INTERVIU – Emil Constantinescu: China a reușit o ascensiune excepțională pe care mulți din Occident nu o înțeleg

Profesorul Emil Constantinescu,  fost  preşedinte al României  în perioada 1996-2000,  împlineşte astăzi venerabila vârstă de 80  de  ani. Singurul  preşedinte al  României  care  nu s-a  cramponat de putere, de funcţie, de jocurile politice, a exprimat într-o formă unică postdecembristă naivitatea unui intelectual de bună credinţă. Valoare intelectuală recunoscută înainte de a ajunge preşedinte, Emil Constantinescu a rămas în slujba ţării şi după încheierea mandatului, continuând şi astăzi să fie unul dintre avocaţii României în plan extern. 

În urmă cu patru ani, fiind prezent în China, Emil Constantinescu a acceptat să dialogăm despre lumea în care China este tot mai prezentă şi mai influentă.

A Emil Constantinescu

Invitat de onoare al evenimentelor China – Europa Centrală și de Est, derulate în aceste zile la Ningbo, fostul Președinte al României, Prof. Emil Constantinescu, a acordat un interviu secției de limbă română a Radio China Internațional. Evoluția spectaculoasă a Chinei, problemele existente în relația bilaterală România – China, dimensiunea cultural-economică cu care abordează China relațiile mondiale, sunt o parte din subiectele abordate, alături de alte teme care atrag atenția asupra evoluției politicilor chineze interne și externe. (Foto: www.webphoto.ro)

Domnule Președinte Emil Constantinescu, vă mulțumim foarte mult pentru amabilitatea de a purta un dialog la serviciul de limbă română al Radio China Internațional. Vă aflați în China, de câteva zile, la un eveniment care începe să devină tradițional, China – Europa Centrală și de Est, fiind pentru a doua oară la Ningbo când România este prezentă în concertul țărilor Central-Est Europene. Pentru început, vă rog să expuneți contextul evenimentului China – ECE și care au fost principalele teme abordate în cadrul discuțiilor.

