COMENTARIU | Alternativa preşedintelui în cimitirul elefanţilor

Klaus IohannisAşa cum a procedat în mandatele de primar, preşedintele Klaus Iohannis oferă imaginea unui om care trăieşte într-o dimensiune paralelă, conectându-se la realitatea românească rarisim şi oportunist. Curiozităţile nu îşi au locul atunci când Preşedintele pare jenat de ţara pe care o conduce, fiind dispus să joace fie pe imaginea personală, în afara României, fie să monologheze online cu susținătorii. Însă, aşa cum am scris imediat după prezidenţialele din noiembrie, Iohannis nu face decât să repete scenariul de la Sibiu. În linişte, se va urca pe cadavrele elefanților politici pentru a-şi atinge ţintele. România are nevoie de o nouă clasă politică, este o temă preferată de Iohannis. O soluție pare intrarea FDGR în Parlamentul de la Bucureşti (sau a unui alt ONG – încă nedefinit public), în 2016, cu grup parlamentar propriu, sprijinind noul PNL la guvernare, confirmând încă odată toleranța cultural-etnică de care vorbește președintele.

În noiembrie 2014, imediat după alegeri, scriam despre „Efectul Iohannis, combinaţia hidoasă a compromisului politic” arătând că „reiterez opţiunea potrivit căreia noul preşedinte ales îi va „executa”, rând pe rând, pe toţi cei care l-au făcut preşedinte: Băsescu, Blaga, Orban, MRU, Preda, Udrea etc.” şi nu m-am înşelat deloc. Adaug pe lista de atunci pe cei care azi fac „ordine” în România, transformând Justiţia într-o variantă modernă, soft, a dictaturii, însă criteriile şi motodele sunt tot de sorginte comunistă. Preocuparea celor care fac Justiţie în România începutului de an 2015 nu pare să vizeze legea şi dreptatea, ci mai ales generarea senzaţiei de dreptate. Cătuşele devin regulă şi modă în costumaţia de iarnă-primăvară 2015 a circului justiţiar.

Acreditarea că scena politică românească este populată exclusiv de personaje cu potenţial penal, situaţie exagerată voit prin spectacolul cătuşelor, vorbeşte despre imaturitatea societăţii româneşti, incapabilă să înţeleagă, la nivel de leadership, că schimbarea „domnilor” nu este egală cu bucuria nebunilor, ieri orbi, azi fără odihnă în actul de Justiţie.

Văzută din exterior, România se prezintă ca o ţară în permanent seism politic, economic şi social. Când te întorci în ţară, decoperi o lume epuizată, sărăcită, debusolată, lipsită de motivaţii oneste, lipsită de orizontul unor aspiraţii pozitive. Altfel spus, se continuă procesul de dezbinare, toţi împotriva tuturor, iar preşedintele Iohannis îşi aduce din plin contribuţia, promovând schimbarea Guvernului României în timpul vizitelor externe. Deşi contrazice propriile afirmaţii din campania care l-a făcut preşedinte, Iohannis nu va renunţa la ideea de a avea „guvernul meu”.

Când a promovat-o şi susţinut-o pe Alina Gorghiu la funcţia de lider PNL, în ciuda lipsei de experienţă, de anvergură a acesteia, Iohannis a dorit să se asigure că va avea linişte, lăsând noul PNL să se macine de unul singur.

Nu liberalismul îl domină pe Iohannis, ci dorinţa de putere, iar puterea, aşa cum a arătat la Sibiu, este asigurată numai de cei ai lui, cuminţii şi supuşii membri FDGR, care sunt de aşteptat să câştige apropiatele alegerile anticipate pentru Primărie prin candidatura viceprimarului Astrid Fodor.

Electoral, sibienii, iar acum românii la nivel de țară, sunt dirijați să adopte modele surogat, iar lipsa unei alternative oneste, ferme, bazate pe realitățile locale, face loc unor situații de acest gen. O minoritate aproape invizibilă cum este FDGR, reprezentând interesele unei comunități de câteva zeci de mii de cetățeni români,  devine actor important, având suportul financiar și expertiza necesară. Putem discuta fără reținere de un experiment numit România, alături de multe altele derulate în Europa Centrală și de Est, după 1989.

