Vizita efectuată joi, la București, de prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, este departe de a fi un eveniment. Cel puțin din perspectiva faptului că nu am înregistrat nimic nou în relația Bruxelles – București. Oficialul CE a repetat până la saturație șabloane lipsite de fond, în timp ce oficialii români s-au dovedit incapabili să ofere o replică fermă, care să protejeze demnitatea și onoarea românilor și României care au statut de egalitate în cadrul Uniunii Europene.
În fond, europeanul responsabil pentru o mai bună legiferare, relații interinstituționale, statul de drept și Carta drepturilor fundamentale a venit la București pentru a susține un spectacol umilitor la adresa românilor, cărora le-a transmis în clar că nu mai pot decide pentru sine, că trebuie să asculte necondiționat de Bruxelles și că, oricum, actualul guvern nu este agreat. Prin urmare, ori se ascultă, ori presiunile vor crește.
Cu alte cuvinte, la București, vicepreședintele Comisiei Europene a venit să joace piesa „Cu barbă și fără barbă”, apoi a plecat lăsând în urmă un lider PSD incapabil să înțeleagă realitatea, un premier de slabă factură, un președinte paralel cu sine.
Dacă Timmermans și-a făcut numărul aproape nestingherit, premierul și președinții celor două camere ale Parlamentului au fost lipsiți de vlagă, de nerv și demnitate în fața unui politician care la București a pozat în tehnocrat. Unul dotat cu nelimitate resurse de sfidare.
Timmermans a afirmat că locul României este în spațiul Schengen: “Acum este momentul oportun ca celelalte state să recunoască faptul că România este mai mult decât prregătită să devină partener în Schengen şi să fie parte din Schengen. Nu se poate formula o critică vizavi de gradul de pregătire al României. România este gata de Schengen şi România ar trebui să aibă dreptul de deveni membră în spaţiul Schengen.” Cu toate acestea, România este umilită.
Timermans a afirmat că mass-media din România trebuie să înceteze să mai critice sistemul de justiție: “Atacarea sistemului de justitie în mass-media, în dezbaterile publice, poate duce la riscul creării impresiei în rândul populației din România că ceva nu merge bine cu Justiția.” Ce să-i explicit despre cenzură oficialului European care se ocupă de Carta drepturilor fundamentale?
Timmermans a afirmat că magistrații care produc erori trebuie să fie judecați de magistrați, nu devoalați și criticați de politicieni: “dacă sunt acuzații la adresa unui magistrat, atunci ar trebui să existe o structură din interiorul sistemului judiciar care să cerceteze acea problemă. Nu cred că ministerul Justiției ar trebui să facă acest lucru sau vreun alt politician, pentru că puterile din stat trebuie separate. Suntem aici ca să facem niște ameliorari.” Cum și ce să-i explici despre statul paralel unui om care a activat în Intelligence-ul olandez suficient pentru a nu mai da doi bani pe realitatea unei țări enclavizate economic și politic.
Iată de ce, în fața unor funcționari europeni care se prezintă cu mască zâmbitoare și cuvinte meșteșugite (“ca și cum ați fi alergat la un maraton”), trebuie să răspunzi scurt, ferm, fără echivoc, ceea ce guvernul și puterea de la București din această perioadă nu a reușit … sau România nu contează absolut deloc în fața Comisiei Europene și a partenerilor UE, atunci când se discută problemele de decizie internă, națională.
Răspuns din partea Comisiei Europene la „Scrisoare deschisă privind eroarea în care Comisia Europeană se raportează la România”
Un răspuns pentru Comisia Europeană, obișnuită să fredoneze metafore dar total dezinteresată de cetățeanul european din România reală, ar putea fi acesta: Da, România este ca și cum aleargă la un maraton, pentru că avem politicieni slabi, iar partenerii europeni se comportă ca niște arbitri care oferă toate semnalmentele unui blat.
Altfel, nu se justifică de ce România deși îndeplinește condițiile – nu este în Schengen, deși își achită datoriile și sarcinile – este permanent umilită și discreditată. De asemenea, nu se justifică interdicțiile lansat mai direct, mai voalat, privind deschiderea pieței României către Est – deși țările Vest-europene sunt campioane în schimburile economice cu Rusia și China.