COMENTARIU | China poate fi o soluţie pentru schimbarea vitezei în România

China - Romania, Piata Tian Anmen, septembrie 2014Majoritatea celor care privesc relaţiile de parteneriat cu China, eludând mixtura est-europeană a aspiraţiilor şi frustrărilor istorice acumulate în ultimul secol, continuă să rămână imobili în faţa realităţii obiective, pragmatice, de nevoi şi aspiraţii pe termen mediu şi lung. Criticii relaţiilor cu China, aflaţi într-o stare de indiferenţă latentă pe relaţia cu zona eurasiei, reacţionează spasmotic atunci când forţa modelului economic chinezesc este prezentată ca posibilă soluţie. În mod natural, aşa cum timpul a demonstrat, succesul va aparţine celor care se vor dovedi mai cumpătaţi, implicaţi şi vizionari, căutând modele de construcţie, nicidecum modele bazate pe şicană, deconstrucţie şi unice variante. Să priveşti relaţiile cu China secolului XXI exclusiv din perspectivă politică, aşa cum se întâmplă la Bucureşti, constituie o eroare de înţelegere a lumii globale, în care nici SUA, nici UE nu au probleme de relaţionare şi cooperare economică.

Vizita oficială întreprinsă la începutul acestei săptămâni de Prim-ministrul Victor Ponta în China, la invitaţia Prim-ministrului chinez Li Keqiang, a lăsat în urmă o serie de opţiuni de analiză ieşite din tiparul relaţiilor ultimilor ani.

Evenimentele economice incluse în agenda vizitei au avut un rol demonstrativ, cu precădere pentru presa venită de la Bucureşti, pentru a da posibilitatea de a prezenta în România şi Europa un model care şi-a demonstrat şi îşi demonstrează eficienţa, succesul. Modelul economic chinezesc, aflat în permanent și fals conflict cu noua structură economică românească, este unul în care performanţa a ajuns să devină dependenţă pentru marile economii ale lumii. Este greu de găsit o companie de nivel internaţional care să nu aibă deschise filiale de producţie în China. Vorbim, aşadar, despre soluţii de producţie eficiente, moderne, capabile să susţină exigenţele pieţei occidentale. Asta în condițiile în care România nu are deschisă, în China, nicio companie.

Criticile la modă, refuzul şablon de a privi realitatea în mod obiectiv, este un comportament ce determină o abordare şi o reacţie de ordin minimal, simplist, nefavorabilă României din perspectiva interesului naţional.

Presupunând că alegerile prezidenţiale din această iarnă vor fi câştigate de candidatul dreptei, dar mai ales că acesta nu va susţine o politică agresivă la adresa zonei de Est a lumii, va fi dificil să explice partenerilor chinezi că politica de la Bucureşti are legătură cu perioadele electorale, nicidecum cu interesul economic şi relaţiile bilaterale dintre state.

Reacţia isterică din aceste zile, legată de atitudinea premierului Victor Ponta în faţa prieteniei tradiţionale cu China şi a modului în care este condus poporul chinez, trădează o uluitoare necunoaştere a tiparului diplomatic, de comunicare şi cuprindere cu precădere a modului în care partea chineză înţelege dialogul la acest nivel. Mai mult, dreapta românească demonstrează o inacceptabilă confuzie de spaţiu şi timp, copiind un comportament  care identifică exclusiv erorile celuilalt, niciodată cele personale. În timp ce clasa politică din China anului 2014 dezbate public erorile Revoluţiei Culturale, România politică a aceluiaş an se scufundă în ridicol, dând lecţii de prost înţeleasă evoluţie istorică.

„Ponta said Romania is proud of the traditional friendship with China and admires the Communist Party of China for its leading the Chinese people on the socialist path” – Xinhua.

Când decupezi din context pentru a căuta să te afirmi, neavând alt argument decât cele consemnate în presă, nicidecum informările oficiale (de amble părți), este greu de acceptat că România poate ieşi din haosul economic şi politic altfel decât printr-o majoritate puternică.
Nici dreapta, nici stânga românească, nu deţin soluţii salvatoare. Ambele sunt dependente de factorii de decizie externi. Prin urmare, fiecare dintre grupări caută susţinere în exterior. Dacă dreapta se manifestă în România umil, de multe ori slugarnic în faţa Occidentului, declaraţia atribuită premierului Ponta nu mai pare atât de „periculoasă” precum se doreşte să fie interpretată.

Văzută din China, o astfel de declaraţie, nu face decât să confirme un şablon de comunicare, potrivit căreia sunt prezentate mesaje de şi pe nivelul aşteptărilor şi înţelegerii fiecărei părţi. Cunoscând acest aspect, respectat de absolut toate delegaţiile oficiale, fără excepţie, mai grav devine comportamentul dreptei care duce pâra, delaţiunea şi minciuna în jocul de politică externă.