În 2008, fostul premier şi lider PNL Tăriceanu negocia cu Iohannis pentru ca acesta să nu fie concurat în alegerile pentru Primărie. Vom asista, probabil, şi în acest an la o neprezentare a PNL în alegerile din Sibiu, pentru a face pe plac deja fostului preşedinte PNL, acum Preşedintele României, Iohannis.

Acum însă, Iohannis continuă să facă jocurile pentru FDGR, o organizaţie neguvernamentală în plină ascensiune pe scara simpatiei publice, lipită de imaginea preşedintelui. Problemele imobiliare ale președintelui, afacerile suspecte din jurul Primăriei Sibiu, comunitatea de afaceri din Sibiu măcinată de dosare aflate pe masa procurorilor, nimic, absolut nimic nu tulbură măreția președintelui online.

Este puțin probabil ca FDGR să găsească suporteri la nivelul României, așa cum a reușit la Sibiu. Iată de ce, este posibil ca varianta de calcul a președintelui Iohannis și a partenerilor săi să cuprindă o alternativă de tip ONG, deocamdată puțin conturată pe scena politică. Singurii care ar putea genera interes la acest moment sunt cei coagulați în jurul lui Nicușor Dan, cel care la alegerile locale din 2012 a reușit o surpriză electorală în București. Rămâne de văzut …

Să privim preocuparea, grija permanentă a liderului Klaus Iohannis pentru comunitatea online, cea care l-a ajutat să devină preşedinte. România este condusă virtual, deşi problemele interne sunt extrem de reale, iar cele externe depăşesc cu mult capacitatea de reacţie fie şi numai teoretică.

Klaus Iohannis se laudă de unul singur, iar presa de la Bucureşti şi Chişinău preia isteric faptul că preşedintele României este cel mai apreciat politician din Europa … în mediul online! Cine speră că beneficiul de imagine a lui Iohannis va fi alăturat unui PNL macinat de corupţie, de lideri citaţi în dosarele DNA, dă dovadă de naivitate. Iohannis rămâne fidel celor care nu îi fac probleme, iar aceştia sunt cei din FDGR Sibiu, acolo unde şi-a lăsat urmaşi la Primărie – Astrid Fodor şi FDGR – Paul Jurgen Porr.

Meritocraţia în regimul Iohannis nu ţine numai de anumite competenţe, ci mai ales de o permanentă dovadă de loialitate. Membrii vechiului sau noului PNL vor ajunge cât de curând să se sature de „imparţialitatea” celui pe care l-au făcut preşedinte. Ori tocmai asta nu văd cum să accepte Iohannis la un partener: să îi spună că îi este dator sau ce și cum să facă, atâta vreme cât liberalii vechi sau noi au multiple probleme sub noul preşedinte.

În a doua şi ultima dezbatere televizată a campaniei electorale prezidenţiale 2014, în studioul B1TV, candidatul PNL Klaus Iohannis afirma zâmbind că nu are pe nimeni în spate, că este singur şi liber. Am subliniat aceasta declarație în mai multe rânduri.

Constat, de atunci, că preşedintele ales a fost sincer, că „România luată înapoi” va fi luată de la toţi pentru un grup infim de personaje, loial unor principii care dau bine la poză, însă total străine de România şi problemele ei reale.

Un nou succes al FDGR la Primăria Sibiu va consolida şi exacerba imaginea unei organizaţii „curate”, alternativă pentru alegerile generale din 2016, în care potenţialul online de 1,5 milioane votanţi ai preşedintelui Iohannis va asigura necesarul primului pas spre o nouă majoritate parlamentară. Sună utopic, însă proiectele mari se construiesc în timp. Vorbim de două mandate parlamentare, dacă acest scenariu va fi pus în practică.

Alegerile pentru funcția de primar al Sibiului sunt exclusiv un test electoral pentru Iohannis și FDGR, nicidecum pentru inexistentele PSD și PNL, care nu au contat deloc la Sibiu, după 2004. Jocurile financiare, imobiliare, politice, au fost făcute exclusiv de Iohannis și FDGR, iar asta se vede în scorul electoral înregistrat de aceștia, în liniștea din presa românească. Victoria PSD la președinția Consiliului Județean, având șansa coalției cu PNL, va rămâne în istoria locală drept o excepție a anului 2012. Vorbim de două partide care au atârnat mereu în „spânzurătoarea” deciziilor celui pe care l-au detestat permanent, au căutat să îl folosească, până au constatat că au devenit slugi în propriul oraș, în propria țară.