Este o inițiativă importantă a Chinei. China, în poziția pe care o ocupă în acest moment, ca o super-putere politică, economică, militară și să nu uităm și culturală, sigur că dorește să dezvolte proiecte de anvergură cu un grup de țări. În obiectiv, acuma există această abordare a Europei și ca un întreg, ca Uniune Europeană, dar și ca Europă Centrală și de Sud-Est. Este proiectul cunoscut sub numele 16+1, pentru că grupează 16 țări din Europă Centrală și de Sud-Est și sigur țările baltice și China.
Acest proiect interesant s-a desfășurat la această ediție la Ningbo, urmând după anul trecut, sub două aspecte. Mai întâi sub forma unei conferințe, urmată de un simpozion și a unui târg. Participarea a fost deosebit de importantă. La prima conferință au participat reprezentanți la nivelul secretarilor de stat, miniștrilor adjuncți ai Economiei din cele 16 țări, iar la simpozionul care s-a desfășurat ieri și astăzi (n.m. – 9-10 iunie) au participat primari ai celor mai importante orașe din cele 16 țări. Ideea a fost de adresabilitate la nivelul guvernelor, dar și ținând cont de descentralizare, la nivelul orașelor. În acest sens, o să vedem și cum a fost reprezentată România.
De asemenea, am avut ocazia să particip la deschiderea oficială, pentru oamenii de investiții, pentru oamenii de afaceri, a unui târg de afaceri. Acesta este cadrul general.
În acest cadrul, România a fost reprezentată la nivelul cel mai înalt, au fost doi invitați de onoare la nivel de președinte: Președintele Croației, Stipe Mesici, și cu mine, și au fost invitați secretari de stat, România a fost reprezentată prin Secretarul de Stat Florin Vodiță, de la Ministerul Economiei, iar la primari, România a fost reprezentată de domnul Emil Boc, primarul Clujului, dar care, desigur, a avut și calitatea de fost prim-ministru al României.
Vă pot spune și impresii. O parte, în ceea ce privește organizarea absolut excepțională, deschiderile pe care China le oferă pentru investiții și cooperare sunt la nivelul cel mai înalt, România a fost onorată de această participare și a avut prima prezentare ca protocol, între toate țările.
Din păcate, și aici trebuie să spun acest lucru pentru români, cu toată rezerva dar și cu toată fermitatea, partea de business a fost extrem de slab reprezentată. Deși României i s-a oferit un pavilion central, alături de Polonia s-a aflat chiar în centrul târgului, afară de câteva firme care au oferit vinuri și firma de la Topoloveni, gemuri, a fost extrem de slab reprezentată în comparație de pilă cu pavilionul Cehiei care era cu un automobil Skoda, cu cristaluri, cu o varietate, Polonia a fost foarte bine reprezentată. Această lipsă de interes a sectorului de business crează o problemă extrem de importantă și după părerea mea va trebui studiată. În România, toată lumea acum se preocupă de curățarea clasei politice, de corupție, atenția opiniei publice este concentrată pe acest caz, dar, să nu uităm că trebuie să se curețe odată și odată și această parte a așa zișilor oameni de business. Este adevărat că primii în Forbes și în toate topurile acum ori sunt la închisoare, ori sunt la anchetă, dar asta nu explică de ce, în spate, nici asociațiile patronale care, după părerea mea aproape au dispărut ca importanță, nu au avut vreun rol aici. Am discutat cu reprezentanții oficiali de la Ministerul Economiei și cu directorii și cu secretarul de stat, au făcut apel la oamenii de afaceri, dar oamenii de afaceri din România, se pare, sunt mai degrabă interesați cum să obțină bani pe căi lăturalnice de la stat și să-i cheltuiască în capitalele vest-europene decât să facă producție, comerț adevărat, proiecte serioase cu țările din Est. Sunt afectat profund, o spun din suflet, sunt profund afectat de această slabă participare a României.
