ca fiecare țară să își păstreze independența decizională, să nu uite momentele istorice care au condus la demararea relațiilor cu China, să asume cu curaj dialogul și prietenia, ca parte a ștafetei transmise noilor generații, în cadrul cooperărilor chino-europene.
Evenimentele politice și economice din ultimele zile, cu precădere cele de la Belgrad și Budapesta, vin să accentueze fracturile care blochează guvernarea de la București în limitele înguste ale unei țări care a renunțat la propriile ambiții, propria relație de prietenie cu China, asumând rolul de slugarnică și umilă țară aliniată vremelnic intereselor străine și personale.
De departe, vizita oficială în Franța, a doua de la preluarea funcției de președinte și a treia de când a asumat funcția de vice-președinte al RP Chineze, a fost cea mai consistentă din punct de vedere politic și economic. De asemenea, vizita a reconfirmat faptul că Parisul sub președinția lui Emmanuel Macron devine principalul partener de dialog al Beijingului, chiar dacă Olanda și Germania continuă să rămână lideri în schimburile economice cu China.
Primirea președintelui Xi Jinping de către președintele Franței, Emmanuel Macron, în satul Col du Tourmalet, din departmentul Pirineii Înalți, 7 Mai 2024.
Trebuie observat că după retragerea cancelarului Angela Merkel, Germania a pierdut ritmul în favoarea Franței, președintele Macron reușind să construiască o relație la nivel personal cu președintele Xi, relație de care se mai bucură doar președintele Federației Ruse, Vladimir Putin.
Franța și China derulează parteneriate pe multiple planuri: economic, cultural, cercetare, medicină, sport. 2024 este anul schimburilor culturale China-Franța și tot China este una dintre țările care vor asigura transmisia Jocurilor Olimpice Paris, prin intermediul China Media Group (CMG).
Apoi, vizitele în Serbia și Ungaria accentuează insistența Chinei de a construit pe cont propriu, prin dialog direct și cooperări pragmatice, relațiile cu țările din Europa Centrală și de Est, fără ca acestea să fie filtrate de Uniunea Europeană sau de SUA. Necesitatea ca fiecare țară să își păstreze independența, a fost un mesaj repetat de președintele Xi Jinping, China revendicând dreptul de a consolida relațiile directe, bilaterale cu țările care pot asuma deciziile politice și economice potrivit propriilor interese, lipsite de interferențe externe.
Ungaria și Serbia preiau vechiul
model de succes al României
Ungaria sub mandatele premierului Viktor Orban a preluat locul României din anii ’60-’80 în relația cu China, fiind unul dintre cei mai statornici și consecvenți prieteni, principală atracție pentru investițiile chineze din Europa de Est. Transferul de încredere România-Ungaria este unul evident. Dacă guvernările succedate la București sub președintele Klaus Iohannis s-au aliniat agresivității impuse de SUA și Comisia Europeană la adresa investițiilor și parteneriatelor cu China, guvernările de la Budapesta au profitat și au atras investiții chineze de zeci de miliarde, în ultimii ani, în insfrastructură, instustria auto, noile tehnologii de vârf și în educație.
Potrivit datelor Eurostat, Ungaria se află pe locul nouă în rândul țărilor UE după nivelul importurilor din China (11,04 miliarde euro în 2023) și pe locul 15 după nivelul exporturilor în China (1,54 miliarde euro în 2023).
Primirea președintelui Xi Jinping de către președintele Ungariei, Tamas Sulyok, și premierul Viktor Orban, în Palatul Buda, 9 Mai 2024.
La rândul ei, sub președintele Aleksandar Vucic, Serbia a devenit o sursă de stabilitate și consecvență în dialogul cu China, materializată în dezvoltarea sistemului rutier, feroviar, medical, dar mai ales în salvarea industriei siderurgice sârbe, prin investițiile chineze realizate la uzina siderurgia Smederevo, de lângă Dunăre, salvată de la faliment începând cu anul 2016.
În condițiile în care Acordul de liber schimb China-Serbia va intra în vigoare la data de 1 Iulie 2024, este așteptată o deschidere reciprocă a piețelor, partea chineză anunțând intenția de a crește importurile de produse agricole sârbești de înaltă calitate, dar și creșterea zborurilor directe, prin inaugurarea liniei Shanghai-Belgrad, care se vor adăuga liniei directe Beijing-Belgrad.
Președintele Xi, între polițistul bun și polițistul rău din UE
Dacă în 2022, China a devenit cea mai mare sursă de investiții străine directe din Serbia, în 2023 comerțul bilateral a ajuns la 6,1 miliarde USD. Potrivit președintelui Vucic, odată cu intrarea în vigoare a Acordului de liber schimb China-Serbia, este așteptată cel puțin dublarea valorii, în următoarea decadă.