În 2000, comunitatea germană din Sibiu reprezenta 2% din populaţia județului și avea 4 consilieri locali. Deși în scădere numeric, în 2004 a ajuns la 16 consilieri din 23 (majoritate absolută), pentru ca acum, la o populație de 1,5% să aibă 15 din 23 (alegeri locale 2012).

Dacă în 2016 FDGR va prezenta listă proprie la alegerile generale, avem perspectiva unui nou grup parlamentar al minorităţilor, însă de cu totul altă factură decât ceea ce ştim azi că reprezintă UDMR-ul care „vrea să ia Transilvania”, prin comparație cu un FDGR invizibil dar care, la nivel imobiliar și de afaceri, este mult mai consolidat și protejat, chiar și din perspectiva numerică/valorică a persoanelor și dosarelor aflate în lucru.

Azi putem observa o campanie subtilă derulată prin intermediul instituțiilor de stat, prin care este promovată, la nivel național, cultura și istoria comunității săsești din România. Dacă modelul aplicat cu succes la Sibiu, prin complicitatea politicienilor de la București, va avea succes la nivel național, rămâne să vedem peste mai puțin de doi ani.

REFERINȚE >>>
Klaus Iohannis pleacă … la Paris!
Pagină cu pagină din “Pas cu pas”, un volum despre sine şi doi autori
Pentru frustrații votanți ai victoriosului președinte Iohannis
ALEGERI 2014 – Votanții lui Iohannis, despre Iohannis, și o întrebare pentru noul președinte
ALEGERI 2014 – Ieșirea de la guvernare, singura salvare pentru USL
ALEGERI 2014 – “Efectul Iohannis”, combinaţia hidoasă a compromisului politic
ALEGERI 2014 – Președintele de la 16 noiembrie
FILIERA GERMANĂ – Construirea unui lider marionetă, Klaus Iohannis
ALEGERI 2014 – Așteptând fluierul final, Iohannis realizează avantajul confruntărilor
ALEGERI 2014 – Iohannis, propune continuarea politicii externe de izolare? “Nu avem nevoie de o nouă axă București – China”
ALEGERI 2014 – Prestația ridicolă îi folosește lui Iohannis?
ALEGERI 2014 – Pentru ce reinventează Klaus Iohannis trecutul propriei soții?
ALEGERI 2014 – Privește-te în ochii lui Iohannis!
Scrisoarea unei bunici către Klaus Iohannis: “M-am întrebat ce aş face dacă aş rămâne fără să ştiu nimic de nepoţii mei?”
NERUȘINAREA DE A SFIDA, ZÂMBIND, ROMÂNIA! Ghinion …
COMENTARIU | Reacția electoratului român în fața unui prezidențiabil gay
COMENTARIU | Ai nevoie de curaj să nu votezi un minoritar?
Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași
Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL
COMENTARIU | Când nimeni nu te vrea … în Guvern

COMENTARIU | Cât contează un om în România: Iohannis vs. Omul de rând
COMENTARIU | Prematura îndepărtare de mase

COMENTARIU | Resuscitarea ostaticului Iohannis

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în ALEGERI 2014, Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la COMENTARIU | Alternativa preşedintelui în cimitirul elefanţilor

  1. Pingback: Apar tot mai mulți “curajoși” în presa românească | Lupul Dacic

  2. Gheorghe spune:

    Crez
    Radu Gyr

    Cred într-unul Dumnezeu,
    Tatăl ziditorul,
    dar mai cred şi-n neamul meu,
    înfrăţit cu dorul.

    Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
    cred în flori şi-n cremeni,
    căci tăcuţii mucenici
    cu haiducii-s gemeni.

    Dar mai cred că într-o zi,
    aspru, din furtună,
    neamul meu se va trezi
    cu securea-n mână.

    Şi-atunci ierte Cel din cer
    liftele spurcate,
    căci prin sânge şi prin fier
    ne-om croi dreptate.

    Cred într-unul Dumnezeu,
    Tatăl ziditorul,
    ce-a-nfrăţit în neamul meu
    sfântul crez cu dorul!

Lasă un răspuns