De asemenea, pot să spun că am fost uimit când ni s-a distribuit participanților o „project handbook”, China – Țările Europei Centrale și de Est (ECE), la tema seminarului de investiții și comerț. Ei bine, în această carte, în care sunt prezentate majoritatea țărilor din ECE, România lipsește. Asta spre deosebire de Polonia care este prezentă cu mari proiecte de infrastructură. Am discutat cu primarul Clujului, mi-a spus că, într-adevăr, singurul proiect important pentru România de infrastructură, hidrocentrala de la Tarnița, în acest an a intrat pe făgașul cel bun. Dar, alte proiecte anunțate și discutate, unele proiecte mari pe care le așteaptă toată lumea, cum ar fi proiecte grandioase, elementele 3 și 4 nucleare ale centralei de la Cernavodă, încă așteaptă, iar în alte proiecte de infrastructură lucrurile s-au blocat. Ori cine vine în China, în primul rând, eu sunt a patra oară aici, și am avut ocazia să petrec mult timp, și în vizite civile, am fost înainte de a fi președinte, o lună de zile când eram profesor, am mai fost cu Institutul East-West, practic, din zece în zece ani pot să remarc aceste progrese excepționale. China este partenerul cel mai important pentru SUA, pentru Germania, pentru Franța, pentru Marea Britanie. România care are condiții, din punctul de vedere al resurselor, al poziției geopolitice și al climatului prietenos pentru a face relații de tip special, nu le valorifică aproape deloc, ceea ce este regretabil. Pentru cei care ne ascultă, pentru că vorbesc pentru români, participarea la acest târg s-a făcut fără taxă de participare, ba dimpotrivă, toți participanții au primit subvenții de la organizatori, au primit niște sume ca să participe, sunt creditați, Ambasada s-a implicat și a ajutat și ea, dar ecoul de la oamenii de afaceri din România este aproape nul ceea ce este greu de explicat.
Acuma, că am lămurit acest of, pentru că sunt încă profund afectat de această situație, sper ca în ediția viitoare de la anul, de la Ningbo, lucrurile să se amelioreze, și pentru cei care au urechi să asculte am primit o invitație, la simpozionul de azi, au participat și reprezentanți din Xi’an, pentru cei care nu știu este orașul cu celebra armată de teracotă. Ei organizează, în septembrie, „New Silk Road, New starting point”, o altă conferință importantă. Poate pentru români acest nume Ningbo nu spune nimic. Ar trebui să li se spună că este un oraș cu șase milioane de locuitori, într-o regiune cu o dezvoltare absolut excepțională. Tot ceea ce se întâmplă aici întrece aproape orice fel de închipuire, este orașul port de unde a început în primul mileniu Drumul maritim al Mătăsii, iar de la Xi’an a început, cu două secole înainte de Cristos, a început drumul continental al Mătăsii. Unul dintre orașe se află, lângă Shanghai, în zona Deltei marelui Fluviu Albastru, iar Xi’an se află pe Fluviul Galben. Cele două mari fluvii unde s-au dezvoltat civilizațiile începând cu 7.000 de ani înaintea erei noastre.