Relația China-Serbia comportă și nuanțe de ordin istoric, după ce la data de 7 Mai 1999, în timpul agresiunii militare SUA-NATO, Ambasada Chinei din Belgrad a fost bombardată, eveniment soldat cu victime. Mai mult, China a fost prima și singura țară care, în 2020, în plină criză pandemică, a acordat ajutor medical și umanitar de urgență Serbiei, inclusiv prin deschierea de laboratoare și linii de producție pentru vaccinul chinezesc anti-Covid 19.
În aceste condiții, Ungaria și Serbia au devenit o axă importantă în construcția de infrastructură europeană cu investiții și tehnologie chineze, linia de mare viteză Budapesta-Belgrad, cu extindere spre Atena și Pireu (Grecia), parte a inițiativei “O centură, un drum”, dar și investițiile în infrastructura din Croația (Podului Peljesac care traversează Golful Mali Ston) fiind cele mai bune replici în fața retoricii americano-europene anti-chineze.
Până unde merge sfidarea României?
Urmare a deciziilor economice și politicilor lipsite de independență, în aliniere totală cu interesele SUA și ale Comisiei Europene sub mandatul Ursulei von der Leyen, România a ajuns una dintre țările europene evitate de China.
Potrivit datelor Eurostat aferente anului 2023, România ocupă locul 16 în rândul țărilor UE, cu importuri din China de 6,75 miliarde euro și locul 17 după nivelul exporturilor în China, cu 850 milioane euro în 2023.
Simultan cu eforturile depuse de mai bine de zece ani guvernările de la București pentru a limita sau bloca investițiile chineze, economia românească s-a prăbuși, produsele Made in România fiind tot mai puține și ca urmare ajung tot mai greu pe piața chineză.
Alinierea sinucigașă la politicile agresive promovate de SUA și de Comisia Europeană face din România o țară rarisimă în spațiul politic și economic global. Trecerea de la prietenia tradițională, de invidiat, la blocaj și sfidare diplomatică, politică și economică, nu face decât să evidențieze lipsa de independență și slugărnicie a clasei politice de la București.
În condițiile în care RP Chineză și România vor marca, în luna Octombrie, 75 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice, trebuie observată realitatea falsă în care acționează și se exprimă diplomația și clasa politică românească.
Promovând dublul limbaj și prejudecățile, politicienii de la București intră în coliziune cu documentele asumate în cadrul ONU, sfidând și provocând sensibilitățile Chinei pe subiectul Taiwan. Vizita efectuată la Taipei de o delegației parlamentare condusă de PNL nu face decât să confirme limitele clasei politice românești de a înțelege realitățile și traiectoriile globale. Oficial, România recunoaște existența unei singure China, cu Insula Taiwan în granițele sale. Tot oficial, parlamentari români, susțin relații politice cu autoritățile de la Taipei, sfidând autoritatea centrală de la Beijing, urmând politicile promovate de SUA și de Uniunea Europeană.
Pentru cine se guvernează la București?
În această realitate, trebuie observate unele diferențe majore. În timp ce sărăcește și devine exclusiv piață de consum, România persistă pe o traiectorie antagonică în relația cu China. Lipsa de viziune este confirmată de cifrele oficiale care arată că deși promovează o relația tensionată, atât SUA cât și UE caută să mențină dialogul economic cu China.
În 2023, potrivit Statista, valoarea totală a comerțului cu mărfuri SUA-China a fost de aproximativ 575 miliarde USD, din care SUA au exportat în China 147,8 miliarde USD și au importat din China 427,2 miliarde USD, cu o balanță comercială negativă de 279,4 miliarde USD.
Tot în 2023, potrivit Eurostat, China a fost al treilea cel mai mare partener pentru exporturile de bunuri din țările UE cu 8,8 %, precedată de SUA (19,7%) și Marea Britanie (13,1%). Valoarea schimburilor bilaterale China-UE a ajuns la peste 2,3 miliarde euro pe zi.
După nivelul importurilor, în 2023, China a fost cel mai mare partener al UE cu 20,5%, fiind urmată de SUA (13,7%) și Marea Britanie (7,2%).
În 2023, primele trei țări UE după nivelul importurilor din China au fost: Olanda cu 117 miliarde euro, Germania 95 miliarde euro și Italia 48 miliarde euro.
După nivelul exporturilor de bunuri în China, în 2023, principalele țări UE au fost: Germania cu 97 miliarde euro, Franța 25 miliarde euro și Olanda 22 miliarde euro.
În aceste condiții, câtă vreme toate țările caută parteneriatele economice cu China în toate domeniile, de la infrastructură, la nuclear și noile energii, întrebarea: „Pentru cine se guvernează la București?” ar trebuie să primească un răspuns decent, nu unul slugarnic-obraznic, un răspuns echivalent cu întoarcerea la normal și respect, chiar dacă va fi greu să găsim un politician român care să prezinte scuze pentru derapajul din ultimele decade în relațiile cu China.
