Să le spună cineva să nu mai fie ţaţe!

Sa le spuna cineva sa nu mai fie tateCa nişte găini dezvoltate intelectual în spaţiul cuştilor de reproducţie al cooperativelor de producţie, liderii politici din România se exprimă şi manifestă limitat. Nimic din ceea ce spun nu are relevanţă, nici din ceea ce construiesc, nu are perspectivă. Pentru că liderii politici români au în măduvă comportamentul săracului cu duhul, credinţa şi bunătatea fiind exclusiv o chestiune de paradă electorală, nicidecum de trăire hristică.

Priviţi la cei care conduc România, la cei care aspiră să ajungă să conducă România, la cei pe care aceştia îi „cresc” şi „educă” pentru a prelua ştafeta viitorului. Absolut toţi liderii României sunt repetenţi la decenţă, deminitate, onoare, anvergura mesajelor şi proiectelor. De la preşedinte, la premier, până la liderii opoziţiei, toţi sunt goliciunea desăvârşită, angrenaţi într-o competiţie a clevetelii găunoase. Cu toţii sunt un zgomot fără de care s-ar face necesara lumină în realitatea şi aşa sumbră.

Când singura preocupare zilnică este aceea de a scuipa în capul adversarului şi a celor care nu îţi împărtăşesc opiniile, statutul de lider, de bugetar, de funcţionar al autorităţii, devine o problemă de incompatibilitate socială. Iresponsabilitatea liderilor politici este transferată la toate nivelurile administrativ-politice, în comportamentulul maselor suficient de inculte social-politic pentru a fi uşor manipulate şi purtate pe valurile de ură şi auto-distrugere. Lipsa de rigoare, de logică, de maturitate şi anvergură face din liderii României egalii unor ţaţe-caţavenci, spre ruşinea noastră a tuturor.

Câtă vreme rezultatele electorale nu au legătură cu realitatea obiectivă, câtă vreme votul exprimat seamănă ură şi dezbinare, câtă vreme nu se înţelege că deasupra liderilor pentru care se urlă isteric în stradă sau pe Facebook se află păpuşari care dispreţuiesc şi România şi marionetele, ca români ne merităm sărăcia, umilinţa, soarta.

Dacă ţara nu se va trezi cât mai curând, individual, fiecare se va putea amăgi cu salvarea, ca naţie, însă, suntem condamnaţi la dispariţie, oricâte zile naţionale şi cămăşi pe post de ie vom purta. Sub ele nu se află nimic mai mult decât inconştienţa şi iresponsabilitatea plăcerii de a ne da în spectacol.

REFERINŢE >>>
Amintiri din viitor: Klaus Iohannis ne face să uităm de România
În lumea reală, și MRU a ratat contactul cu România
Președintele Iohannis girează cel mai perfid sistem al României post-comuniste
Mihai Răzvan Ungureanu vs. Remus Cernea
Adio, domnule MRU!
Sentimentul de teamă este tot mai prezent
Milioanele lui Iohannis, milioanele lui Ponta sau de ce nu contăm ca români
Mimând naivitatea şi speculând slăbiciunile lacheilor, preşedintele Iohannis loveşte în stabilitatea României
Problema PSD: COMUNICAREA CONVINGĂTOARE CU PUBLICUL!
Când C. P-Tăriceanu are dreptate
Iohannis, acelaşi scenariu. Este România egală cu Sibiul?
Alternativa preşedintelui în cimitirul elefanţilor
ALEGERI 2014 – Pentru ce reinventează Klaus Iohannis trecutul propriei soții?
ALEGERI 2014 – Privește-te în ochii lui Iohannis!
ALEGERI 2014 – Fragmentarea României
Scrisoarea unei bunici către Klaus Iohannis: “M-am întrebat ce aş face dacă aş rămâne fără să ştiu nimic de nepoţii mei?”
Fragmentarea României
NERUȘINAREA DE A SFIDA, ZÂMBIND, ROMÂNIA! Ghinion …
Ai nevoie de curaj să nu votezi un minoritar?
Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași
Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL
Când nimeni nu te vrea … în Guvern

Cât contează un om în România: Iohannis vs. Omul de rând
Prematura îndepărtare de mase

Resuscitarea ostaticului Iohannis

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.