Domnule Președinte, în acest amplu context pe care l-ați dezvoltat, este fără îndoială simplu de înțeles că vorbim de un proiect grandios, care străbate milenii, pentru următoarele milenii. Sunteți una dintre personalitățile care, în urmă cu peste zece ani ați participat și ați dezvoltat, în cadrul discuțiilor internaționale, acest nou proiect al Drumului Mătăsii.

Da, în urmă … uite, timpul trece, în urmă cu 18 ani, la începutul mandatului meu. Proiectul a demarat în următoarele împrejurări. În ianuarie 1997, în prima lună a mandatului meu, am primit, la cererea sa, vizita președintelui Georgiei, Eduard Shevardnadze. El era președintele Georgiei, dar el fusese cu numai câțiva ani înainte ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, fusese artizanul sfârșitului Războiului Rece, cel care a tratat împreună cu administrația americană încetarea Războiului Rece și sigur, cel care a dus și eliberarea de sub influența fostei Uniuni Sovietice a țărilor din Europa Centrală și de Est care astăzi participă la aceste proiecte, în formula 16+1. Shevardnadze a venit cu un scop foarte precis la București și am avut o discuție îndelungată, o discuție în cabinetul meu, între patru ochi, o discuție de două ore, în care el mi-a prezentat proiectul său vizionar, renașterea Drumului Mătăsii. De ce? Pentru că Georgia, plasată în Caucaz dar și ca port în estul Mării Negre, exact la jumătatea fostului Drum al Mătăsii care începea de la Beijing, din China, trecea prin Asia Centrală, Caucaz, Marea Neagră și apoi prin România, mai departe, în Europa de Sud Este, în Europa Centrală, pentru a se finaliza la Londra, Paris și Madrid. El a gândit acest proiect vizionar dar căuta parteneriatul unei țări care să fie o poartă spre Europa Centrală și de Sud-Est. România i se părea cea mai potrivită, dar căuta și un interlocutor potrivit. Am răspuns cu entuziasm propunerii sale, numai după o lună l-am primit în vizită la București și pe președintele Aliev al Azerbaidjanului, Azerbaidjan fiind la Marea Caspică, pe celălalt versant al Caucazului, și peste încă o lună ne-am întâlnit la Istambul, cinci președinți: Shevardnadze, președintele Georgiei, Demirel, președintele Turciei, Aliev, președintele Azerbaidjanului, președintele Kazahstanului și cu mine. Noi am hotărât atunci să lansăm acest proiect, Reașterea Drumului Mătăsii cum l-a numit Shevardnadze. Sarcina mea a fost să îl prezint Occidentului și în primul rând Statelor Unite. Am reușit să organizez peste un an o prezentare în Congresul SUA, cu o participare la cel mai înalt nivel, am colaborat cu Universitatea Mariland, cu Universitatea Harward, și pe lângă cele mai importante minți și gânditori din Statele Unite, au fost președinții toți din zonă și am discutat acest proiect. După numai câteva luni, am fost în vizită de stat în China și am prezentat președintelui Jiang Zeming, primului ministru Li Peng, care conduceau China în acea vreme, și celorlalți, am prezentat acest proiect care a fost îmbrățișat.
Pe vremea aceea era o viziune generoasă, minunată, care părea un vis. Sigur că anul trecut, în momentul în care s-a finalizat și tunelul pe sub Bosfor, în acest moment el are și un aspect practic. Poți să urci marfă sau persoane, dar mai ales marfă, într-un tren la Beijing și el va ajunge, pe sub Bosfor și pe sub canalul Mânecii, la Londra. Acum se lucrează la autostrăzi și sigur la crearea unei construcții economico-comerciale.
Îmi amintesc, însă, că și în discursul pe care l-am ținut în Senatul SUA, apoi la întâlnirile frecvente care au avut loc în următorii trei ani ai mandatului meu, la Yalta, în diferite țări din zona Mării Caspice și a Mării Negre, am insistat totdeauna asupra aspectului cultural. Convingera mea profundă este că nu există niciun mare proiect politic, economic sau comercial valabil și care să poată să aibă succes dacă nu are un fundament cultural. Eu am văzut de la început renașterea Drumului Mătăsii ca o posibilitate de a întării conexiunile, de a pune din nou în contact culturi care în urmă cu 2000 de ani erau în contact.
Noi astăzi avem impresia unei comunicări foarte rapide. Ne bucurăm de sateliți, ne bucurăm de Internet, dar știm foarte puțin unii despre alții. De aceea, și atunci când în calitate de președinte al Academiei de Diplomație Culturală din Berlin am lansat conceptul Diplomației Culturale pe baza principiului înțelege-l pe celălalt, am evocat din nou acest exemplu al Drumului Mătăsii, când oamenii comunicau, când oamenii știau poate mai mult unii despre alții decât știu acum.
Acesta a fost și obiectul discursului pe care l-am ținut în întâlnirea de astăzi. După terminarea conferinței, simpozionului și târgului a avut loc o întâlnire restrânsă a delegației pe care am condus-o cu liderii din Ningbo, urmată de un dineu pe care conducerea acestui municipiu l-a dat în onoarea mea. În discursul pe care l-am ținut în întâlnirea anterioară dineului am insistat tocmai pe acest aspect al relațiilor culturale, al relațiilor umane, a unei construcții noi care să creeze un nou umanism, într-un moment în care societatea consumistă se bazează doar pe profit în schimburile comerciale. Cred că această abordare a avut succes.

Domnule Președinte, nu putem scăpa din vedere faptul că evoluția chineză din ultimii 40 de ani a generat și în ultima perioadă cu precădere generează oarecum emoții la nivelul relațiilor internaționale. Statele Unite se simt în pericol de a pierde supremația mondială la nivel economic, Uniunea Europeană, pe de altă parte pune într-un context de control piața proprie. Cum vedeți, cum încadrați construcția China – Europa Centrală și de Est în contextul acesta mai larg al Uniunii Europene, dar și în contextul situației tensionate din Ucraina, în contextul Est-Vest?