Soluţiile economice propuse de China se izbesc, în mod evident, de barierele construite în cadrul Uniunii Europene, România, ca parte a blocului european, fiind obligată să se conformeze acestora. Într-o perioadă în care românii şi est-europenii visau libertate, vechea Europa comunitară anticipa ridicarea Chinei şi dezvolta un sistem economic intern auto-dependent, auto-protecţionist, ca singură soluţie în faţa expasiunii asiatice.
Este evidentă dupla măsură cu care se acţionează, la nivel politic şi economic, pe relaţia UE – China. Ţările vest-europene, bogate şi cu o puternică influenţă, nu au nici cea mai mică reţinere în colaborarea cu China, în timp ce jocurile de putere determină un curent restrictiv şi anatemizant în cazul cooperărilor în cadrul grupului China – Europa Centrală şi de Est.
Având puternicul concurs al mass-media naționale, la rândul ei dependentă de sursele de informaţii externe, realităţile chineze ajung în România prin intermediul filtrului occidental, prevalând realităţile nefavorabile, fiind rarisime reflectările obiective, încadrate în context şi în realităţile locale.

Similar situaţiei economice din România, atunci când cauţi să găseşti explicaţii aplicând şabloane din Europa sau SUA în Asia, singurul rezultat este similar eşecului. Iată de ce, sesizând barierele şi restricţiile impuse la nivelul UE, China caută colaborări şi soluţii la nivelul fiecărei ţări, România fiind într-o poziţie favorabilă, în care cooperarea economică nu mai este afectată de sensibilităţi politice.
Proiectele prezentate şi propuse pe relaţia bilaterală China – România: liniile ferate de mare viteză, cartierele de locuinţe, cooperarea în domeniul financiar şi nuclear etc. sunt variante de parteneriat valabile, privind nevoile românilor.

În condiţiile în care Europa de Est este menţinută în pauperitate prin controlul economic excesiv generat de Occident, unde să fie vina României atunci când caută soluţii pentru o dezvoltare reală, care să includă şi o nuanţă de independenţă economică şi politică?

Faptul că, din nou, China întinde o mână României generează emoţii la Bucureşti şi în Occident, în rândul celor care nu înţeleg în mod egal realitatea globală în care este angrenat marele stat asiatic. Jocurile de putere nu se fac peste noapte, interconectivitatea economică, reţeaua de interese geo-politice, reaşezarea lidership-ului mondial, redimensionarea tensiunilor regionale etc. generează şi revendică o înţelegere profundă a fenomenelor politice globale, în care ordinea mondială se schimbă, de această dată cu o viteză mult mai mare și având în spate forţe mult diferite de cele cu care ne-a obişnuit secolul XX.

În acest context, prietenul vechi şi statornic de departe, China, poate fi o soluţie pe relaţia externă a României, şi nu doar din perspectivă economică. România are nevoie de parteneri puternici care să îi asigure inclusiv independenţa şi integritatea teritorială.

Istoria ultimului secol ne-a demonstrat că ţările occodentale vin şi pleacă la fel de repede, educaţia acestora având o latură mercantilă excesivă, situaţia fiind simplistă câtă vreme mizeria nu o fac la ele acasă, iar prin intermediul mizeriei de departe „rezolvă” problemele de aproape.

România are nevoie de prieteni iar cei care se tem de relaţia cu China, se tem în primul rând de regula care spune că cea mai importantă este nevoia mea imediată, a fiecăruia în parte. Pentru asta trebuie să fii lăsat să te ocupi de probleme, aşa cum poţi şi mai ales aşa cum înţelege fiecare stat în interior, neuitând, totuşi, că trăim într-o lume globală.

Câtă vreme istoria ne-a aşezat într-un spaţiu de confluenţă geo-politică, singurul model valabil pentru români este cel înţeles şi asumat la nivel politic, interes care niciodată nu va putea fi respectat fără parteneri loiali şi puternici. Şi fie că place sau nu, China este unul dintre decidenţii planetari în mai toate domeniile, un uriaş care va domina secolul XXI, de care orice stat şi popor de pe Pământ, nu doar România, are nevoie. Asta fără să se intre într-o retorică exclusivistă pro-americană sau europeană, câtă vreme avem pretenţia că suntem dominaţi de egalitate, chiar dacă realitatea ne convinge, zi de zi, că nu este aşa.

REFERINȚE >>>
China – ECE şi reacţiile emoţionale europene (I)
China – ECE şi reacţiile emoţionale europene (II)
China – ECE şi reacţiile emoţionale europene (III)
Şi totuşi, care este direcţia României în relaţia cu China? (I)
Şi totuşi, care este direcţia României în relaţia cu China? (II)
România, lumină obligatoriu din Vest!
Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (I)
Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (II)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, Înţelege China, România, România - China și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.