Sigur, ați ridicat mai multe puncte într-o singură întrebare și aceasta este corectă. Pentru că lumea de astăzi este o lume multi-polară cu periferii tensionate și uneori, chiar în centrul acestei lumi multi-polare, în continuă transformare, apar conflicte și disensiuni. Unele conflicte deschise, altele înghețate, altele pe cale de a se produce în urma unor tensiuni. Este nevoie de o abordare profundă și așa cum am încercat să spun, există în acest moment organizații care se ocupă de rezolvarea sau înghețarea unor conflicte. Este nevoie de mai mult. Munca pe care eu o desfășor, așa cum am spus în promovarea Diplomației Culturale, ca o formă de învățămând prin graduate, prin diplome, prin masters, prin doctoratele pe care le-am construit în comun: Academia Diplomației Culturale din Berlin cu Universitatea din București și Universitatea din Cluj, pregătesc altfel, pregătesc o cultură a păcii. Pentru o pace sustenabilă trebuie să creem o cultură a păcii și să ne adresăm tinerei generații.
Tânăra generație este bombardată de aceleași clișee ale lorzilor războiului care au construit o cultură a războiului. Nu avem eroi ai păcii. Și atunci, trebuie să ne adresăm tinerei generații pe un fond cultural. C Emil ConstantinescuAm prezentat aspecte de educație, iar China a reușit această ascensiune excepțională pe care mulți din Occident nu o înțeleg. Nu o înțeleg pentru că și-au pierdut cultura. Asta este și problema americanilor. Ei judecă progresele sau insuccesele unor țări pe baza unor indicatori socio-economici. Ei bine, aceștia nu explică totul, iar când este vorba despre China trebuie să înțelegi că există o nouă abordare a progresului economic. Nu este vorba de această absolutizare a consumului. Ei și-au dezvoltat un management inteligent al resurselor. Este cazul să amintim numai de pământurile rare. Ei gândesc pe termen lung.
Am predat la Editura Academiei o carte privind resursele naturale, resurse ale subsolului românesc, dar care are o prefață importantă care privește resursele minerale ca o bază a progresului și civilizației omenirii. Ei bine, chinezii au înțeles de mult timp aceste aspecte. Ei au reluat contactul cu trecutul lor. Este foarte important, Confucius spunea acum 2500 de ani: ca să poți să stăpânești viitorul, trebuie să stăpânești trecutul. Ori, nu poți să creezi proiecte sustenabile, de viitor, numai plecând de la prezent sau de la un trecut redus la două secole și ceva. Chinezii au reluat contactul acum cu profunda lor civilizație și iată aici, în Ningbo, sunt 7000 de ani de civilizației care au existat cumva în paralel cu civilizația neolitică din Balcani, din zona Sud-estului Europei, inclusiv din România. Este un alt tip de înțelegere al resurselor.
Nu am timp și nu vreau să monopolizez această discuție, dar cazul pământurilor rare este extrem de clar. Pământurile rare sunt indispensabile pentru hi tech, sunt indispensabile pentru toată industria electronică. Tot ce vedem, Ipad, Iphone, computere, energia solară, energia eoliană, tot ce există la nivel de tehnică înaltă nu se poate realiza fără pământuri rare. Ei bine, pământurile rare erau produse, până în urmă cu câteva decenii, cam jumătate din producție venea din Statele Unite, jumătate din China. China a început să producă la prețuri foarte joase. În spiritul economiei de piață americanii și-au închis toate minele, au preferat să importe, nu au înțeles ce se întâmplă, au preferat să importe pământuri rare ieftine, din China, au răsuflat ușurați pentru că producția, explorarea, exploatarea și prelucrarea pământurilor rare este foarte poluantă, au preferat să lase poluarea pe seama Chinei, până a ajuns astăzi să furnizez 97% din pământurile rare. Între timp, au dat câteva avertismente. Unele au fost înțelese, altele nu au fost înțelese, și s-a uitat. Deng Xiaoping, în momentul izbucnirii crizei petrolului, vorbim de 1960, într-un discurs a spus că ceea ce este petrolul pentru țările din Orientul Mijlociu, vor fi pământurile rare pentru China. Asta s-a întâmplat acum cinci decenii și ceva. Acum s-a ajuns în această situația în care China produce 97% din pământurile rare, dar a cumpărat și terenurile unde se află zăcăminte de pământuri rare din Africa și America de Sud.
Uniunea Europeană a închis toate minele, Statele Unite și-au închis minele și astfel China a ajuns să importe, să pună condiții, ca să fie produsă această tehnologie înaltă ea a fost externalizată în China, aceasta fiind condiția Chinei. Mai mult decât atâta, China a ajuns să finanțeze, fiindcă a strâns sume extraordinare de valută, să finanțeze țările occidentale pentru că trece de la producția în lon, de lucruri ieftine, cum am fost obișnuiți folosind mâna ieftină de lucru. Astăzi avem o altă China, este o țară care se gândește la tehnologia înaltă. Aceasta înseamnă o gândire pe termen lung. Eu am spus, că de 15 ani s-a terminat mandatul meu, în toți acești ani am spus că România nu are un viitor dacă nu își construiește o strategie sustenabilă plecând de la o viziune. Această viziune care trebuie să fie 2050, minimum, trebuie să se facă în acord cu ceea ce va fi știința și tehnologia în 2050. Care va fi situația resurselor în 2050. Venind înapoi, să își construiască o strategie sustenabilă la nivelul, să zicem 2030 care este foarte aproape, și apoi un proiect să zicem, scurt, pentru un mandat de patru-cinci ani, parlamentar sau electroral. Noi mergem cu spatele spre viitor și de aceea politica românească eșuează fiindcă în fiecare an bugetul înseamnă o ceartă pe o sumă. Se pleacă de la resursele financiare și nu cum ar fi normal, de la resursele naturale pe care România le are, ale subsolului. România are resurse excepționale, la resursele umane și apoi la resursele financiare. Asta este selecția pe care chinezii au înțeles-o. Ei joacă după alte reguli și sigur, așa cum văd și ca geolog, și ca profesor, și ca participant în cadrul boardului Academiei Mondiale de Arte și Știință la programul „O nouă paradigmă pentru Secolul XXI”, așa văd eu lucrurile pentru România. Din păcate, nu am interlocutor în România. În România, după cum prea bine știți, este o luptă oarbă pentru putere, complect oarbă, care coboară la cel mai jos nivel și nu dă timp celor din administrație să gândească la un proiect de țară solid și consistent.

Domnule Președinte, pe finalul dialogului nostru îndrăznesc să vă provoc la o notă mai optimistă. Mă refer strict la relația România – China, o relație pe care îndeobște cunoscătorii o cataloghează o relație de prietenie tradițională, veche dincolo de cei 66 de ani de relații diplomatice oficiale cu noua Chină. Cum ați fost primit la Ningbo și care sunt, dacă doriți, relațiile dumneavoastră în contact cu partea chineză?

Bine, relațiile mele personale totdeauna au stat la un nivel foarte bun. Ele au început în mediul academic, încă din perioada în care România era sub dictatura lui Ceaușescu. Prima oară am fost în China la un Congres mondial al Aurului, pentru că specialitatea mea este mineralogia aurului. Atunci am avut ocazia, timp de o lună de zile, fiindcă Academia din China mi-a oferit aceste săptămâni, să cunosc mediul academic. Sigur că puțină lume știe, când am fost ulterior, în 1997, mi s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Beijing. S-a și creat, cu această ocazie prima diplomă de tip modern de Doctor Honoris Causa. Rectorul de atunci era laureat Nobel în fizică, o personalitate de înalt nivel. Am creat acest tip de relații academice și inclusiv la Universitatea din București există acel departament de limbă și civilizație chineză, care a creat mulți experți. Există și la Universitatea din Cluj și la Universitatea din Iași. Aceasta este o bază de dezvoltare pe viitor de valorificare a unor relații politice care s-au creat și pe un fond internațional propice, într-un anume moment al istoriei noastre comune. Ele au rămas în amintire.B Emil Constantinescu Eu observ aici că „Lomaniya”, cum se spune, este un cuvânt care deschide discuțiile, deschide ușile, deschide inimile. Așa cum v-am spus, din păcate, pe aceste uși deschise nu prea intră nimeni. Sau dacă intră, ceea ce este mai rău, intră cei din politică și administrație, intră, promit, după aceea toate eșuează în birocrația românească. Mi-ați spus să fiu optimist. Sunt optimist pe termen lung, îmi este mai greu să fiu optimist pe termen scurt, dar pot să vă spun că relațiile în domeniul educației, științei, cooperării științifice și mă pregătesc să fac, zilele următoare, o vizită la institutul de cercetare și dezvoltare. Dacă ați auzit de Top Shanghai, clasamentul universităților, am avut ocazia să discut cu autorul acestui clasament care înseamnă ierarhia universităților mondiale. Aceasta este calea care pregătește relații pe termen lung. Sigur, și în domeniul politic am avut ocazia, după terminarea mandatului meu prezidențial, să vin aici cu boardul institutului East-West, un board format din miliardari americani unde domeniul politic era reprezentat de fostul președinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, și de mine, și am avut discuții la nivel înalt cu oficialițăți chineze privind cooperarea, de această dată, globală între China și Occident, între Statele Unite și China, Statele Unite și occidentul european. Aceste lucruri se întâmplau în 2007, iată au trecut atâția ani și de fiecare dată când mă întorc în China remarc acest progres economic excepțional. Dar, atenția mea este îndreptată spre domeniul cultural și academic.

Domnule Președinte Emil Constantinescu, vă mulțumim în mod deosebit pentru amabilitatea de a dialoga la Radio China Internațional. Vă mulțumim pentru expunerea, consider extrem de valoroasă pentru cei care sunt interesați de relațiile profunde dintre România și China, și vă dorim mult succes în activitatea bilaterală pe acest domeniu.

Și eu și doresc tuturor românilor care lucrează în China, am fost bucuros să văd că la Ningbo a fost atașat delegației un tânăr care și-a terminat studiile la Universitatea din Ningbo, există români care studiază la Universitatea din Beijing, la alte universități din China, așa cum există chinezi care studiază în România. Ei vor construi viitorul. Ei sunt speranța noastră pentru mai bine, nu numai în relațiile bilaterale, dar pentru pacea din lume.

Vă mulțumim foarte mult. Toate cele bune, domnule Președinte.

La fel. Numai bine.

Beijing – Ningbo, 10 iunie 2015

REFERINȚE >>>
CHINA – ECE | Potenţialul de parteneriate China – Europa Centrală şi de Est este enorm
CHINA – ECE | Necesitatea creșterii substanţiale a exporturilor românești, în China
CHINA – ECE | Expoziţia comercială și de investiții, Ningbo 2015
INTERVIU – Titus Corlăţean: “Un nou Drum al Mătăsii nu este contradictoriu cu interesele economice ale UE”
Reuniunea liderilor locali-naționali ai țărilor aflate de-a lungul Centurii economice și al Drumului Mătăsii
România intenționează să deschidă un Birou de Promovare Turistică la Beijing
INTERVIU – „Relaţia dintre România şi China este o relaţie specială”
Xu Feihong: “România se situează în poarta drumului mătăsii Asia-Europa”
CHINA – ECE | Expoziţia comercială și de investiții, Ningbo 2015
COMENTARIU | Noul mod de gândire în diplomaţia Chinei
Li Keqiang: “China nu are nicio intenţie de a concura cu alte ţări pentru supremaţie”
Li Keqiang: China se confruntă cu provocări formidabile, orientându-se spre o nouă normalitate
China a pus 1,5 miliarde USD într-un fond care caută investiţii şi în România
XINHUA – China și România promit să consolideze relațiile

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în China, De departe ... România, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Înţelege China, Români în China, România, România - China, Uniunea Europeană, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.